De același autor
Deși bombardată cu mesaje mincinoase și alarmiste, majoritatea populației a dat o lecție de toleranță și europenism Bisericii Ortodoxe, cultelor neoprotestante și partidelor care s-au așezat la căruța referendumului pentru familie, în frunte cu PSD. În tranșeele urii au căzut chiar cei care le-au săpat cu atâta fariseism și indiferență la consecințe. Dar exact neagra homofobie și intoleranța scoase la suprafață din adâncurile „ființei neamului“, politizarea nerușinată prin implicarea fățișă a PSD și excesele preoțimii, care au mers până la a-i afurisi pe cei care nu se duc la vot și a-i amenința că homosexualii le vor fura copiii, au fost semnalul de alarmă care a declanșat mecanismele de apărare. Boicotul asumat sau doar indiferent față de falsitatea problemei puse în discuție a fost răspunsul a peste 14 milioane de români care au refuzat să se încoloneze la vot teleghidați de manipulări de joasă factură și presiuni politice.
Este o palmă grea primită de PSD-ALDE-PNL, deși acum, post factum, toți caută să paseze cartoful fierbinte al eșecului, și un pumn în plexul Bisericii Ortodoxe, în frunte cu Patriarhul Daniel. Nici unii, nici alții nu au înțeles nimic din schimbările petrecute în societate în ultimii ani. Biserica a rămas captivă în mitul influenței sale în rândul norodului credincios (din sondaje) și în concubinajul cu politica și mai marii ei vremelnici, a ignorat complet mesajele primite după tragedia de la Colectiv, când comportamentul său a trezit ostilitatea populației, dovedindu-se incapabilă să găsească răspunsurile adecvate. Reproșul nu se referă la susținerea familiei tradiționale, ci la minciunile răspândite și la slaba racordare cu realele nevoi și aspirații ale comunității. Nu e clar dacă măcar acum a receptat semnificația rezultatului de la referendum: neîncredere în „lucrarea“ Bisericii.
La PSD treburile sunt mai simple: cei doi ani de guvernare dedicați unicului scop de a-l scăpa pe Dragnea de pușcărie, masacrând legile justiției, codurile penale, atacând josnic magistrați, războindu-se cu Uniunea Europeană și dând sentimentul că vrea să ne scoată din club, îi sunt fatali. Se îmbată cu apă rece dacă crede că cele 3,8 milioane ieșite la referendum reprezintă electoratul PSD. Nici vorbă. E un electorat eterogen, probabil majoritar pesedist, vreo 2,5 milioane după unele aprecieri, restul fiind liberali, conservatori, credincioși fără apartenență politică sau fanatici afiliați acestei Coaliții pentru Familie. Altfel spus, deși PSD-ALDE au susținut deschis referendumul, propriul electorat i-a dat cu flit. De ce? Pentru că problema lui nu sunt homosexualii, ci salariile, spitalele, drumurile etc. Mai e vorba și de ipocrizia liderului, care se afișează cu o jună cu 30 de ani mai mică, dar cu care nu dă semne că se grăbește să întemeieze o familie tradițională. Deși referendumul nu a fost despre el, o parte a „boicotangiilor“, cum duios îi alintau diverși pesediști, așa l-a perceput.
Despre PNL nici nu mai are rost să discutăm, a rămas populist și oportunist, fără convingeri, cabotin. Nu neapărat conducerea e vinovată pentru susținerea referendumului, pentru că, în afara Adrianei Săftoiu, nu am auzit nicio voce apăsată să ia poziție. Derapajele lui Mihai Neamțu, de exemplu, nu au fost sancționate de nimeni, dar poate vor fi lăudate de Sputnik. Faptul că acum, cu eșecul pe masă, Alina Gorghiu, care acum câțiva ani susținea înverșunată familia tradițională, iese la atac nu arată decât lipsa de direcție și proasta calitate umană. Unele dintre problemele de fond ale PNL. Singurul partid care efectiv a ieșit câștigător este USR. S-a poziționat corect, ferm, fără excese de limbaj, a acoperit prin reprezentanți și observatori aproape toate secțiile de vot, a făcut o numărătoare paralelă care a funcționat ceas. Începe clar să se contureze drept alternativă, la PNL în primul rând.
Problemele cu adevărat grave sunt însă în altă parte și nu au putut fi acoperite de perdeaua de fum a referendumului. Încă zăpăcită la cap după atâtea aventuri europene, Dăncilă a trebuit să dea piept cu încă un „dezastru produs de o calamitate“: scrisoarea lui Timmermans. Are 18 puncte (Ponta primise de la Barosso una în doar 12 puncte, semn că lucrurile chiar merg în direcția proastă) și răsucește cuțitul în rănile supurânde ale codurilor penale marca PSD-ALDE. Se vede treaba că Timmermans tot nu a priceput că „revoluția“ codurilor și a legilor justiției e în interesul românilor, și nu al infractorilor. Tot suspicios a rămas, tot cu ideea fixă că modificările sunt făcute ca să-i scape pe Dragnea și ai lui. Altfel de ce s-ar interesa Timmermans de modificarea articolului referitor la abuzul în serviciu? Celelalte 17 întrebări sunt în același registru. Nu-i bai, Dăncilă, Dragnea, Toader și Tăriceanu vor răspunde probabil în stilul cunoscut: minte-i pe toți, că n-au ce ne face, chiar dacă nu ne mai votează, poporul pesedist ne iubește platonic.
Săracul Dragnea, nimic nu-i iese. În disperare de cauză și lipsă de ordonanțe de urgență, a ajuns un reclamagiu. A dat în judecată conducerea Înaltei Curți că nu a vrut să-i modifice completul de 5 judecători, l-a pus pe Iordache să sesizeze CCR în chestiunea protocoalelor, iar pe Tudorel Toader, ce-l care „îl ascultă mereu“, să încerce șmecheria cu revizuirea proceselor. Luptă pe atâtea fronturi încât în curând va rămâne fără combatanți. Mai ales după „victoria“ de la referendum. Încă una ca asta și PSD cade lat
