Alternativa

Una dintre concluziile politice pe care populatia tinde sa le traga in urma diferitelor evenimente din aceasta vara - si pe care este “ajutata” sa le traga prin gratia televiziunilor si a presei intr-o buna majoritate - este ca are de ales numai intre doua rele: ori suporta un regim corupt, dar cat-de-cat eficient si care reduce la minimum diviziunile interne - evident este vorba despre regimul PSD; ori se multumeste cu un regim poate ceva mai putin corupt, dar sigur ineficient si instabil, regimul Aliantei. Ori alege monotonia “baronilor locali”, dar linistea si stabilitatea monolit, ori prefera scandalurile continue, demisiile anuntate, amanate ori chiar implinite, insotite uneori de ceva timida gesticulatie reformista. Si inca acestea din urma discutabile: caci, daca ii credem pe marii nostri “analisti”, recenta disputa dintre d-nii Basescu si Tariceanu nu e decat o gherila politicianista. Mai rau, pentru unii, Tariceanu a devenit un fel de ultim reazem al democratiei dinaintea apetiturilor dictatoriale ale presedintelui cu ascendente din Gingis-Han, care, dupa cum se spune, umoral nu se poate hrani decat din scandaluri. Alternativa - nefericita cum e - pare ca impinge la o singura solutie rationala: coruptia eficienta, solida a PSD e preferabila incompetentei galagioase a Aliantei sau Coalitiei; elegantii, seriosii si previzibilii Geoana si Nastase, la locul lor in Europa, sunt mai recomandabili decat scandalagiul si iresponsabilul Basescu, bun doar sa zbiere pe un vapor sau intr-o spelunca din port. In general, cica “ai lor” fura, dar sunt destepti, in vreme ce “ai nostri” nici sa fure cum trebuie ca sa nu fie vazuti nu se pricep! Cat despre premier, “prezentabil” altfel, el pare un biet fraier in raport cu estetul Adrian Nastase; discuta prin restaurante cu personaje compromitatoare, in loc sa practice arta compromisului in mare taina, precum obisnuiau pesedistii, se contrazice, anunta demisii, revoca demisii, nu-si tine ministrii in frau etc.
Nu vreau sa spun ca aceasta imagine este total falsa. Ea este, insa, sigur superficiala. In fapt, asistam la o lupta pe viata si pe moarte dintre conservatorii din toate partidele si din toate partile, interesati in a-si salva privilegiile de grup si in a utiliza cat mai mult in folos propriu oportunitatile aderarii la UE, si un grup reformist, eterogen, care se recunoaste, fie si cu sughituri stilistice, in presedintele Basescu si se mai crede inca reprezentat de acesta. Trebuie spus ca lupta este complicata, cu lovituri sub centura, dificila si cu rezultate incerte.
Partida reformista a pierdut atunci cand Curtea Constitutionala a salvat privilegiile de grup ale magistratilor pesedisti. A pierdut iarasi, si grav, atunci cand nu a reusit sa declanseze alegerile anticipate, gratie, cel mai probabil, marelui apetit al d-lui Tariceanu pentru fotoliul de prim-ministru. Noua formula a schimbarii presedintilor Camerelor are toate sansele sa esueze si, in plus, este cu adevarat discutabila constitutional. A pierdut de asemenea alte puncte, nereusind sa contracareze suficient pe plan european vechea si importanta influenta a PSD. (Ma intreb daca acum s-a folosit de ocazia articolului rasist al lui Adrian Severin pentru a face o bresa.) Nu a gestionat deloc bine din punct de vedere mediatic episoadele inundatiilor, desi se pare ca pe teren s-a descurcat mai bine decat ne asteptam cu totii. In general, mediatic, reforma sta rau, dovada ca actiunile ei sunt in mod constant tratate ca izbucnirile unei vulgare lupte pentru putere.
A reusit, totusi, prin stradania d-nei Macovei, sa treaca, de bine, de rau, legile justitiei si ale proprietatii, fie si ciuntite. PNA a fost decapitat si un nou sef numit, d-l Daniel Morar. Ma astept sa vad, in cateva saptamani sau luni, incepand, in fine, adevaratele procese. Recentele admonestari ale guvernului din partea presedintelui arata cat de greu se infiripa la noi o actiune coerenta, sistematica anticoruptie. Presedintele vocifereaza, ministrii ii dau dreptate sotto voce si cam jenati, jurnalistii produc obiectii stilistice si, apoi, peste o saptamana, un control aduna valuta la vama Nadlac pana si din cusca cainelui!
Unii vor zice: o tara nu se conduce cu admonestari prezidentiale periodice. E adevarat. Dar nu se conduce nici prin ascunderea in custile tuturor cainilor a tuturor urmelor compromitatoare. De aceea si dilema fundamentala pe care am expus-o la inceput. Ea nu va fi cu adevarat eliminata in directia justa decat atunci cand sistemul juridic se va pune in actiune si procedurile clare si eficiente vor incepe sa inlocuiasca interviurile. Vom sti ca se intampla ceva neobisnuit pentru Romania, atunci cand mai multi rechini, sacali, baroni si alte vietuitoare vor incepe sa-si piarda dintii si libertatea. Si dintre “ai lor”, si dintre “ai nostri”, dar mai ales dintre “ai nostri”! Mai asteptam.