De același autor
Daca cineva le-ar fi spus liderilor din garda veche- Iliescu, Nastase- ca PSD va ajunge intr-o buna zi sa-si devoreze propria guvernare intr-un spectacol de un grotesc desavirsit, l-ar fi trimis la balamuc. Si pe buna dreptate. Ceea ce se intimpla zilele astea e inimaginabil pentru un partid care a cistigat zdrobitor alegerile, are o majoritate mai mult decit confortabila in parlament si care pina deunazi era mindru foc de realizarile guvernarii sale, despre care insusi Dragnea spunea ca sunt unice si vor ramine in istorie. Nimic din ceea ce se vedea cu ochiul liber si despre care ne povestea PSD, nu justifică grava criza politica in care Dragnea si camarila au aruncat partidul si tara.
Care sunt ratiunile (?) acestei porniri distrugatoare? Speculatii sunt destule- de la frustrarea ca Grindeanu si Toader au refuzat sa mai dea vreo Ordonanta de modificare a Codului Penal, in special pe abuzul in serviciu, la polul de putere care incepea sa se creioneze in jurul premierului si pina la bunele relatii pe care acesta le cultiva in plan extern (surse sustin ca vorbea despre Dragnea in termeni de ”penal”). Totusi, nimic din toate astea nu era chiar atit de important incit sa justifice saltul in gol pe care il face Dragnea.
Multa lume se intreabă ce l-a apucat, ce e in capul lui, dar nimeni nu are un raspuns logic. De un autoritarism aproape patalogic, obsedat de control si putere, Dragnea nu este prea inteligent. E un smecheras de provincie, un abil jucator pe spatii modeste, iar de cind a ajuns la putere s-a inconjurat de personaje aidoma lui. Sfatuitorii din campania electorala l-au abandonat pe rind. Din pacate pentru el, Dragnea nu are capacitatea perspectivei, pentru că acolo ar fi putut sa vada marile greseli ale actiunii de darimare a propriului guvern.
1.A reusit sa faca din Grindeanu un erou. De abia acum Grindeanu se contureaza ca un pol de putere, ca o alternativa si capata profilul unui lider. E o performanta al carei artizan este insusi Dragnea. El l-a facut premier si tot el il cocoata pe acest postament la baza caruia roiesc suficient de multi nemultumiti care nu-si gaseau curajul si azimutul.
Grindeanu este singurul care, din motive asupra carora putem specula mult si bine, face opozitie la Dragnea, spune clar ceea ce stiu si gindesc multi– ”Dragnea vrea puterea totala, e un pericol”-si care are sanse sa creeze o bresa in zidul de de oportunism, frica si interese obscure de care s-a inconjurat seful PSD. Conferinta de presa de presa de mieruri seara a aratat un alt Grindeanu, sau, in tot cazul, unul care si-a intrat bine in rol. Ofensiv, vorbind liber, lovind in Dragnea si ai lui in puncte nevralgice, spunind lucrurilor pe nume, a dat satisfactie si a razbunat multe frustrari. E un nou profil, aura razboinicului impotriva dictatorului de Teleorman este una de succes.
Deja se stie ca Ponta, Constantin, grupul de la Cluj si o parte din filialele din Banat il sustin- nu atit pentru ceea ce este pe fond Grindeanu, cit pentru ca a devenit adversarul lui Dragnea. Era mare nevoie de asa ceva si e cam singurul atu a lui Grindeanu.
Nu e clar unde vor duce toate astea, dar e clar ca Grindeanu a fost impins spre aceasta atitudine. De cine, vom afla probabil. Dar fara toata tevatura declasata de fandaxia care l-a lovit pe Dragnea, Grindeanu nu ar fi avut oportunitatea metamorfozei. Noul Grindeanu e in buna masura opera lui Dragnea.
2.Dragnea il reactiveaza pe Klaus Iohannis, il transforma iar in jucator. Momentul nu e insa bine ales, pentru ca presedintele e pe cai mari, si-a conturat un bun profil pe plan extern-succesul vizitei in SUA si prestatia buna la intilnirea cu Trump, intilnirile de saptamina viitoare cu Merkel si Macron. Toate sunt in favoarea sa si l-au revigorat si pe plan intern. Pina acum confruntarile Iohannis- Dragnea au fost cistigate de presedinte, care are suficient spatiu de manevra si in ce priveste viitorul premier.
