Nu votați PSD!

Toți actorii implicați au obligația să ajungă la o soluție prin care măcar să încerce să bareze drumul lui Ponta și al PSD.

Peste câteva zile, cortina cade peste euro­par­la­mentare, ultima repetiție cu public a marelui show al prezidențialelor. Concluziile nu sunt prea vesele. PSD și Ponta sar de 40%, iar la re­distribuire s-ar putea apropia de 50%. Cum e po­sibil așa ceva, cum de atât de mulți oameni sunt orbiți de un personaj atât de „foarte raz­na“, vorba lui Andrei Pleșu, care guvernează fă­ră niciun căpătâi, de pe azi pe mâine, și pe care nimic - intelectual sau moral - nu-l califică pen­tru funcția prezidențială? Cum, după experiența nefericită a dictaturii și a perioadei Năstase, atât de mulți nu înțeleg cât de periculoasă este con­centrarea puterii într-o singură mână, la un sin­gur partid, pe deasupra corupt până la mă­duvă și tangent cu valorile europene? Că în ac­tualul context al conflictului Rusia-Ucraina, pe­ricolul de­vine și mai mare? Explicațiile sunt mul­te – do­minația exercitată de stat via baroni asu­pra unei populații semiasistate, abisala in­cultură politică, slaba aderență la democrație și euro­pe­nism etc. Nimic nou, am putea spune, aceas­ta a fost mereu baza electorală a PSD. Ul­timii opt ani au adus în plus o extraordinară ma­nipulare mediatică, cu mijloace primitive, dar cu atât mai eficiente la acest public. O ve­dem zi de zi sub ochii noștri crescând în agre­sivitate. Nu es­te totuși suficient. Principala cau­ză, s-o re­cu­noaștem, o constituie absența al­ter­nativei. Opo­ziția este praf, complet de­cre­di­bi­lizată, lideri ioc, orgolii și interese meschine cât casa, una peste alta situația e mai gravă decât în 2000, când PDSR a câștigat cu peste 37% la Senat.

Cu un Ponta ajuns președinte, vor urma cel mai probabil șase ani de putere absolută a PSD, perspectivă într-adevăr îngrijorătoare, în con­dițiile în care, după primii doi ani, traseul se profilează clar: justiție în slujba corupților, pul­verizarea media independente, orientare pro­oc­cident sub semnul întrebării. Cine nu înțelege asta, cine teoretizează „boicotul aceleiași mi­zerii“ are o problemă. Una mare, ca să nu spun mai mult. Oricât de hoți și incompetenți or fi fost pedeliștii, nu au atentat niciodată la Cons­tituție, nu au sfidat statul de drept, nu au vrut să pună botniță DNA și să „coafeze“ ANI și nici nu au hărțuit și insultat intelectualii și oamenii de cultură ai acestei țări pentru simplul motiv că nu gândesc ca ei și îi critică. Cine nu vede aceste diferențe (hipsterii, „unițisalvămii“, bla­zații de tot soiul și toate motivațiile sau le ve­de, dar le consideră neimportante, să stea acasă și să boicoteze, lasind insa ipocrizia la o parte si asumandu-si ca de fapt voteaza PSD-Ponta. Oricum, trebuie să fie conștienți măcar de un lucru: fap­tul că suntem forțați, și vom fi încă mulți ani de acum încolo, să alegem permanent „răul cel mai mic“ li se datorează și lor. Căci, până la ur­mă, poți fi „razna“ în foarte multe feluri.

Responsabilitatea principală este însă a opo­zi­ți­ei. De cel puțin un an, se vorbește ipocrit și po­pulist de „unificarea dreptei“, de un candidat comun, fără de care marșul triumfal al lui Ponta spre Cotroceni nu poate fi barat. Ce s-a întâmplat în schimb? Bă­sescu a spart PDL, care, bun, prost, era principala forță a opoziției și cres­cuse în 2013 până spre 23-24%, așa cum a spart PNL în 2005, distrugând Alianța D.A. Miza acestei operații es­te încă neclară - PMP s-a apropiat ver­tiginos de scorul PDL, voturile s-au canibalizat, în loc de un partid pu­ter­nic avem două piticanii. În fine, as­ta e situația și nimic nu mai poate fi schimbat acum.

După europarlamentare însă, indi­fe­rent de scoruri, de procentele care vor despărți cele două partide sau de înțelegerile și interesele subterane, Băsescu, Udrea, Blaga, Predoiu, MRU trebuie să intre în negocieri și să gă­sească o soluție. Cel mai bun com­pro­mis. Băsescu trebuie să cedeze, atât la pretenția de a fi mereu vioara întâi (lucru care nu face decât să sudeze elec­toratul PSD, prin excelență „an­tibăsist“, și să-i țină deoparte pe de­zamăgiți și boicotori), cât și la în­cer­carea de a o impune pe Udrea can­di­dat la prezidențiale. Blaga trebuie să cedeze, la rândul lui, să înțeleagă că Predoiu are șanse mici într-o con­frun­tare cu Ponta, să pună o punte peste falia creată în această campanie între el și președinte. Udrea trebuie, și ea, să renunțe la visele de mărire prezidențială. MRU la orgolii și pre­tenții nejustificate. Cât depre PNL, An­tonescu e oricum cu cariera po­li­tică pe jumătate pusă în par, trebuie să facă rocada cu Johannis, dacă aces­ta va continua să stea mai bine decât el în sondaje, și să cedeze, dacă un candidat nonliberal va fi favorit. E sin­gurul mod în care s-ar putea spăla de păcatele aducerii PSD la putere și de atacurile împotriva statului de drept din vara lui 2012.

Ce vreau să spun este că toți actorii implicați au obligația să ajungă la o soluție prin care măcar să încerce să bareze drumul lui Ponta și al PSD. Eu­roparlamentarele au fost ratate din acest punct de vedere, ba s-ar putea spune chiar că strategiile nu au făcut decât să umfle scorul PSD, tocmai de aceea responsabilitatea lor e și mai ma­re. Clamata coagulare a dreptei se poate împiedica doar în Blaga și Bă­ses­cu. Dacă într-adevăr singurul scop al lui Băsescu este să nu-l lase pe Ponta să ajungă președinte, să „moa­ră cu el de gât“ decât să-l vadă la Co­troceni, atunci trebuie să facă un pas spre reconciliere. Dacă, într-adevar, Blaga nu are niciun blat cu PSD sau PNL și funcția chiar e pe planul doi, atunci ar trebui să facă un pas în aceeași direcție. Până atunci, toți ar trebui să lanseze un singur mesaj către electorat: nu votați PSD, pentru că îl faceți pe Ponta președinte și ne întoarcem la puterea unică. //