De același autor
PSD, ALDE și Pro România se bălăcăresc reciproc, își taie picioarele de la scaune, își scot oamenii la mezat în timp ce clamează interesul național. E halucinant s-o auzi pe Dăncilă vorbind de „moralitate“ în politică, în timp ce cumpără la bucată diverse personaje din ALDE cu ajutorul cărora vrea să-și mențină guvernul paralitic. Felul în care prim-ministrul siluește legislația și decența arată că, în timp ce Dragnea o plimba în lesă, a învățat câte ceva de la stăpân, așa cum se întâmplă cu animalele de companie. Să susții că nu s-a schimbat compoziția politică a cabinetului după ce ALDE a decis în forurile statutare că își face bagajele, părăsește domiciliul și se mută la amant, doar pentru că ai achiziționat trei trădători în nume propriu, e o premieră chiar și pentru politica românească. Și tot o premieră va fi și decizia Curții Constituționale pe această temă, pentru că aici se va ajunge - va fi încă o ocazie minunată de a vedea dacă majoritatea pesedistă se menține măcar aici.
Dar cea mai tare parte a spectacolului rămâne fără discuție cea oferită de „binomul“ Tăriceanu-Meleșcanu. E o desfătare să-i auzi pe cei doi bătrâni traseiști, cu o coloană vertebrală de consistența unei macaroane fierte, făcându-se reciproc „expirați“ și „trădători“ sau pe Grațiela Gavrilescu, ajunsă ministresă pe statul de plată a lui Dăncilă, țipând la Călin că „mușcă mâna“ care l-a făcut președinte de partid, adică a ei. Răsculații au și ei dreptatea lor, s-o recunoaștem, e o performanță să rămâi și fără ciolanul puterii, și fără partid în doar o lună și să te dai legat la șmecherul de Ponta. Care a fost rostul ieșirii de la guvernare și debranșării de la punguța cu bani? Doar orgoliul ciuruit al lui Tăriceanu, căruia și un elev de profesională i-ar fi putut spune că nu va fi în veci candidatul PSD în locul Dăncilei? Sau te pomenești că statul paralel i-a luat mințile? De-o fi una, de-o fi alta, cert e că aldiștii și (încă) șeful lor oferă un regal, în urma căruia cele 4% de la europarlamentare vor deveni un vis frumos.
O altă idee năstrușnică, prin care Dăncilă s-a crezut isteață foc, imaginându-și că aruncă opoziția în corzi, e cea cu „Pactul pentru bunăstarea românilor“. Propunerea ca PNL și USR să susțină programul de guvernare și promisiunile electorale ale PSD după ce acesta nu va mai fi la guvernare e parcă venită din mintea lui Dragnea. Evident, nici măcar PSD nu și-a imaginat că se va găsi vreun prost care să semneze așa o mostră de populism, mai ales pe chestiuni cum sunt majorările de pensii și salarii care urmează să intre în vigoare în 2020. Și care, așa cum au atras atenția Comisia Europeană și FMI, au ruinat bugetul și vor fi nesustenabile. În 2019, cheltuielile de personal au crescut cu 25,7% față de 2018 și cu 43,7% față de 2017, iar impactul bugetar al măririi pensiilor va fi în 2020 de 24,8 miliarde de lei și în 2022 de 81 de miliarde, în condițiile în care, oricum, cheltuiala cu pensiile a fost în 2018 de 61,5 miliarde de lei. Pactul a fost aruncat pe piață exclusiv pentru electoratul PSD, care mai poate fi ținut în viață doar cu vânturarea amenințării „fără noi vă ia naiba, vine opoziția la guvernare și vă taie pensiile și salariile“. Cel care a mușcat cu sete momeala, repezindu-se să-și anunțe susținerea, e Victor Ponta. Normal, el nu e nici în opoziție și nu va fi nici la guvernare în 2020, așa că nu-i pasă. Joacă la două capete strict în interes propriu, care e unul singur: să preia PSD. Pentru cei care uitaseră ce fel de specimen e Ponta și ce-i poate pielea în materie de mitomanie, duplicitate și sforării episodul pactului e mai mult decât binevenit.
Tot ce se întâmplă e în avantajul opoziției, unul care nu trebuie însă irosit în jocuri sterile. Mizeria Coaliției PSD-ALDE și a giruetei Ponta iese iarăși la iveală, la fel de dezgustătoare ca în vremea lui Dragnea și a USL-ului din 2012. Tocmai de aceea, cred că sunt o greșeală aceste negocieri cu ALDE și Pro România pentru moțiunea de cenzură. Se acreditează ideea că cele două partide ar fi din opoziție, credibilizându-le astfel nemeritat. Dacă vor să susțină o moțiune, s-o facă fără condiții și târguieli, pentru că nici Ponta, nici Tăriceanu nu au vreun drept moral să le pună. Au fost alături de PSD vreme de trei ani, au fost părtași, direct sau indirect, la toate nenorocirile făcute de acest partid, așa că nu trebuie stat la masă cu ei. Dacă votează moțiunea bine, dacă nu, și mai bine.
Oricum, interesul opoziției nu este să intre la guvernare, nici acum, nici după prezidențiale sau parlamentare, în nicio formulă care ar conține vreunul dintre aceste două partide. Sau, la fel de rău, să se apuce să racoleze parlamentari la bucată, așa cum face Dăncilă. Sunt partide la fel de toxice ca PSD și izolarea lor este obligatorie pentru despărțirea apelor. Plus, ce să negociezi cu alde Ponta sau Tăriceanu, personaje lipsite de orice onoare și cuvânt, care înjunghie profesionist pe la spate când interesul le-o cere? Se pierde timp și opoziția își pătează obrazul.
Dacă e să depună moțiunea de cenzură, opoziția trebuie să facă mișcarea cât mai repede, cu sau fără semnăturile lui Ponta și Tăriceanu. Dacă nu va fi depusă (sincer, nici nu-i mai văd utilitatea), trebuie explicat electoratului de ce nu se poate colabora cu cei doi farisei. Oricum, ceea ce se întâmplă pe câmpul de bătălie al puterii face cât zece moțiuni din punct de vedere electoral. //
