De același autor
Zero - se stie din aritmetica elementara - lasa neschimbat numarul la care se aduna. Sa fie altfel în politica? S-ar zice ca da: zilele trecute, doua partide importante ale tarii au practicat adunarea cu zero, sperand desigur sa infirme aritmetica.
Primul a fost PNL, care drept zero predilect si-a ales Actiunea Populara a lui Emil Constantinescu, pe care a absorbit-o. Ca Emil Constantinescu si cei cativa fideli ai sai doresc sa revina în politica nu e de mirare. Fostul sef al statului nu e în stare sa redevina un simplu particular - ceva foarte onorabil, de altfel. Nu stiu de ce îsi închipuie ca diatribele sale la adresa societatii civile si a intelectualilor pot energiza electoratul mare si ca invidia sa nedisimulata pentru Traian Basescu poate reprezenta o arma politica eficienta. Personajul, pentru care prezentul nu exista decat ca ocazie de a rememora trecutul, iar trecutul e originalul pe care viitorul trebuie sa-l copieze, e întristator.
Întrebarea se pune: ce castiga PNL aditionandu-si acest zero? Presupun ca liderii PSD se gandesc la imagine: iata, liberalii reusesc sa unifice fragmentele dreptei, izolandu-i pe cei de la PD-L - niste impostori ai dreptei. Si totusi, nu-i cam anemic castigul, cam fara de folos unirea?
Celalalt zero politic si electoral e Partidul Conservator al lui Dan Voiculescu, reintrat într-o "alianta politica" cu PSD: e a treia alianta, dupa alte doua, toate denuntate de PC (sau PUR). Faptul ca pe PSD-isti nu-i deranjeaza prea mult nici doua tradari, nici totala insignifianta politica a PC-ului pare, la prima vedere, explicabil: mizeaza desigur pe Antenele lui Voiculescu. Si totusi: nu erau si pana acum aceste Antene destul de favorabile PSD-ului? Sa presupunem ca PSD nu ar fi batut palma; pe cine ar fi sustinut ele? Pe cei din PD-L? Sa fim seriosi! Pe liberali? Nu-i puteau sustine numai pe cei din PSD, trebuia sa joace jocul impartialitatii. Apoi, experienta din 2004 ar fi trebuit sa-i convinga pe liderii PSD ca o campanie monocorda la televiziuni devine contraproductiva. Acelasi lucru ar fi trebuit sa-l învete si din campania din 2007 pentru suspendarea presedintelui. Esecul a fost usturator, în pofida bruiajului mediatic al Antenelor!
Si atunci, repetam întrebarea: pentru care motiv avem aceste doua cazuri de adunare cu zero, ce sfideaza si aritmetica si logica?
Raspunsul, dupa parerea mea, e ca nu trebuie sa cautam aici logica. "Adunarea cu zero" se explica prin frica irationala a liderilor PNL si PSD de alegeri si de Traian Basescu. Ei stiu ca nu sunt într-o pozitie buna. Liberalii se confrunta cu reaprinderea inflatiei pe care, evident, nu pot s-o stapaneasca, ca sa nu mai vorbim despre scandalurile care au obligat la atatea demisii guvernamentale în ultimul timp (Chiuariu, Remes, Cioroianu). PSD e macinat de lupte interioare care au devenit mai importante decat lupta cu adversarii politici. Efectul acestei slabiciuni este strangerea randurilor si vociferarea agresiva. Dan Voiculescu, Emil Constantinescu sunt bineveniti, strict pentru ca sunt antiprezidentiali. Si cu cat comentatorii Antenelor sau Emil Constantinescu si oamenii sai se înversuneaza mai mult împotriva presedintelui, cu atat liderii partidelor cred ca au sperante mai bune. Se simt multi si se simt puternici, desi sunt numai vocali. Deja suspendarea de anul trecut a presedintelui a demonstrat cat de irationali - manati de resentimente si frica - sunt politicienii din PSD si PNL. Aceeasi irationalitate se observa si acum, cand ei se grabesc sa adune în jur pe oricine e antiprezidential: mic, mare, prost, destept - nu mai conteaza. Conteaza sa tipe tare "jos Basescu"!
Dar aritmetica nu poate fi infirmata nici macar în politica. Iar cine se pune, totusi, împotriva ei risca sa se faca de ras. Risca si altceva însa, mai grav si necunoscut în aritmetica: chiar daca adunarea cu zero nu schimba cu nimic lucrurile, contaminarea cu zero ar putea sa le schimbe...
