Marii învinşi ai alegerilor: Băsescu şi Antonescu

Cei doi lideri considerați cândva providențiali, Crin Antonescu și Traian Băsescu, și-au atins limitele, fiind, de fapt, marii învinși ai alegerilor.

Victoria clară a PSD nu a surprins, chiar dacă efectul celor 3 procente sub pragul psihologic de 40% va fi speculat în fel și chip. Ponta și-a câștigat candidatura la pre­zidențiale, dar drumul spre Cotroceni nu va fi simplu, victoria de acum conține în ea sâmburele unui eșec viitor. Ceea ce a uimit însă este dezastrul opoziției, nu atât în cifrele cumulate, cât mai ales in­dividual. Doi mari perdanți se profilează din aceste rezultate: Crin Antonescu și Tra­ian Băsescu. O certitudine, scena po­litică se va reașeza, scorurile slabe ale partidelor din opoziție obligând, teoretic, la coa­gu­la­rea unui front anti-PSD. Doar teoretic, pentru că orice joc rămâne deschis. Re­fa­cerea USL, de care Ponta are stringentă nevoie, este o variantă, alta constituirea a doi poli în opoziție - PNL-PDL și PMP-FC. Rațiunea politică și cifrele arată însă că PSD și Ponta pot fi înfrânți doar de o opo­ziție unită și un candidat comun. Alt­fel, Ponta va fi făcut președinte chiar de in­teresele meschine și inconștiența liderilor de dreapta.

PSD, victorie neterminată

Rezultatele finale arată că PSD a obținut la europarlamentare 37,6%, adică 2.093.032 voturi, și a câștigat detașat alegerile par­ția­le pentru parlament, primari și șefi de CJ din 18 județe. Victoria i-a fost trâmbițată rapid cu ajutorul exit-poll-urilor min­ci­noase făcute de casele de sondare ale PSD, unele și cu 5-6 procente peste rezultatele reale, dar ea nu este întruparea visului de aur de a controla chiar toată țara. Baronii de sub comanda lui Dragnea nu i-au ne­tezit totuși lui Ponta drumul spre o vic­torie fără bătai de cap la prezidențiale, iar unii dintre cei urmăriți de DNA nu au lu­crat la turație maximă, cele mai bune exem­ple fiind Constanța lui Mazăre, unde PSD a luat doar 34%, și Prahova lui Cos­ma - 33%, departe de scorul obținut în alte fiefuri roșii. Drumul spre un scor de peste 40% a fost barat, ca și altă dată, de voturile din Ardeal și Banat, unde PSD s-a plasat la o medie de 30%. Teama lui Ponta că nu se va descurca fără alianțe a căpătat acum consistență, iar sloganul obsesiv „USL trăiește“ trebuie să treacă obli­ga­to­riu de la iluzie la fapte. Tăriceanu lucrează din greu la asta, împins de PSD și ajutat de rezultatul catastrofal al PNL.

Adevărata victorie a PSD este însă la nivel european, în România socialiștii în­re­gis­trând unul dintre cele mai bune scoruri. Cu cei 17 din cei 32 de deputați români pe care îi va trimite în Parlamentul Euro­pean, PSD își va întări poziția în cadrul so­cialiștilor și va căuta, cu ajutorul acestora, să slăbească presiunea PPE, care are ma­jo­ritatea, pusă pe chestiuni neplăcute pre­cum stat de drept și independența jus­ti­ției.

Manipulând, mințind, resuscitând și fruc­tificând antibăsimul feroce, deținând su­pre­mația mediatică și controlând teritoriul prin rețeaua baronilor, alimentând frus­tră­rile și necazurile unei populații depen­den­te de pomeni de tot soiul, pe fondul de­grin­goladei opoziției, PSD a reușit să scoa­tă unul dintre cele mai bune scoruri de după perioada fesenistă a anilor ’90.

Opoziţia ratată

Oricum ne-am contorsiona ca să putem privi cifrele opoziției dintr-o perspectivă optimistă, ele nu arată deloc bine. Par­ti­de­le de „dreapta“ - PNL (15%), PDL (12,23%), PMP (6,2%) - au adunat 33, 44%. În ter­meni de electorat, asta înseamnă 1.880.120 de voturi. Dacă adăugăm Forța Civică (2,62%) și PNȚCD (0,9%), mai ies încă 190.223 votanți. Altfel spus, electoratul PSD și cel al opoziției ar fi aproximativ egale, cam 2 milioane fiecare. Spre deo­sebire de PSD însă, care nu și-a dat la aceste alegeri măsura capacității de mo­bi­lizare, cele trei partide și-au atins limitele, acesta este potențialul maxim al ma­și­nă­riilor lor electorale și a ceea ce reprezintă ele în imagistica și emoționalul publicului. Rămânând în actuala paradigmă - fă­râ­mițare, lipsă de proiect, falși lideri, falia pro-contra Băsescu -, opoziția și-a epui­zat potențialul de creștere. Aici este ma­rea ei problemă și de aceea orice analiză serioasă și rece de la această realitate tre­buie să pornească. De la faptul că cei doi li­deri considerați cândva providențiali, Crin Antonescu și Traian Băsescu, și-au atins limitele, fiind, de fapt, marii învinși ai alegerilor. PNL a ajuns la 15%, adică la un electorat de doar 835.453 votanți, iar par­tidul lui Băsescu, PMP, a obținut 6,21% (345.908 voturi).