Ca dovada, joi dimineata presedintele a anuntat ca va declansa procedurile constitutionale pentru ”desemnarea unui candidat pentru functia de prim-ministru” doar atunci cind functia ”va deveni vacanta fie ca urmare a demisiei primului –ministru, fie prin adoptarea in parlament a unei motiuni de cenzura”. Sah. Iohannis nu are niciun interes sa-i faca pe plac lui Dragnea, asa ca ii lasa se lupte intre ei, asistind de pe margine si bagind batul prin gard.
Prima lectie umilitoare a fost deja aplicata: a pus PSD in situatia sa depuna o motiune de cenzura impotriva propriului premier. Era insa o lectie privizibila.
3. In loc de Grindeanu si-ar putea rupe gitul Dragnea la motiunea de cenzura. E de risul curcilor si o premiera absoluta in acesti 27 de ani, ca partidul care a zdrobit totul in cale nu mai departe de acum sase luni sa ajunga sa depuna o motiune de cenzura impotriva propriului guvern. Insusi Dragnea a recunoscut ca ”nu se astepta la asta”. Asa se intimpla cind vezi doar pina la virful nasului si cind siguranta de sine iti ia mintile.
Fascinant in acest spectacol este că motiunea are sanse, nu prea multe, e drept, sa pice. Grindeanu, Ponta, Constantin si, probabil, altii de care nu stim acum, dar ii putem banui, negociaza de zor la noul pol de putere de care vorbeam ceva mai devreme. Unul care ar putea da majoritatea PSD-ALDE peste cap. In aceasta ipoteza, Dragnea e terminat si nu cred ca va mai avea zile multe in fruntea PSD. Oricum, acestea nu vor fi cele mai fericite din viata lui.
Dar chiar daca reuseste sa-si treaca motiunea de cenzura, sa scape de Grindeanu si sa impuna un alt guvern de subordonati, asta nu inseamna ca a cistigat partida. Bresa in monopolul de putere pe care il detine s-a creat deja si pe masura ce trece timpul ea se va largi. Chiar daca vor fi exclusi din PSD toti cei care l-au sprijinit pe Grindeanu, in frunte cu Ponta. Sunt ani buni de cind PSD-ului nu i-a mai crescut o ”aripioara”. Evenimentele se indreapta in directia asta, ceea ce i se datoreaza lui Dragnea care a fortat lucrurile.
4. Dragnea a gresit major facind acel rechizitoriu impotriva propriului guvern. Practic, a desfiintat cu evaluarea iesita din pixul penalului Vilcov tot ce a facut pina acum guvernul pe care chiar el l-a girat si condus de facto. Pe fondul unor nemultumiri sociale care doar au intrat in stand-by din cauza crizei politice, dar care au sanse mari sa reintre in linie dreapta la toamna, Dragnea a scos in evidenta lucruri care au fost reprosate si criticate de opozitie, economisti, presa. Nicio bagheta magica, nicio Olguță nu va reusi, de exemplu, sa umple golul din vistieria statului. Aminarea maririi salariilor a fost doar primul pas pe care Dragnea l-a facut spre cascada Niagara.
Criticindu-si propriul guvern asa cum a facut-o, liderul PSD a ridicat iarasi stacheta asteptarilor, dar a facut totodata publicul mai atent la ceea ce se intimpla. E o capcana din care nu va iesi prea usor.
Un esec al noului guvern pe care ar reusi sa-l impuna si pe care il va gira exclusiv, il va face direct raspunzator pe viitor. Nu va mai putea repeta niciodata ceea ce a face acum, nu se va mai putea deroba niciodata de responsabilitate. A doua oara nu-i va mai merge. Urmatorul guvern va cadea o data cu el, ceea ce ar trebui sa inteleaga pina si Dragnea. PSD sigur intelege.
E complicat in plina desfasurare a unei crize politice atit de atipice sa fie luate in calcul toate ipotezele si scenariile, dar un lucru este totusi limpede: Dragnea e un artizan de neeglat al sabotarii propriului partid. Cum spuneam, PSD nu a mai avut ghinionul unui astfel de lider. In doar sase luni a aruncat PSD in doua conflicte majore. A reusit sa retrezeasca societatea civila si sa construiasca un lider alternativa in propriul partid. Mai ramine sa arunce PSD in opozitie si se poate spune ca si-a incheiat misiunea de demolator.
