De același autor
Așa cum era de așteptat și așa cum a plănuit de la bun început Coaliția PSD-PNL atunci când a decis comasarea, alegerile europene sunt strivite de cele locale. Nu există dezbateri pe teme europene, nu sunt puse în discuție marile probleme la ordinea zilei sau subiectele care sunt în divergență între socialiști și populari, nu sunt nici măcar afișe care să amintească electoratelor celor două partide că pe 9 iunie vor vota și pentru Parlamentul European. Totul este despre alegerile locale, în special cele din București, asupra cărora se concentrează aproape întreaga mass-media. Excepțiile sunt scandalurile de corupție. Primarul liberal din Sinaia, Vlad Oprea, își construiește un viloi în buricul târgului, i-a dat alături un teren și Lucian Bode, să-i țină tovărășie, și-a tras și un castel în Franța prin interpuși și acuză că investigația Recorder a plecat de la Rușanu, alt nesătul, care ar vrea un PUZ ca să-și facă și el o „construcție imensă lângă telegondolă”. O rețea în toată regula. Baronul Iulian Dumitrescu de Prahova, urmărit penal pentru o șpagă de doar 16 milioane de euro, se hlizește mulțumit de pe panouri și dă cu tifla invidioșilor. Cei doi candidează fără probleme din partea PNL, care nici măcar nu s-a delimitat de ei, darămite să anunțe public că nu-i susține. Ministra Alina Gorghiu a spus din vârful buzelor că Vlad Oprea „ar putea afecta imaginea PNL”. Nu-i sigură și n-ar fi de mirare să aibă dreptate și corupții să fie realeși pe principiul: au furat, dar ne-au lăsat și nouă câte ceva. Nu-i ăsta răul cel mai mic în România?
În rest liniște și pace, chestiile obișnuite, o înjurătură frățească, un panou devalizat, un pumn în falcă, țățisme, demagogie și mâna băgată adânc în buzunar. Căci televiziunile au anul acesta tarife pe măsura subvențiilor pe care partidele le primesc de la bugetul de stat, cele mai mari din istoria postdecembristă, 63 de milioane de euro, din care PSD și PNL iau partea leului. Prețurile percepute de televiziuni încep de la 6.000 de euro pentru un spot de 30 de secunde și merg până la 35.000 de euro 15 minute de promovare, scrie paginademedia.ro. La banii ăștia nu vom vedea la dezbateri decât pupături în dos, indiferent cât de murdar e locul cu pricina. Agresivitățile, loviturile sub centură și mesajele negative sunt rezervate pentru online și cutiile poștale, care suportă orice, nu strâmbă din nas și, oricum, sunt mai ieftine.
Dincolo însă de aceste detalii, coaliției PSD-PNL i s-a năruit marele plan al candidatului unic la prezidențiale și al listelor comune la parlamentare din cauza prostiei numite Cătălin Cîrstoiu, marca Ciolacu & consilierii. Ruptura de la București, unde s-a ajuns la o babilonie – candidați și liste comune la sectoare și separați la primăria și consiliul general – a arătat că nu chiar tot electoratul e o turmă care merge după fentă și închide ochii la matrapazlâcuri. Zarurile au fost deja aruncate și ideea candidatului unic la prezidențiale e ca și moartă-n coteț.
Ciucă „e obligat” să candideze, vorba lui Rareș Bogdan, care a început să scoată flăcări pe nas fix la fel cum făcea când îl susținea isteric pe Cîțu la șefia partidului. Probabil Ciucă va pierde, pentru că generalul are carisma unui tanc sovietic, dar important e că liberalii au scăpat de umilința de a susține un pesedist la prezidențiale. Ciolacu este într-o situație și mai complicată, în capul lui se vor sparge oalele dacă Firea pierde Bucureștiul și șacalii îl pândesc. Ca dovadă, baronul Paul Stănescu i-a spus că trebuie musai să candideze pentru că așa e cutuma în partid. Într-adevăr, cu excepția lui Iliescu, toți șefii PSD au candidat la prezidențiale, toți au pierdut și apoi li s-a luat gâtul. O istorie sângeroasă pe care Ciolacu o știe bine.
Ca și cum n-ar fi suficient că europarlamentarele sunt sufocate de locale, s-a încins deja și lupta pentru prezidențiale, iar fierul trebuie bătut cât e cald. Asta pentru că și aici liderii Coaliției și-au făcut socoteli care s-au dovedit cai verzi pe pereți. Au mizat că vor avea un candidat comun și că Iohannis va împușca șefia NATO, au mutat prezidențialele în septembrie, așa că timpul a început să intre la apă – mai rămân doar două luni după europene/locale pentru negocieri, aranjamente și campanie. Cam puțin pentru cât de tulbure e situația.
Și e tulbure pentru că nu e clar ce va face Mircea Geoană. Mai mult ca sigur va intra în cursa pentru prezidențiale și se va dovedi un adversar redutabil pentru toți ceilalți candidați, pentru că se poziționează ca antisistem și alternativă. Dacă va intra în turul al doilea, jocul se închide pentru Ciucă și Ciolacu. Ceea ce nu pare deloc imposibil. În primul rând, parlamentarele sunt în decembrie, așa că organizațiile locale care sunt deja cu sacii în căruță nu au nici măcar acest motiv pentru mobilizarea la prezidențiale. În al doilea, Ciucă și Ciolacu nu sunt niște locomotive, sunt sub scorul propriilor partide și departe de profilul unui prezidențiabil – unul e un șmecheraș de duzină, cu educație precară, celălalt lasă impresia unui om slab, obișnuit să pocnească din pinteni la comandă. În al treilea rând, electoratul sătul de politicieni este în creștere. De aceea, Mircea Geoană este cotat în toate sondajele de opinie drept câștigător al turului al doilea, indiferent de contracandidat. Paradoxal, Geoană a devenit răul cel mai mic.
