De același autor
E nerezonabil ca șeful unui „grup infracțional organizat“ să te înjunghie pe la spate, atunci când simte că nu-l mai servești?
Articolul privitor la televiziuni și radiouri din ordonanța de urgență adoptată de guvern, relativă la Codul insolvenței, poate fi interpretat, fără multă eroare, ca îndreptat împotriva televiziunilor incomode pentru putere, pe care le poate amenința cu suspendarea activității de presă în cazul insolvenței. Or, insolvența sau proximitatea ei este o caracteristică a multor televiziuni din România. Desigur că toată lumea este obligată să plătească taxele și impozitele, dar când o intrare în insolvență atrage, pentru o televiziune, suspendarea pe luni bune a autorizației de funcționare – ceea ce nu se întâmplă în cazul unei firme de transport sau de construcții –, strădania guvernării USL de a exercita presiuni asupra presei pare evidentă și ea este condamnabilă. Pe scurt, guvernul arată pumnul libertății de expresie, așa cum au semnalat deja și organizații internaționale precum ActiveWatch și Reporteri fără Frontiere.
Acestea fiind zise, nu am putut să nu privesc cu un irepresibil amuzament circul de lamentări și acuzații desfășurat zilele trecute la Realitatea TV, una dintre cele mai amenințate televiziuni în lumina ordonanței. Erau prezenți aproape toți comilitonii Realității – de la Andreea Crețulescu la Rareș Bogdan și patronul Cozmin Gușă, marele analist, fără a-l uita și pe neostângistul Costi Rogozanu. Li se adăugau acestor luptători vechi pe frontul „antibăsismului“ alți magnifici „externi“, precum Cornel Nistorescu sau Oana Stănciulescu. Toți îl condamnau aspru pe Ponta, bineînțeles suspectat că, mai ales în condițiile ascuțirii rivalității cu Crin Antonescu, ar voi să închidă sau să preia Realitatea TV, care adoptase o poziție contrară lui, mai ales în chestiunea Roșia Montană. Momentul culminant a fost când moderatoarea l-a întrebat pe Nistorescu dacă s-ar fi așteptat la o astfel de lovitură de la guvernul USL în urmă cu un an și jumătate. „Câtuși de puțin!“, s-a jurat marele jurnalist. Întrebat același lucru, Rareș Bogdan a fost mult mai expresiv: „Am fost un bou!“, a admis el, remintind-ne de celebrul „am fost un dobitoc“ al lui Postelnicu, la tribunal.
Să fim serioși! Nu știau marii oameni de televiziune că Ponta e un plagiator și deci un impostor și mincinos? De la un astfel de om, când are puterea, te poți aștepta la orice. Pe de altă parte, participaseră și ei - și încă cum! – la campania de discreditare a Guvernului Boc, indiferent dacă acesta merita sau nu, dar mai ales când nu merita. Țipaseră și ei ani în șir - și încă ce! – că Băsescu e „tiran“, că „băsiștii“ sunt ticăloși și vânduți și așa mai departe. Și totuși, nu „tiranul“ a dat ordonanța care amenință să-i închidă, ci cel pe care l-au susținut din greu. Ce-au făcut ei în vara trecută, când prietenii lor din USL încercau să doboare statul de drept? Când n-au aplaudat direct evenimentul, l-au relativizat, așa cum e la modă azi și printre intelectualii postmoderni și de stânga. Chiar și acum, am auzit la un alt post declarându-se că USL e „un contract“ între părți și cu populația care i-a votat. Aiurea! USL nu e un „contract“, ci e, în majoritate, „un grup infracțional organizat“, așa cum a declarat chiar un ministru al lor anul trecut, grup din care trebuie să ieși repede, „dacă nu vrei să-ți petreci bătrânețea după gratii“. E nerezonabil atunci ca șeful unui „grup infracțional organizat“ să te înjunghie pe la spate, atunci când simte că nu-l mai servești?
Nu, nimeni dintre ei nu a fost „bou“ ori măcar naiv. Știau bine ce fac și pe cine susțin, așa cum știau bine și pe cine înjură. Știau bine că nici Băsescu nu semăna cu Lukașenko, nici Boc cu Putin și că, dacă aceștia greșeau, exista buna intenție măcar. Dar jurnaliștii noștri fie acționau la ordinele patronului, fie erau seduși de posibile avantaje. Iar când i-au văzut terfeliți, înjosiți, umiliți pe oameni ca Patapievici, Morar, Macovei, Boc, Funeriu, unde le era conștiința și mintea? De cele mai multe ori au intrat și ei în corul bandiților de presă, mai subtil oleacă decât cei de la Antena 3, dar, tocmai de aceea, poate mai pervers. Acum constată că tocmai „ai lor“ i-au trădat! Uimitor, ce să spun! Era oare de crezut ca niște carnasiere să pască iarbă? Culmea ridicolului a fost când postul Realitatea a invocat posibilitatea constituțională ca Avocatul Poporului să atace ordonanța de urgență la CCR! Dar unde erau perspicacii de analiști, când anul trecut USL îl demitea fără motiv pe Avocatul Poporului, când distrugea legi prin ordonanțe de urgență și când ar fi demis și Curtea Constituțională, dacă nu ar fi intervenit puterile occidentale? În raport cu încercarea de puci din 2012, ordonanța insolvenței e chiar un mizilic!
Se pot spune multe despre ce a făcut, ce n-a făcut și ce ar fi trebuit să facă guvernarea Băsescu-Boc. Nu-i acum momentul. Un lucru însă e clar: deși a fost feroce atacată de majoritatea televiziunilor de știri, nu a întreprins nimic pentru a le limita puterea sau a le suspenda activitatea prin diferite tertipuri. A procedat altfel, așadar, atât decât guvernarea Năstase precedentă, cât și decât guvernarea Ponta succesoare. Aceasta spune ceva esențial și despre natura profundă a PSD, moștenitorul PCR, dar spune ceva și despre liderii amintiți: primul, un infractor; al doilea, discipolul său, un impostor și un plagiator. Cinstit, te-ai fi putut aștepta la altceva din partea lor?
Da, ne solidarizăm cu cei de la trustul Realitatea Media și cu toți cei pe care ordonanța lui Ponta îi amenință acum cu suspendarea. Dar, dragilor, nu ne luați nici drept „boi“, nici drept naivi! Și, mai ales, nici drept uituci! Nu de dragul vostru o vom face, ci de dragul unui principiu – cel al libertății de exprimare. Puteți pricepe măcar așa ceva? //
