Penalii cocoțați pe pluta trumpismului

Peste noaptea alegerilor americane, Ponta, Ghi­ță, Udrea, Dragnea și alții din categoria pe­na­li­lor și-au descoperit afinități cu Trump și cu așa-zisul antisistem american. De unde până un­de? Cum se explică re­ve­la­ția? Ce beneficii le-ar putea aduce noua administrație? Răs­punsul scurt îl aflăm din chiar declarațiile lor, cel lung din diverse articolașe și ziceri ale unor jurnaliști-giruetă pre­cum Cristoiu și Ciutacu sau de pe site-uri mercenare ca Luju.ro, Flux 24 etc.

În esență, e vorba de spe­ran­ța mărturisită deschis că Ad­ministrația Trump va pune capăt anticorupției „abuzive“, va trânti lacătul pe DNA, salvându-i astfel de dosare. Pe ce se bazează ipoteza lor e mai greu de înțeles, pentru că Trump, cu toa­te păcatele lui și dincolo de unele similitudini de comportament și populism cu ei, nici nu și-a băgat mâna în buzunarul statului, n-a avut treabă cu justiția și nici n-a fost uns candidat la prezidențiale pe bază de protecție sau conjunctural, ci în urma unor alegeri in­terne dure. Retorica anti-DNA le e asezonată cu temele favorite: naționalism, „sorosism“, „cioloșism“, „România-colonie“, „propagandă se­curistă“.

Ponta, de departe cel mai activ și vitriolant, afir­mă, de exemplu, că alegerea lui Trump es­te o „oportunitate“ pe care ar fi util să o fo­lo­sim, altfel vom ajunge „să ne transformăm în noul Stat ISIS în care totul se reduce la puş­că­rii şi «speri să crăpi»“. De la Ghiță - te­le­portat de la o televiziune la al­ta, inclusiv la TVR, care mior­lăie dupa taxă, în emi­si­u­nea antenistului Cristache de la care a primit dulci pupături de mâini -, aflăm că „spe­ranţa românilor către Donald Trump“ e legată de „res­pec­ta­rea drepturilor omului [a se citi drepturile penalilor], de respectarea regulilor de­mo­cra­ţiei (...), lucruri pe care mulţi dintre noi am început să le spunem cu vo­ce din ce în ce mai gravă“. Vocea nu mai e gravă, ci amenințătoare de-a dreptul.

Penalii noștri trumpiști au însă obiective cla­re: presiune pentru înlăturarea ambasadorului SUA la București, Hans Klemm, un susținător (ca și alți ambasadori occidentali) al șefei DNA. Campania împotriva acestuia a căpătat aripi după alegeri, cunoscută fiind cutuma americană a schimbării integrale a ad­mi­nis­tra­ției, peste 4.000 de persoane. Klemm va avea probleme după venirea lui Trump, pro­o­rocesc toți în cor. „Sunt curioasă ce se va în­tâmpla acum cu ambasadorul american din România şi cum îşi va schimba discursul, având în vedere că noul establishment politic din America militează pentru reducerea in­ge­rin­ţelor în problemele interne ale altor ţări. Domnu’ Coldea, ceva probleme?“, scrie în­cân­tată Udrea pe Facebook. Cristoiu, mereu în coada doamnei, puncteză: „Dacă ieşea Hillary Clinton, SRI – Departamentul de spălat vase al Ambasadei SUA la București, ar fi avut asi­gurată conducerea ţării prin intermediul DNA“. Ciutacu dă asigurări că „binomul și am­basadorul SUA tremură de frică“.

Toți știu deja numele înlocuitorului, aruncat pe piață de două site-uri specializate în in­to­xicări și rostogolit rapid de EVZ, RTV și A3. Ar fi nimeni altul decât Darren White, personaj du­bios, concediat de Ambasada Americană, fost șef la US Secret Service, partener cu Adrian Sârbu în firma American Security Con­sul­tants (potrivit HotNews), ale cărei acțiuni au fost puse sub sechestru de DIICOT în 2015 în dosarul penal care îl vizează pe Sârbu. Co­in­cidență sau nu, prin primăvara lui 2016, Dar­ren White este scos la înaintare de au­to­des­co­pe­ritul Robert Turcescu pentru a da greutate campaniei anti-Kövesi. „Am îndoieli serioase cu privire la abilitatea șefei DNA, Laura Co­druța Kovesi, de a fi neutră, corectă și obi­ec­tivă“, spunea White, spre deliciul penalilor și al presei aferente.

Nu e un secret că poziționarea ambasadorului Klemm în apărarea lui Kövesi - supusă unui lin­șaj care a mers până acolo încât a fost an­gajată firma israeliană Black Cube ca s-o com­promită - a deranjat frăția anti-DNA, care l-ar vrea schimbat, la pachet cu „binomul“. (Apro­po de frăție, în stenogramele scurse către Cristoiu, fostul SRI-ist Daniel Dragomir, aflat în arest, îi spune colegului Zorrela că „sunt o grămadă de oameni care sunt foarte in­te­re­sați de acest proiect, de succesul său. Tocmai ți-am spus unii dintre ei...“. Le-o fi spus, dar Cristoiu le-a dat delete.) Nu e însă clar deloc că noua Administrație Trump va schimba dis­cursul față de „lupta împotriva corupției și respectarea statului de drept“, dar e clar că penalii fac loby în sensul acesta. Iar treaba președintelui și a guvernului e să-l con­tra­ca­reze și să caute canalele prin care să explice, alături de multe alte lucruri despre România, care este importanța anticorupției.

Populismul și iresponsabilitatea pesedistă se agită și mai tare sub efectul trumpismului. Același băgăcios în seamă Ponta face bezele spre Moscova și ne sfătuiește să nu ne res­pec­tăm angajamentele față de NATO în ce pri­veș­te alocarea a 2% din PIB pentru Apărare, așa cum cere insistent Iohannis. Efortul bugetar ar fi prea mare, susține el, dând exemplul Tur­ciei, care „are deja o relație privilegiată cu Ru­sia“. Nu e vorba aici de afinitățile putiniste ale lui Ponta sau de înțelegerea fie și su­per­fi­cială a vreunei chestiuni de politică externă, ci de duplicitatea personajului. Însuși Ponta, în ianuarie 2015, ca premier în funcție, a sem­nat alături de toate partidele acordul cerut de Iohannis pentru mărirea bugetului Apărării la 2% din PIB începând din 2017, acord care a fost votat în unanimitate și de parlament.

Până la o perspectivă mai clară a direcției pe ca­re se va plasa noua Administrație ame­ri­ca­nă, populiștii, penalii și tot soiul de duși cu plu­ta și analfabeți se cocoață pe pluta trum­pis­mu­lui, în speranța unor schimbări de sub­stanță în România care să le salveze lor pielea.