De același autor
Nefericitul eveniment de la Roma, in care un cetatean roman se pare ca a ucis o italianca, eveniment urmat de reactii xenofobe si rasiste impotriva romanilor, venite din partea unor grupuri si publicatii italiene, ar fi trebuit sa fie integrat imediat in campania electorala pentru europarlamentare. Intamplarea ofera, intr-adevar, o remarcabila ocazie de a sensibiliza publicul romanesc pentru aceste alegeri, care altminteri risca sa fie boicotate de nepasare si dezinteres.
Ce poate fi mai important pentru un alegator roman, sa spunem de la tara sau dintr-un oras mic, care se gandeste sa plece la lucru in strainatate sau care depinde material de persoane aflate intr-o atare situatie, decat sa i se spuna ca, daca nu va trimite la Bruxelles reprezentanti eficienti si energici, s-ar putea ca dreptul de a circula si munci in tarile UE sa fie limitat pentru cetatenii romani? In general, cand milioane de conationali lucreaza in strainatate, mai ales in tarile UE, cand siguranta si drepturile acestora depind si de respectarea de catre tarile in cauza a legislatiei europene, pare absurd sa nu insisti asupra conexiunii dintre europarlamentare si interesele cele mai directe ale alegatorilor.
Or, n-am prea vazut zilele acestea aproape nimic de acest fel. Cateva afise electorale fade, usor de confundat cu cele pentru deodorante sau vopsea de par, atarna deasupra strazilor. Cateva emisiuni fara haz la televiziune. Continuarea interminabilelor dispute Basescu-Tariceanu - acum pe problema tipului de vot uninominal. Si cam atat.
Suspectez ca in spatele acestei apatii sta, intr-o masura considerabila, o intentie, impartasita de majoritatea partidelor. Se tem de europarlamentare si mai ales de o dezbatere serioasa. Liberalii duc, in ultimul timp, o evidenta politica antieuropeana: mentinerea taxei de prima inmatriculare, nemarcarea zonelor protejate pentru pasarile migratoare si, poate cel mai grav, privatizarea Automobile Craiova prin incalcarea legislatiei europene - ceea ce s-ar putea sa conduca la anularea contractului. Asta pentru a nu mai vorbi despre problemele din agricultura si justitie. Totul plaseaza guvernul intr-o slaba pozitie de negociere internationala. PSD se teme ca europarlamentarele vor arata ca "împaratul e gol", asadar ca fostul "mare partid" e numai o umbra a ceea ce a fost. De ce s-ar mobiliza pesedistii pentru o cauza pe care o stiu deja pierduta? PD pur si simplu nu are oameni cu care sa sustina in fata publicului un discurs european, asa ca isi face socoteala ca oricum va castiga indestulator datorita lui Traian Basescu.
Pe de alta parte, multi parlamentari mizeaza pe o prezenta slaba la urne, pentru ca si prezenta la referendumul pentru votul uninominal sa fie slaba. Cum CNA i-a retras presedintelui dreptul de a-si populariza tipul de vot pe care il doreste, e probabil ca asa se va si intampla. In acest caz, referendumul va fi invalidat si, daca presedintele va retrimite legea asumata de guvern inapoi in parlament pentru reexaminare, exista bune sanse ca ea sa nu mai fie revotata niciodata. Se stie - o majoritate a parlamentarilor din toate partidele nu-si doreste sa se schimbe sistemul de vot, chiar daca nu indrazneste deocamdata sa o declare public. Dar, dupa un esec al referendumului, vor indrazni cu siguranta!
Apatie deliberata, deci, prin reducerea "sonorului" dezbaterilor? Mai sunt totusi trei saptamani si o brusca trezire din toropeala nu e totusi imposibila. Mai ales ca interdictia stupida de a publica sondaje de opinie nu inseamna ca asemenea sondaje nu se vor face si ca partidele nu vor afla de rezultatele lor. Ceea ce s-ar putea sa le produca, in fine, socul desteptarii!
