Presa-caltaboș

Două teme bântuie terna campanie din 2016, punându-i ceva sare și piper. Prima: So­ros, corporațiile și multinaționalele, franc­masonii, Uniunea Europeană, oculta glo­bală, trolii și zombii se lă­com­esc la România, vor s-o colonizeze, dezintegreze și s-o cumpere/vândă la bu­cată. O întreagă conspirație mondială în fața căreia ro­mânii mândri și verzi tre­buie să ia atitudine pa­tri­o­tică punând ștampila pe PSD, PRU și ALDE, sin­gurele partide a căror mi­siune sfântă e să fie pavăza neamului și gliei primejduite de străini. A doua: procurorii, niște nenorociți care-și bat joc de drepturile omului, fac dosare la comandă (nu e clar a cui), judecătorii con­damnă nevinovați și îi bagă după gratii, Kövesi și Coldea, adică „binomul“, distrug democrația și clasa politică. Tot o cons­pi­rație și asta, în fața căreia poporul nu se poate apăra decât luând lumină de la Ghi­ță, Remeș-Caltaboș, Udrea, Băsescu, Co­drin, Bolcaș etc. Ambele fantome sunt plim­bate în lesă cât e ziua de lungă de televiziunile, ziarele și site-urile nășite de afaceriștii, penalii și politicienii aflați în misiune.

În acest context, mi-a atras atenţia etapa nouă în care a intrat întrecerea socialistă, faza „justiția odioasă“. Acum nu se mai încearcă doar apărarea hoțomanilor in­trați în colimatorul DNA, ci și albirea ce­lor deja condamnați și ieșiți de la pârnaie. Cazul Remeș-Caltaboș este unul școală pentru ceea ce sunt capabili spălătorii de corupți.

Să recapitulăm: fostul ministru de Finanțe care a luat șpagă caltaboși, țuică, slană și 15.000 de euro ca să aranjeze licitații pen­tru afaceristul Ciorbă Gheorghe, prieten cu intermediarul afacerii, fos­tul ministru Ioan Mu­re­șan, ajuns și el după gratii, a fost găsit vinovat și con­damnat definitiv, cu una­ni­mitate de voturi, de Înalta Curte, în completele de trei și cinci judecători. Ace­lași Remeș-Caltaboș a câș­ti­gat un proces civil îm­po­triva DNA, TVR și a Rodicăi Culcer, șefa Știrilor la vre­mea aceea, pentru încălcarea dreptului la imagine, viață privată și a prezumției de nevinovăție prin difuzarea de către TVR a filmului în care el, Mureșan și Ciorbă pu­neau la cale șpaga, aranjau licitațiile, iar Mu­reșan îi dădea caltaboșii și plicul cu bani lui Remeș. Cele două decizii nu au legătură una cu alta, în sensul că Remeș nu e nevinovat în urma procesului civil, așa cum vor să-l scoată jurnaliștii-de­ter­gent. Și nu va fi nici dacă se duce la CEDO și câștigă, pentru că acolo nu se rejudecă procesele pe fond, ci doar din punctul de vedere al respectării unor drepturi ale omului.

Profitând de această decizie în civil, res­pectivii ziariști pun la îndoială veri­di­ci­tatea filmărilor ambientale (audio și vi­deo) făcute de DNA. S-au lansat în această jenantă acțiune RTV, Antena 3 și Eve­ni­mentul zilei. Iată, de exemplu, ce scrie Si­mona Ionescu de la înălțimea poziției de re­dactor sef la Evz: „Nici azi nu putem să spunem cu mâna pe inimă că Decebal Tra­ian Remeș e vinovat, deși Înalta Curte l-a condamnat pentru asta. Au apărut, între timp, alte decizii ale instanțelor fa­vo­rabile fostului deținut și ne-au zdrun­cinat convingerile (...) Ministrul lua în mâ­nă hârtiile dintr-un dosar, după cum am aflat ulterior! Procurorii n-au avut bani însemnați. Plicul cu bani ne-a fost sugerat de comentariul TVR și de ti­trarea de pe casetă“. După care doamna Io­nescu îi dă de zor cu „minciuna“, „bă­taia de joc“ la care au fost supuși „jur­naliștii onești“ și „scenariul servit de oamenii din instituții care doreau să promoveze și să ajungă la putere“. E doar un exemplu din seria de autor. Ori­cum, nu e singura.

Cum nu-mi imaginez că reaua credință sau prostia îi împiedică pe acești ziariști să recitească motivarea sentințelor de la Înalta Curte și îi forțează să scoată din ecuație fabuloasa tentativă de trucare a li­citațiilor, depozițiile martorilor, inclusiv ale lui Ciorbă, și toate probele care au dus în final la condamnarea lui Remeș, axân­du-se exclusiv pe caseta cu înregistrări, le dau prima veste proastă. Înregistrările au­dio-video din dosarul de la ÎCCJ au făcut obiectul unei expertize criminalistice (nr. 194/8.11.2011), cerută de Mureșan, și nu de Remeș (oare de ce?), din care reise că „înregistrările audio şi audio-video ex­per­tizate nu au suferit intervenţii teh­nice de natură să le modifice conţinutul (ştergeri, inserări etc.), cu atât mai pu­ţin prin inserarea, intercalarea cu/de pa­saje, fragmente din interceptări şi în­re­gistrări neaflate la dosarul cauzei“.

A doua veste și mai proastă e că Remeș chiar a luat de la Mureșan dosarul cu do­cu­mentația privind licitațiile de la Ins­pec­toratul Teritorial Regional Silvic şi de Vâ­nătoare Vâlcea pentru care trebuia să in­tervină și plicul cu cei 15.000 de euro, pe care Mureșan le luase la rândul lui de la Ciorbă. Întâlnirea Ciorbă-Mureșan în care acesta i-a dat dosarul și banii a avut loc în apropierea Restaurantului „Rouge Tou­jours“, unde Remeș rămăsese în așteptare, și a fost filmată integral de procurori și confirmată de martori. Ea apare în dosar și a fost vizionată în ședință publică la Înal­ta Curte, ambele complete. Întors la res­tau­rant, Mureșan pune dosarul şi plicul cu bani pe scaunul aflat în stânga lui Re­meș, care la plecare le ia și le bagă în ser­vietă. Dis­cuția dintre cei doi se axează pe lici­ta­ții, dar fragmentul cu banii este clar și fă­ră echivoc, așa cum au constatat (vă­zut și auzit din înregistrări, fără nicio ti­trare) chiar judecătorii. „Ioan Mureşan: Aco­lo e. Decebal Traian Remeş: Banii? Io­an Mu­re­şan: Deci, în plic! Mă rog, aşa, şi ai.“

Cât despre episodul cu palinca, slana și cal­taboșii lăsați de Mureșan la casa lui Remeș din Baia Mare, după discuția cu so­ția acestuia, sau episoadele cu aranjarea li­citațiilor, nicio spălătorie media nu le poa­te schimba culoarea mizerabilă și trans­forma corupția în cinste. Oricum, e de re­ținut că presa la comandă miroase la fel de urât ca niște caltaboși stricați.