Un prostanac si doi minicinosi

Prostia lui Mircea Geoana este tulburatoare. Trezeste nostalgii dupa alti prosti celebri, dar ceva mai discreti. Sa te asezi in fata camerei de luat vederi, sa-ti pui singur intrebari si sa declami niste raspunsuri care ii fac pina si pe cei mai infocati sustinatori sa ofteze usurati ca n-ai iesit presedinte, inseamna ca te preseaza ceva. Tare. In locuri rusinoase. Ce sa fie? Dorinta de a te razbuna pe Ponta, de a incerca sa-ti scapi scaunul de presedinte al Senatului sau, mai stii, vointa de redeveni ce-ai fost, ba chiar mai mult de-atit? Meandrele gandirii lui Geoana sint greu de urmarit, asa incit orice posibilitate ramine deschisa. Indiferent insa de calcule, rezultatul este ca in legile lui Murphy. “Orice om intreg la minte are un orizont. La prosti orizontul se restrânge, se tot restrânge pâna ce ajunge un punct. Acela e punctul lor de vedere !”.

Da, obsesia lui Geoana este ca trebuie sa explice electoratului ca vizita la Vantu nu a fost nici una de relaxare, nici conspirativa pentru punerea acestuia la adapost de procurorii care tocmai il arestasera pe Nicolae Popa si nici de multumire pentru implicarea trup, suflet si bani din campanie. Vrea sa arate ca scopul a fost unul pragmatic, terestru: aflarea subiectelor de la examenul de a doua zi (“Am dorit sa aflu de la sursa, de la patronul acestui trust, care sunt aceste intrebari si daca se poate asigura un teren de joc egal intre cei doi candidati.") Iata cum, nici macar la un an de zile de la momentul istoric al topaielii si celebrului “Mihaela, dragostea mea”, Mircea Geoana nu intelege ca nu detaliile si motivatiile conteaza, ci gestul.

Dar chiar si la nivelul motivatiilor, de ce ar fi mai de condamnat o intelegere cu SOV pe tema dosarelor decit una pe intrebarile de a doua zi? Desigur, pentru prima trebuie sa te ridici la nivelul unei functii, care, la o adica, iti permite ticalosii si trocuri oculte, pentru a doua ramii la statura elevului Mirciulica dintr-a treia care isi strecoara copiuta in buzunar.

Ultima ocazie ratata de a tacea arata insa ceva mult mai interesant decit justetea esecului lui Geoana: nici Ponta nu-i mai breaz. Seful de campanie, ajuns intre timp sef de partid, pare si el la fel de mincinos si nu foarte departe de abisul intelepciunii lui Geoana. Din desfasurarea evenimentelor, previzibil scapate de sub controlul celor doi protagonisti, reiese nu doar ca Ponta l-a sfatuit pe candidat sa minta ca a fost acasa la nevasta (“te uiti la doamna, ea da din cap a confirmare”), ba chiar ca minte si acum cind neaga indicatia. Ca si maestrii sai, Ponta nu este convins ca minciunile in politica au picioare atit de scurte incit nu pot depasi ziua rostirii lor.

Nici nu apucasera sa umple spatiul media negarile si citatele din filme ale lui Ponta (“O sa-i propun o intelegere domnului Geoana: daca dansul nu mai minte despre mine, eu n-o sa mai spun adevarul despre el”), ca iese strategul de campanie, Cozmin Gusa, si il da in vileag. Victoras minte, spune el, minte si “am avut o surpriza neplacuta” din cauza aceasta. Curat neplacuta. “In mod repetat Victor a insistat pentru aceasta strategie, respectiv sa minta. Si spun ca a insistat pentru ca eu am refuzat-o de citeva ori. Surpriza mare a fost ca Victor nu a inteles acest lucru si cind Mircea a ajuns in sfirsit la dezbatere a revenit cu aceeasi tema”, explica Gusa. Cit de prost sa fii, cit de sigur de complicitatea celorlalti sau de teama lor fata de functia pe care o detii, ca sa nu-ti imaginezi ca se va afla, mai ales ca in afara de Gusa au asistat si altii la discutii? Intrebare fara raspuns.

Vedem, la un an de la alegeri, nu doar ca ecoul luptei nu se stinge, pierzatorii fiind inca marcati de viteza cu care li s-a scurs victoria printre degete, dar ca urmasii lor sint facuti din acelasi aluat. Trista concluzie: Ponta e Geoana doi. PSD are dreptate sa fie nemultumit, nu din motive de moralitate politica, nu astfel de probleme isi pun Hrebenciuc si ceilalti, ci din simplul motiv ca Ponta- “carlanul” nu pare sa invete ceva nici macar din istoria recenta. Poate nici el nu e capabil. Si atunci istoria se poate oricind repeta. Iata un scenariu de cosmar.