De același autor
Faptul că Ponta îşi ambalează festivist bilanţul de un an nu surprinde, au făcut-o toţi premierii. Pentru început se impunea ceva mai multă reticenţă, a trecut prea puţin timp şi de la „evenimente“, şi de la vremea când înfiera „ticăloşiile“ pedeliste, pe care acum le reproduce cu mult talent. Stilul neaoş în care o face demonstrează însă că nu le-a aprofundat suficient consecinţele.
Atunci când îşi face rondul pe la televiziuni, în medie trei pe săptămână, premierul Ponta susţine că USL este „pe deplin la guvernare“ de doar 5 luni. O ia pe scurtătură, scăzând negativele din cele 7 luni de gestaţie din 2012, în care s-au îngrămădit puciul, campania electorală, listele lui Barroso, noaptea democraţiei, spaima Europei şi bejenia investitorilor. Când însă vrea să facă bilanţuri festiviste cu „realizărili“, la socoteală îi iese anul întreg, cu bonus viitorul luminos de până în 2016. Chestie de excelenţă în comunicare, ar spune lăudătorii Impecabilului. Aşa o fi. Chiar şi un rahat cu trei măsline alături, ambalat în hârtie cerată, legat cu funduliţă şi stropit cu odicolon pare un cadou de Paşte până îl desfaci şi îţi bagi nasul. Când o veni vremea aia, greu de spus, că românu-i răbdător din fire.
E drept însă că partea plină a paharului conţine, în linii mari, ingredientele de care vorbesc liderii USL: guvern solid, stabilitate politică şi economică, legitimitate. Motiv de satisfacţie deplină, cam în răspăr însă cu sondajele. În lipsă de opoziţie şi de alternativă, USL ar obţine în alegeri tot un scor imens, în contradicţie cu pesimismul şi nemulţumirea legate de actul guvernamental în sine. Spre oftica lui Ponta, măreţul său guvern se bucură cam de tot atâta credibilitate ca Guvernul Boc. Totuşi, în economie plusurile şi minusurile sunt echilibrate, aşa cum arată Dan Popa într-o analiză pe HotNews.ro, ceea ce, prin comparaţie cu negrele aştepări, reprezintă o realizare, principala, care nu poate fi omisă.
Dar chiar şi aşa, punând în capul listei stabilitatea macroeconomică şi trecând peste „greşelile trecutului“, cele ale prezentului tot reuşesc, unele, să-ţi mute nasul. Mizând că Bruxellesul - în absenţa reeditării experimentelor de vara trecută şi a păstrării aparenţelor statului de drept, voit încrezător în beneficiile coabitării - îşi va subţia vigilenţa (vezi declaraţiile lui Van Rompuy), regimul Ponta de abia de puţin timp a început cotropirea totală. Periculoasa dominaţie se extinde în ritm alert, singurele instituţii rămase, deocamdată, neatinse fiind serviciile secrete. Tot ceea ce hulea USL la vechiul regim: hoţie, politizare, clientelizare este dus pe noi culmi, dar cu metode mai sofisticate.
Găselniţa, rezultată direct din înţelepciunea experienţei, mai ales a foştilor, este legea. Când ceva nu le iese cum vor sau când bate prea tare la ochi, fie este modificată legea, fie sunt utilizate în stil levantin chiar procedurile impuse de Europa. După ce Ruşanu a fost uns staroste peste muntele de euro de la mamutul financiar ASF, a fost schimbată şi legea, astfel încât să-i permită - lui, finilor şi clienţilor - câte incompatibilităţi şi furăciuni vor putea să ducă. Managerii privaţi, ăia ceruţi de FMI şi UE, sunt selectaţi dintre politrucii USL cu procedura în mână. Mai zi ceva, dacă poţi! Cum-necum, firmele de recrutare scot din joben foşti, iar când nimeresc pe alături, managerii din afara sistemului primesc un şut în dos. Laurenţiu Ciurel, fostul director de la Turceni, în vremea căruia Şova & Asociaţii a prins contracte juridice de peste 1 milion de euro, a fost „selectat“ manager privat la Complexul Oltenia, iar Radu Cernov, fost asociat al aceluiaşi Şova, la Transgaz. Selecţia acestor carnete de partid - bietul Ciurel a trebuit să demisioneze din funcţia de vicepreşedinte PSD Gorj şi din cea de consilier judeţean - s-a făcut şi ea pe milioane de euro. Managerul privat de la CFR Marfă, grecul Dimitris Sophocleous, şi-a dat demisia împreună cu întreaga conducere, în locul lui fiind numit de Fenechiu un om serios, din sistem, care înţelege stringenţa angajărilor şi a contractelor politice. George Micu, fost director general la CFR Marfă, actual manager privat tot acolo, a dovedit-o chiar a doua zi după numire: a deblocat procedurile de achiziţie pentru servicii de consultanţă de peste 120 milioane de lei.
Aceste realizări ale Cabinetului Ponta, a căror listă ar umple tot ziarul, le depăşesc în amploare până şi pe cele din vremea lui Năstase. După ce au picurat, că de, era Bruxelles cu ochii pe ei, acum contractele cu statul curg. Tot cu legea la mână. Că doar d-aia s-a inventat parteneriatul public-privat marca USL, s-a mărit limita la contractele fără licitaţie şi se redirijează banii de investiţii. Lor li se adaugă marile răzgândiri în ce priveşte gazele de şist şi Roşia Montană, acele „orori“ care însemnau vânzarea şi distrugerea ţărişoarei. La capitolul realizări figurează şi legea retrocedărilor pe puncte, cosmetizată sub sloganul luptei cu samsarii, mascarada revizuirii Constituţiei şi cea a regionalizării baronilor. În stand-by se află justiţia, trocul cu Kövesi, Niţu & comp. urmând să-şi producă efectele „pozitive“ doar la nevoie.
Faptul că Ponta îşi ambalează festivist bilanţul de un an nu surprinde, au făcut-o toţi premierii. Pentru început se impunea ceva mai multă reticenţă, a trecut prea puţin timp şi de la „evenimente“, şi de la vremea când înfiera „ticăloşiile“ pedeliste, pe care acum le reproduce cu mult talent. Stilul neaoş în care o face demonstrează însă că nu le-a aprofundat suficient consecinţele. Năstase i-ar putea da meditaţii în particular, iar Boc i-ar putea demonstra cu cifre şi statistica în mână că nu austeritatea i-a venit de hac, ci exact ceea ce face acum Ponta. Capra vecinului a murit de aceeaşi boală. //