Antonescu, picat în propria capcană

Indiferent dacă Antonescu va supraviețui cutremurului din PNL, el este un perdant. Întreaga sa politică din ultimii trei ani - alianțele nesănătoase cu Voiculescu și PSD, parteneriatul cu Ponta la subminarea sta­tului de drept și a justiției din vara lui 2012, agresivitățile față de partenerii oc­cidentali, strategia minoră a jocului la două capete și pirueta în relația cu Ponta și PSD - s-au dovedit falimentare. A fost abandonat și de electoratul USL, și de o bună parte din cel liberal. Chiar dacă ră­mâne candidatul PNL la prezidențiale (de­și cred că rocada cu Johannis i se va im­pune, fiind singura soluție de salvare a partidului în contextul în care PSD do­rește să și-l anexe pentru a securiza can­didatura lui Ponta), eșecul este asigurat. Antonescu nu poate depăși, în cel mai fe­ricit caz, bazinul electoral al întregii opo­ziții de la europarlamentare. Nu are de un­de să mai crească, decredibilizarea sa ca lider fiind definitivă. În mod normal ar tre­bui să plece, să iasă de pe scena po­litică, împreună cu toată camarila care i-a susținut aventurile.

Udrea, colivăreasa lui Băsescu

Înaintea chiar a lui Antonescu, marele în­vins este Traian Băsescu, prin Elena Udrea. PMP a strâns doar 345.908 voturi, nici măcar în marile fiefuri băsiste din Ardeal nu a depășit 6%, mai puțin decât Mircea Diaconu. O imensă umilință pentru bran­dul Băsescu. Impunând-o pe Elena Udrea în pofida evidenței - imensul său capital negativ (peste 70%), a faptului că este res­pinsă până și de nucleul dur băsist și a pre­cedentului cu alegerile din București, când a îngropat PDL -, orb și surd la toate avertismentele, transformându-și criticii în dușmani personali, Băsescu a făcut o greșeală gravă care îl va costa finalul de mandat. Sub tăvălugul imensei ambiții de parvenire politică a protejatei, a spart PDL în an electoral, a produs un clivaj pro/contra Băsescu (scriam mai demult că ăsta va fi coșmarul anului) și i-a pus la gât eșar­fa PMP cu intelectuali cu tot. Rezul­tatul: în loc de un partid, PDL, care putea să devină a doua forță politică pe scenă, depășind PNL, a reușit să îngroape și „pro­iectul Băsescu“. Păcat.

Partea plină a paharului

Singurul lucru pozitiv din această înfrân­gere este că niciunul dintre cele trei par­tide nu a luat un scor care să-l plaseze în postura de a ridica pretenții în fața ce­lor­lalți. Toți sunt în aceeași găleată. Raportul de forțe dintre PNL, PDL și PMP nu mai con­tează în ecuație, indiferent cum ar în­cerca fiecare să ambaleze eșecul. Asta face mai ușoară negocierea, coagularea, sus­ți­nerea unui candidat comun, dacă chiar se dorește și dacă chiar vor ca Ponta să nu ajungă președinte. Responsabilii reușitei sau eșecului sunt Băsescu, Blaga și An­to­nescu. Ar trebui să treacă în planul doi cu toții, de Udrea nu mai vorbesc, și să lase alți lideri ai partidului să negocieze. Orice soluție – Johannis, MRU, Diaconescu sau un independent – este preferabilă for­mulei „fiecare cu propriul candidat“.

Asta din punct de vedere teoretic, pentru că practic este puțin probabil să se în­tâmple. Primele poziționări sunt halu­ci­nante. Fiecare susține că, de fapt, a ob­ți­nut o victorie, că „partidul s-a con­so­lidat“ (PDL) sau chiar „a crescut“ (PMP și PNL), că propriul candidat are „po­ten­țial de creștere“ și invită la strângerea rân­durilor în jurul său. Privindu-i, te în­trebi fără să vrei ce alte interese se ascund în spate sau dacă e vorba doar de simplă prostie și inconștiență.

Partea goală e că „parteneriatul cu Bă­sescu“ trebuie lăsat la vatră, nimic nu se va putea coagula în jurul lui. Băsescu în­suși trebuie să înțeleagă că epoca Băsescu s-a încheiat. Ideile „proiectului Băsescu“ trebuie însă duse mai departe, dar fără Udrea și Băsescu. //