Pielea lui Geoană

Și-a reintrat în propria piele. Una pe care oamenii o uitaseră, acoperită fiind de uniforma NATO. Sub această piele îl regăsim pe Mircea Geoană de odinioară. Experiența NATO nu i-a schimbat esența și tot ce s-a întâmplat în ultima perioadă, mai cu seamă modul în care s-a raportat la episodul investigației Context.ro, demonstrează asta.

Redescoperirea lui Mircea Geoană este un lucru bun din perspectiva alegerilor, pentru că o parte a electoratului, exasperată de submediocritatea candidaților, era înclinată să-i acorde credit. S-a văzut asta în sondajele dinaintea intrării oficiale în cursă (neoficial, și-a început campania de cel puțin un an). Era, probabil, văzut drept „răul cel mai mic”, pentru că s-a poziționat ca independent și beneficia de credibilitatea conferită de NATO. Bănuiesc că inclusiv o parte din cei care nu l-au votat în 2009 și care nu aveau o părere bună despre el s-or fi gândit că omul poate s-a schimbat, a învățat ceva la NATO, cine știe, poate nu mai este „prostănacul” și omul lipsit de caracter pe care îl știau.

S-au înșelat! Întreaga sa prestație din ultimele săptămâni ne arată același Geoană fără prea multă minte în cap, iresponsabil, mincinos, superficial, fără prea mare respect pentru exercițiul democratic și fără discernământ, infatuat și arogant. Cazul Rareș Mănescu dovedește din plin toate cele de mai sus, plus o strigătoare rea-credință în acuza adusă jurnalistului Attila Biro.

Experimentul NATO i-a expandat egoul, care plesnește pe la cusături ori de câte ori deschide gura. Capacitatea de a lua forma vasului în care e turnat și logoreea fără substanță enervează. Nu e vorba de niciun kompromat al Kremlinului, de mâna FSB-ului, ci de kompromatul pe care Geoană și-l face cu propria mână. Cred că șansele lui de a intra în turul al doilea de scrutin scad la fiecare apariție.