Dragnea între pușcărie și puci

 Cine a mai văzut lovitură de stat dată cu vuvuzele, copii, bătrâni, peturi și strigături de ”fără violență”. Cum să creadă una ca asta cei de la Bruxelles, care au putut viziona în direct și în zeci de reluări cafteala pe care au încasat-o puciștii? Cine să creadă că după o lună s-a sculat dimineața Jandarmeria,  adica domn Cucoș,  și a descoperit ”lovitura” pitită sub pat, sforăind? A trebuit s-o lege ca să i-o ducă lui Bănilă la DIICOT, că  nu voia sărmana, uitase și cum o cheamă.  Dar mai ales ce o să zică procurorii lui Lăzăr, căruia Tudorel nu i-a venit încă de petrecanie,  de chestiile alea cu finanțările din străinătate, conspirațiile, ocultele  și ”răsturnarea ordinii  de stat”? Dragnea s-a dus la ei ca la Gâdea, doar cu vorbele goale. Bașca, toată lumea zice că nu știa nimic de vreo ”lovitură”?  N-am vazut, n-am auzit, ne-a călcat tunul cu apă. Cel defect. Chiar și ”omul în alb”, șeful Brigăzii Speciale de Intervenție, Cătălin Paraschiv, o dă sucită:  ”nu am avut informații despre o pretinsa lovitură de stat”.  Auzi la el, ”pretinsă”. 

Dar cel mai rău i-a căzut lui Dragnea treaba cu SRI-ul. Cine a văzut fața lui Manda după cele 9 ore de audiere a lui Hellvig a înțeles și de ce. Era la ananghie omul, ce să facă, nu putea totuși să spună că a fost lovitură de stat când șeful SRI a zic clar, l-au auzit toți din comisie, că nu a fost. Ba a mai trimis și informări. Bietul Manda, cum l-o mai fi scărmănat Olguța! Nimic însă în comparție cu paraponul lui Dragnea pe Hellvig. Care, al naibii, după ce i-a dezumflat ”lovitura” i-a aruncat și pesta porcină direct în ogradă. Din 2016  încoace, adică de când a ajuns Dragnea mare jupân peste țară, au venit 123  de informări de la SRI. Luat cu justiția nu le-a băgat în seamă. Ghinion, altfel îl punea pe Vâlcov să treacă porcina în programul de guvernare. Degeaba încearcă acum să lanseze zvonul că virusul a fost adus pe banii lui Soros, că îl iau țăranii cu furca.

L-ar da jos și mîine pe Hellvig, dar se încurcă în Constituție, în Iohannis și în puciul din partid. Nasoală treabă. S-a băgat în gura lui Firea, deși chiar el a recunoscut cândva, gândindu-se însă la dușmani, că o încurci dacă ajungi acolo. A riscat însă. Și pentru ce?  Ca s-o scape pe Dan, nu de drag, ci de teamă că ministra, stânsă cu ușa de procurori, ar fi putut ­să dea pe goarnă, ca angajata aia fictivă a lui Bombonica, de unde a venit ordinul.

Primejdia nu a trecut. Ba din contră. Trădătorii roiesc. Dacă puciștii, strânși sub comanda lui Stănescu (ingratul!), schimbă direcția în CEx, te pomenești că îl dau chiar ai lui pe mâna statului paralel. Scrisoarea aia (o fi tot opera lui Năstase?), deocamdată pusă la fezandandat, cere ca Dragnea să se retragă pentru că a devenit ”toxic” pentru imaginea partidului. Cam ca gazele jandarmilor. Sau mai rău chiar, dacă te gândești că Parlamentul European va da o rezoluție și se pregătește să discute despre activarea  Articolului 7. Groaznic, cine s-ar fi gândit, Dragnea în tot cazul nu, că puciștii vor ajunge sensibili la astfel de lucruri. Se prefac, evident, dar așa e lupta politică. Folosești armele dușmanului când îți vine la  socoteală. Au de gând s-o tragă de partea lor pe Dăncilă, s-o propună interimar până la Congres. Niște șmecheri. Rămân și cu guvernul și cu partidul. De asta nu sunt bune marionetele! Nu știi pe mâna cui ajung sforile.

Uite așa, prins între o lovitură de stat imaginară și un puci real, Dragnea a ajunsîntr-o mare dilemă.  Existențială  de-a dreptul. Ar da Ordonanța cu grațierea și amnistia deși știe că a doua zi puciștii îi iau gâtul. Chestia e că Dăncilă nu vrea s-o semnneze până nu trece  audierea de la Strasbourg. Și nici Tudorel, întors cu cheia  de Tăriceanu. Or, până pe 3 octombrie multe se mai pot întâmpla. Dacă nu dă Ordonanța, ca să-i țină în șah, e riscant. Motivarea la condamnarea de 3,6 ani a venit (se vede treaba că Tarcea e supărată rău după bălăcăreala la care a supus-o împreună cu băieții ăia finuți de la A3 și RTV), iar la completul de 5 judecători e și mai greu de manevrat decât la cel de 3. Oricum, nici acolo n-a ținut. Ce să facă? Ce să aleagă, pielea sau partidul? Simte însă că le va pierde pe amâdouă.

Asta da lovitură de stat!