De același autor
Hrebenciucul e o specie nemuritoare. O gasim in mai toate partidele, nu are culoare politica bine definita si nici vorba ca ar apartine vreunei generatii. E autohtona 100%, mustind de specific romanesc. Nu a suferit mutatii esentiale, dar daca privim cu 20 de ani in urma observam ca e mai agresiva, mai lacoma, mai inventiva si s-a inmultit intr-un ritm care incepe sa puna in pericol habitatul.
Multi si-au spus pe la finalul epocii Nastase ca n-a mai ramas mare lucru de praduit, parea ca hrebenciucii vremii au ros tot pina la firul ierbii. Ca vor avea de rumegat timp indelungat si astfel, satui, se vor potoli. S-au inselat amarnic. Vedem din dosarele ultimilor ani ca specia a puit, primind genetic informatia utila, dar si ca, firesc pentru instincul de cotropitor, a amusinat noi metode de furat, le-a perfectionat si diversificat. Tot firesc, s-a adaptat conditiilor vitrege de haituiala permanenta din partea DNA, a cistigat in inteligenta si cutezanta. Inainte- perioada romantica a coruptiei post-revolutionare si a cvasiinexistentei parchetelor si anticoruptiei-, senzatia era ca se fura cu sacul, acum se foloseste convoiul de tiruri. Cind se auzea de sume de ordinul sutelor de mii de euro, natia fremata, acum cifre cu infinite zerouri in coada nu mai misca pe nimeni, sunt banale ca spertul lasat la Administratia financiara.
Lupta cu specia hrebeniciucilor este inegala. Justitia, adica partea onesta si reformata a ei, nu poate face fata navalei- ar trebui cite un DNA si un ICCJ la fiecare colt al parlamentului, guvernului, consiliilor judetene, etc, un numar de procurori si judecatori de sute de ori mai mare. Eventual de la export ca sa avem o garantie in plus ca nu se vor dedulci si ei. Poporul, la rindul lui, s-a adaptat. Nici n-a fost prea greu. Generalizatul furtisag comunist adinc incrustat in mentalitate, faimoasa “descurcareala” a epocii de aur a fost mereu cutia de rezonanta ideala pentru marile tunuri. In timp, singura frustare a devenit cea legata de putinatatea firimiturilor cazute de la ospatul hrebenciucilor.
O minoritate, aia care striga din cind in cind pe strada, scrie pe bloguri si facebookuri “Votez DNA” , sustinuta de citiva politiceni- Macovei, Basescu- a sprijint anticoruptia. A fost si a ramas mereu o minoritate. Normal ca in atari conditii specia a proliferat. Pina la urma, nici n-ai cum s-o stirpesti doar cu o mina de oameni, restul populatiei marsaluind in urma cortegiului de termite doar- doar i-o mai pica si ei ceva.
Daca ceva esential nu se schimba in mentalitatea majoritatii, in care ii includ si pe cei care privesc dezgustati de acasa spre hoarda devastatorilor (“aceeasi mizerie”, mai da-i naibii, ei cu ale lor, noi cu ale noastre), daca tropaitul spre urne continua cu aceeasi inconstienta, indiferenta si nesimtire, nu pot sa spun decit ca tara isi merita hrebenciucii. Si subspecia pontistilor (Vezi AICI) la pachet cu ei. Inca alti 25 de ani de acum inainte. Aferim, popor!
