De același autor
Cu egoul umflat până la a se închipui o Margaret Thatcher a României, avidă de putere, în goană după notorietate, cu gesturi excesive şi incapabilă să înţeleagă constrângerile unei poziţii oficiale, cu un mariaj şi nişte relaţii nepotrivite cu banul public, Elena Udrea a devenit de neoprit şi de necontrolat.
Excluderea lui Cristian Preda din PDL este încununarea politicii şubrede, eminamente oportuniste, fără vreo fărâmă de viziune şi onestitate, consecinţa şirului stupid de gafe făcute de Elena Udrea în Bucureşti.
Doamna poate deja să strige triumfătoare: „v-am ciuruit“. De data asta, PDL şi electoratul bucureştean. Mai rău, cele numai 2 voturi împotrivă, Paleologu şi Baconschi (Macovei era în avion la ora aia), arată că întreaga conducere a PDL este dominată de antiintelectualism, de tipologia Prigoană-Udrea- Oltean-Blaga, baronii sub a căror greutate moare strivită orice urmă de reformă şi modernism. Vreo mirare? Nu. Încă de la bun început, tinerii reformişti au fost văzuţi cu ochi răi, impuşi de Băsescu, prea idealişti, principiali şi oneşti pentru gustul baronilor şi baroneselor.
Poziţionările lor împotriva practicilor de partid-stat şi a corupţiei, pledoaria pentru integrităţi, coerenţă şi logică politică au fost înghiţite ca o „broască râioasă“, vorba „barosanului“ Oltean. Anarhia organizatorică din PDL, dominaţia exercitată de la Congres încoace de noua tripletă Udrea-Anastase-Oltean, plecarea lui Frunzăverde cu toată filiala şi un întreg cortegiu de primari, pierderea majorităţii la Senat, toate sunt consecinţa directă a incapacităţii lui Emil Boc de a gestiona partidul. A puterii excesive deţinute Elena Udrea prin susţinerea acordată continuu de Traian Băsescu. Decapitarea lui Cristian Preda se înscrie în această logică. PDL, sub înalta îndrumare a Elenei Udrea, a ales între Prigoană şi Preda, între două tipuri de politician. Pentru că mesajul transmis de excludere transcende conflictul punctual legat de strategia pentru Bucureşti, este capitularea partidului în faţa politicii de conjunctură, clientelare, făcută la gura tabloidelor şi a contractelor cu statul.
Criticile lui Preda au deranjat mereu (bomboana pe colivă a fost susţinerea acordată lui Nicuşor Dan), dar de data aceasta au lovit direct în Elena Udrea, care a înregistrat un eşec preelectoral de anvergură şi are şanse bune să îngroape întregul partid. Eşecul alianţei electorale cu UNPR-ul generalului Oprea şi paritatea pe listele de consilieri, care ar fi trebuit să fie indezirabile de la bun început, este rezultatul unei politici al cărei principiu de bază este lipsa oricărui principiu. Încurajarea trădării, a oamenilor lipsiţi de caracter, a şantajabililor şi dosariabililor, culminată cu impunerea lui Piedone, ieşit direct din sacoul model Apaca al lui Dan Voiculescu, ca şef de campanie al PDL, s-a întors împotriva artizanei acestei nefaste strategii. Cu 2 luni înainte de alegeri, PDL nu are candidaţi în 4 sectoare, asta dacă nu cumva defectează şi Onţanu la USL, iar la Primăria Capitalei l-a propus pe Prigoană, copia cu plici a lui Oprescu. La atât se reduce resursa umană marca Udrea, aceste zdrenţe au rămas din prestigiul PDL.
Cu egoul umflat până la a se închipui o Margaret Thatcher a României, avidă de putere, în goană după notorietate, cu gesturi excesive şi incapabilă să înţeleagă constrângerile unei poziţii oficiale, cu un mariaj şi nişte relaţii nepotrivite cu banul public, Elena Udrea a devenit de neoprit şi de necontrolat. Imaginea sa negativă, e adevărat, făcută de multe ori de presa adversă exclusiv pe chestiuni minore, poşete, tocuri şi alte frivolităţi de genul acesta (nu am fost niciodată de acord cu atitudinile macho, nici cu vulgarităţile gen „Nutzi“ sau aluziile legate de viaţa sa personală), a afectat partidul de o mie de ori mai mult decât toate declaraţiile lui Cristi Preda la un loc. Cu parfumul său de clientelism, bugetul lăbărţat de la Ministerul Dezvoltării, tenacitatea şi ostentaţia confruntării, Elena Udrea a ajuns să fie cel mai detestat membru al Cabinetului Boc, dar şi al PDL. Greşelile ei: prostia campaniei pentru desfiinţarea sectoarelor, subminarea din start a Mişcării Populare, căreia i-a asociat nume precum cel al lui Gigi Becali şi Dan Diaconescu, relaţiile apropiate cu Gabriel Oprea, motiv pentru care a presat pentru mariajul cu acte în regulă cu UNPR, au adus prejudicii care, iată, nu mai ţin doar de imagine.
Până acum, Elena Udrea nu a răspuns pentru nimic, deşi adversarii ei din rândul „greilor“, în frunte cu Vasile Blaga, au atacat-o de nenumărate ori, aversiunea dintre cei doi fiind de notorietate. Un eşec la Bucureşti, previzibil, ţinând cont de haosul care domneşte, i-ar putea fi fatal pentru cariera politică. Să ne amintim că însuşi Blaga, după rateul în faţa lui Oprescu de acum 4 ani, s-a retras de la conducerea filialei Bucureşti. Acest exemplu îi va fi aruncat în faţă Elenei Udrea. În final, nu pierderea Bucureştiului i s-ar putea reproşa doamnei Udrea, deşi incapacitatea de a găsi un adversar pe măsura lui Oprescu i se datorează totuşi, ci dimensiunea pierderii. Şi mai ales semnificaţia şi consecinţele.
Altfel spus, PDL a propus un candidat care se adresează în principal electoratului PSD şi PP, şi nu electoratului tradiţional al democrat-liberalilor, atâta cât mai e. Cum votul în Bucureşti a avut mereu o componentă politică puternică, este puţin probabil ca Prigoană să rupă de la USL, nu va mai avea nici procentele care i-ar fi venit de la candidaţi de sector redutabili, PDL poate miza doar pe activul de partid. În loc să-şi conserve propriul electorat, Prigoană îl va îndepărta. De aceea, cred că eşecul va fi nu numai de proporţii mai mari decât se aşteaptă stratega Udrea, dar va duce şi la pierderea unei bune părţi a electoratului fidel. Şi cum Bucureştiul dă tonul, acum mai mult decât altă dată, eşecul se va propaga la generale. Dacă însă Elena Udrea îşi va pierde puterea în partid şi acest tip de politică va fi penalizat, trăgând linie, lucrurile s-ar echilibra. //
