Puristii noii ordini

Nu ma obliga nimeni (iar de buna-voie e exclus) sa inghit vreo broasca riioasa, mi-e scirba de ele, asa cum mi-e scirba de alianta PSD-PDL. Iti vine sa vomiti, dupa cum spune Mircea Cartarescu, problema e ca n-ai un loc intim unde sa te produci. Nu-ti ramin decit pantofii lui Boc si Geoana. Si, evident, cei ai baronilor insotitori. Caci, nu-i asa, sint singurii disponibili. La indemina. Ceilalti, prin trecerea in opozitie, se curata televizat de la sine, oricit ai vrea sa ramina pe ei macar citiva stropi.

Puristii pe stil nou asta vor sa auda. Asteapta lacrima lipsa a Monei Musca si cenusa presarata in direct. Cind ele nu vin in cantitatea si pe tonalitatea impuse de dimensiunea solutiei imorale, vai, ce ocazie minunata! Cit de confortabil se simt ei, cei care se “angajeaza undeva pur si simplu”, care nu-si pun intelectul la bataie. Care n-au regrete, rusini, vini, implicari si alte chestii din astea care micsoreaza distantele pina la disolutie. Evident, deveniti puristi, le sint departe si pragmatismul si ratiunea.

Pentru ei Patriciu, camarila si, cum altfel, criza sint doar alibiuri si nu realitati. Dovezi nepalpabile ca in laboratoare se incearca alchimia broastelor cu gust de savarina. Isi rid in barba, ce destepti, ce intuitivi au fost pastrindu-si necesara raceala. O metoda ideala de a cadea mereu in picioare.

V-am spus noi, toti sint o apa si-un pamint. Au dreptate! Suprema satisfactie le umple paginile si justitica rafuielile. Si pina la urma, efectele conteaza si nu cauzele. Asta e teoria pe care nici o istorie n-o poate ingenunchea. Cind aud de cauze, dumnealor pregatesc tepele in care ar trebui sa se zbata tot electoratul inselat, in frunte, desigur, cu intelectualii (ne)inghititori de broaste.

Cauzele sint si ele tot niste nenorocite de alibiuri. Explicatiile si rationamentele sint doar lipsa curajului asumarii greselii altora. Demonstratia ca liberalii au descoperit mirosul de fesenism numai dupa votul baronilor pesedisti, iar servetele de duminca noaptea au sters transpiratii amestecate in noptile lungi si pasionale de concubinaj, e lipsita de semnificatie in fata crudei realitati.

Mai are rost sa faci recurs la Patriciu si criza, la tradare sau ticalosie atunci cind ele sint din belsug in partea cealalta? Evident, ca nu. Pentru ca orice ai zice, puristii noii ordini iti vor bate obrazul. Asta le va fi indeletnicirea de baza. Placuta, lejera si aducatoare de intime satisafactii. Ea vindeca orice fel de impotenta. Care, la rindul ei, te fereste de greseala.

Propun sa revenim la normalitate: alianta PSD-PNL. Electoratul pacalit ar primi o gura de oxigen, majoritatea ar fi asigurata, specialistii la fel, Chiuariu ar putea sa-si tina si el promisiunea ca se va intoarce, iar criza ar da socoteala doar in fata celor care au pus umarul bugetar la ea. Toata lumea ar fi multumita, nu-i asa? In special cei pentru care filozofia de viata este adapostul lipsei opiniilor.