Cei doi Nicușori

„Sunt aceeași persoană pe care oamenii au votat-o”, a spus președintele Nicușor Dan în conferința de presă rămasă de pomină. A încercat să recâștige electoratul pierdut, să se apropie de cel al AUR și să-și justifice deciziile din ultima perioadă. Nu i-a reușit nimic. Și asta pentru că pe marile probleme care i-au atras oprobiul propriilor susținători-magistrați , aducerea PSD la guvernare, încercarea de spargere a PNL, servicii secrete, Pahonțu etc.- s-a încurcat în minciuni, s-a dovedit obtuz și inflexibil. De fapt, conferința nu a făcut decât să pună reflectorul pe gravele carențe de caracter ale lui Nicușor Dan și să scoată în evidență faptul că aceasta nu are nicio legătură cu persoana pe care susținătorii săi au crezut că o votează. Au crezut, pentru că acum descoperă cu stupefacție și, uneori, cu oroare, pe cineva complet străin, despre care habar n-aveau că există.

De ce spun asta? Pentru că acel Nicușor Dan pe care l-au votat ar fi făcut în conferința de presă un exercițiu de onestitate, în sensul recunoașterii faptului că o parte din criza politică prin care România a trecut ( și încă trece) i se datorează și lui. În ce măsură, asta rămâne la aprecierea fiecăruia. Puțină asumare, un firicel de cenușă pe cap- exista o așteptare a publicului în sensul acesta. Am văzut în schimb un personaj arogant, convins că are întotdeauna dreptate, că ia „deciziile cele mai bune” și care nu lasă loc îndoielii. Un personaj care are certitudinea că nu greșește niciodată! Ceea ce mi se pare foarte periculos.

Acel Nicușor Dan pe care am crezut că îl votăm nu le-ar fi cerut magistraților care au avut curajul să vorbească despre abuzurile din justiție, despre rețeaua Lia Savonea și care i-au lăsat sute de pagini la întâlnirea de la Cotroceni din decembrie anul trecut, să vină acum cu „dosare” și „dovezi” că sunt hărțuiți de Inspecția judiciară și CSM. Ca să nu mai discutăm că acel Nicușor Dan nu i-ar fi lăsat de izbeliște pe toți cei care s-au expus atunci, cărora le-a promis un referendum pe justiție, ci ar fi urmărit cum se rezolvă problemele semnalate și dacă nu cumva magistrații „incomozi” suferă consecințe și sunt hărțuiți. Și-ar fi pus consilierii „miloși” să-i facă „dosare”, să cerceteze, să se informeze, să citească presa de investigație și apoi ar fi cerut un raport. Pe care, eventual să-l aibă pe masă în conferință. Celălalt Nicușor Dan nu ar fi afișat o mină arogantă la întrebările pertinente ale lui Zachmann.

Persoana pe care au votat-o cei care l-au făcut președinte băgându-l în turul doi al alegerilor nu ar fi aruncat în derizoriu listele negre făcute de CSM cu așa- ziși dușmani ai independenței justiției, justificându-le prin „injuriile” pe care le-ar fi primit magistrații. Ar fi luat poziție încă de când au apărut listele negre, spunând că este inadmisibil ca jurnaliști, reprezentanți ai societății civile, ai Ong-urilor să fie puși la zid într-un document oficial adoptat de CSM. Nu s-ar fi făcut că nu știe că zisele injurii erau de fapt critici bine-meritate față de comportamentul incalificabil al magistraților agățați de pensii și sporuri nesimțite, pe care și le dau singuri în instanțe. În schimb, acest Nicușor Dan, persoana ajunsă președinte, continuă să susțină în continuare poziția magistraților chiar și după decizia CEDO, care spune negru pe alb că magistrații sunt într-un posibil conflict de interese atunci când au pronunțat sentințe care privesc propria remunerație salarială, că magistrații nu pot face politica salarială care cade în sarcina executivului și că nu sunt o categorie vulnerabilă. În conferința de presă nu a suflat vreun cuvânt despre această punere la zid a magistraților.

Mai mult, spre deosebire de Nicușorul votat, acest celălalt Nicușor pune întreaga vinovăție a închiderii dosarelor de corupție prin prescripție asupra Parlamentului, făcându-se că nu știe că Înalta Curte a extins perioada de prescripție cu patru ani în plus ( 2014-2018) față de decizia CCR ( 2018 și 2022). E un subiect asupra căruia s-a pronunțat deja Curtea Europeană de Justiție prin hotărârea Lin 2. Nicușorul de la Cotroceni repetă această minciună prin omisiune ori de câte ori are ocazia.

Nicușor Dan pe care au crezut că îl votează alegătorii săi spunea în campanie că principala deosebire între el și Crin Antonescu este că lui „nu-i place PSD”. Noului Nicușor Dan însă îi place, ba chiar apelează la aritmetică pentru a se justifica.  „30% e mai mic decât 50%”, deși 23%, cât are PSD, e și mai mic. Acelui Nicușor Dan i-ar fi fost probabil rușine să sfideze regulile democratice și să propună premier unul ca Adrian Veștea, fără să consulte președintele PNL, sau să închidă ochii când acesta și Neacșu se duceau la blamatul AUR să cerșească voturi. Și probabil nici nu s-ar fi întâlnit cu gruparea pucistă din PNL pentru a sparge partidul

În fine, nici prin cap nu le-ar fi dat votanților fostului Nicușor Dan că acesta va interzice vreodată unui ziarist să mai calce pe la conferințele de presă de la Cotroceni. Și nici că va savura momentul cu satisfacția celui care simte că are puterea de a umili în direct. Scena finală a ranchiunei prezidențiale a încununat întreaga conferință.

Nicușorul pe care am crezut că îl votăm  probabil că i-ar fi răspuns la întrebare lui Ovidiu Vanghele și l-ar fi atenționat asupra limbajului nepotrivit și real injurios folosit în diverse postări, ar fi procedat ca un lider care nu se coboară la derapajele unui ziarist, ci arată că prețuiește munca de investigație pe care acesta o face și, mai cu seamă, libertatea presei. Locatarul de la Cotroceni e însă la ani lumină de acest profil, dovedindu-se mic și răzbunător.

Memorfoza completă e însă în privința lui Pahonțu. E atât de „relevantă” încă mi-e și silă să mai comentez.

Cât despre lungile explicații despre pericolul AUR și respingerea acestuia la guvernare, probabil că votanții fostului Nicușor Dan se întreabă bulversați care sunt adevăratele sale intenții. Încearcă să se apropie de electoratul AUR în speranța că l-ar putea atrage de partea sa, sau folosește menținerea AUR în afara puterii ca ultim argument în fața propriilor săi alegători? Pentru că dacă a rămas totuși ceva pentru care nu chiar toti susținătorii nu s-au lepădat de Nicușor Dan este poziția față de AUR. Probabil că de aceea a și dezvoltat subiectul în conferință.