Diversiuni cu spioni şi unionişti

Schimbarea la față a președintelui Io­han­nis, strategia aruncării în joc a lui Cioloș pe post de potențial premier struțocămilă, jumătate independent și tehnocrat, ju­mă­tate politic susținut de PNL și USR, și continuarea în for­ță a anticorupției în po­fida campaniei de linșaj a DNA reușesc să scoată din minți alianța penalo-pe­se­distă. Iohannis și Cioloș au devenit piese grele pe sce­na politică, nemaifiind su­ficientă împroșcarea lor cu vorbe murdare, iar Kövesi tre^­buie pur și simplu des­ființată ca imagine, în ideea înlăturării ei din funcție. Deja s-a intrat în altă etapă și asta se vede din turnura pe care a luat-o te­nebroasa afacere Black Cube, în care bă­ieții cu epoleți și bani vor să-l implice cu anasâna și pe Iohannis, dar și din ins­tru­mentalizarea politică a unionismului.

Cum scandalul cucuveauamov a înțepenit împăiat din lipsă de probe în poarta mul­tipenalului Ghiță, clacând și la DIICOT pre­cum Gingishanul lui Udrea în faţa Papei de la Roma, pe piață a fost lansată o altă bombiță nucleară. E vorba de o declarație dată în fața comisiei rogatorii de Dan Zo­rella, fost ofițer israelian de informații, unul dintre fondatorii Black Cube, în 27 iu­nie 2016. Pe scurt, acesta susține că fos­tul ofițer SRI Daniel Dragomir l-a angajat și l-a plătit pentru a afla date compro­mițătoare despre Laura Codruța Kövesi în­tr-un așa-zis „proiect guvernamental de mare sensibilitate“, pentru care și-ar fi dat acordul chiar Eduard Hellvig, șeful SRI, și președintele țării. În scenă mai apare și Meir Dagan, directorul onorific al Black Cube și fost şef Mossad, care, după câteva telefoane la București, a dat OK-ul. Povestea cu spi­oni are câteva puncte ne­vralgice. În primul rând, sin­gurele surse invocate de Zorella sunt Dragomir, per­sonaj dubios, plecat din motive încâlcite din SRI și urmărit penal de DNA, și Dagan, mort de cancer la 17 martie 2016. În al doilea rând, observăm că prin­ci­pa­la linie de apărare a lui Zorella este in­sistența pe faptul că Black Cube avea undă verde de la cel mai înalt nivel și că putea opera ca „o celulă a SRI“. Zorella nu pro­bează însă în niciun fel aceste afirmații, deci trebuie crezut pe cuvânt de spion.

Dar cel mai important lucru care trans­pa­re din spusele lui este lupta acerbă dintre diverse grupări din interiorul serviciilor. Este de altfel singurul aspect care are nis­caiva credibilitate și ceva legătură cu rea­litatea. Faptul că ditamai Black Cube a mers exclusiv pe mâna scenariului scris de Dragomir arată că acesta încă se mai află în relații/lucrează cu o facțiune din SRI, deși e puțin probabil ca în fruntea acesteia să fie chiar Hellvig. Sau că spri­jinul consistent pentru Black Cube venea poate din partea SIE, al cărui șef, Mihai Ungureanu, și-a dat demisia intempestiv și din motive neclare, dispărând misterios în ceață. În același timp, mai reiese că, în pofida avertismentelor de a nu se de­con­spira față de Florian Coldea, din motive de „binom“, facțiunea din SRI a acestuia a dat peste cap întreg „proiectul“, punând mâna pe spionii israelieni, pe Dragomir și dându-l probabil în gât și pe MRU. Lupta diverselor grupări din SRI și SIE cu co­nexiuni și interese la diverse „găști“ po­li­tice este loc comun în România, a fost mai evidentă în campania din 2014, dar acum a devenit feroce și scăpată de sub control. S-ar putea ca Black Cube să fie opera acelei facțiuni din SRI (și SIE) care a mers cu Ponta și Udrea în 2014 și care acum este mână în mână cu politicienii penali și cu bani mulți pe care îi vedem vituperând cât e ziua de lungă împotriva DNA. Și că veni vorba, cine sunt cei „unu-doi clienți foarte interesați să susțină proiectul și să plătească“ de care vorbește Dragomir prin gura lui Zorella?

Evoluția mediatică a istoriei cu spioni de serie C (chestia cu hărțuirea telefonică a familiei lui Kövesi mi se pare epocală) du­pă publicarea noului „document“ e mo­nu­mentală. Trei televiziuni - RTV, Antena 3 și B1 -, la care prestează prin rotație in­fractorii faimoși ai nației și tot felul de po­liticieni toxici, ziare precum Evenimentul Zilei cu al său Cristoiu, maestrul de ne­con­testat al diversiunii, plus câteva site-uri de catacombă, răspândesc cu zel zicerile lui Zorrela & Dragomir pe post de adevăr incontestabil. Ținta Kövesi a fost doar primul episod al „proiectului“, al doilea îl vedem desfășurându-se sub ochii noștri: târârea lui Iohannis într-un scandal de securitate națională. Băieții lucrează tare, s-o recunoaștem. La o singură întrebare de bun-simț nu pot răspunde: ce interes avea Iohannis în toată povestea, nu era mai simplu să n-o învestească pe Kövesi la DNA? Ce nevoie avea de „dovezile“ fur­nizate de Black Cube pentru asta?

Cum spuneam, s-a intrat în altă etapă a atacurilor și a doua lucrătură de zile mari a fost tentativa eșuată de a provoca re­volta străzii prin deturnarea mitingului uni­onist și canalizarea lui împotriva lui Cioloș. Nu mă refer aici la faptul că liderii Acțiunii 2012 au forțat premeditat cor­donul de jandarmi, provocând previzibile altercații cu aceștia, nici la corturile cu care veniseră pregătiți să înnopteze la Uni­versitate și nici la faptul că inflamarea uni­o­nismului le servește de minune lui Dodon și Rusiei, ci la deturnarea politică ab­jectă care a urmat. Un miting și o pro­blemă perfect legitime au fost confiscate de politicienii români din interes strict electoral. Am asistat sâmbătă la o isterie indusă de televiziuni și câțiva politicieni - Ghiță, Andronescu, Constantin, Ponta, Co­drin Ștefănescu, Tăriceanu, Băsescu, cam aceiași precum vedem, care pur și simplu cereau demisia lui Cioloș și instigau la revoltă în stradă. PSD și sateliții au în­cercat și vor mai încerca să impună unio­nismul ca temă de campanie și să obțină o declarație a parlamentului nu din vreun autentic sentiment unionist, ci pentru că știu bine că nici președintele, nici gu­ver­nul nu se pot ralia, din motive pe care, din­tre toți inflamatorii de serviciu, doar Tra­ian Băsescu le înțelege cu exactitate.