Arafat

A murit deja. Ba nu, ci e bine mersi, dar urmasii "vor sa-l ingroape de viu". E in "coma reversibila" si in curand isi va reveni si se va intoarce in patrie pentru a continua lupta eroica. Ba e in moarte cerebrala si e tinut cald de aparate. Starea sa de sanatate e "stabila" dar "serioasa". Un prim-ministru a anuntat ca a murit. A dezmintit imediat. Are viroza si se va face bine. Are SIDA. Are indigestie. Are leucemie in ultimul stadiu. Nu, a fost otravit de ai lui, ori de "sionisti", ori de toti laolalta. S-a imbolnavit fiindca nu a putut calatori timp de doi ani din pricina "sionistilor". Urmeaza sa fie deconectat azi. Ba maine. Ba deloc, caci e impotriva preceptelor religiei. Sotia sa e isterica. Ba nu, ci e o buna patrioata. Ba a cheltuit in nestire la Paris banii poporului si acum vrea sa puna mana pe un anume carnetel cu numerele conturilor secrete. Exista conturi secrete, alimentate cu bani deturnati de la poporul in mizerie. Bani trimisi de tarile prietene. Sunt sute de milioane de dolari. Ba peste un miliard. Ba nu sunt deloc. Traieste si va trai. Uite, ii sapa deja mormantul. Va fi ingropat acolo. Ba nu, ci la Cairo. Ba nu, ci la Ierusalim pe esplanada moscheilor. Ba nu acolo, caci nu vor "sionistii". Dar va lua in mormant pamant sfant din Ierusalim si atunci e tot aia. Ba nu-i tot aia. E orasul in care s-a nascut. Ba a mintit, caci in fapt s-a nascut la Cairo. A fost un mare conducator. Si-a condus poporul spre libertate. Ai lui il adora ca pe un zeu. N-a dorit decat puterea personala si absoluta. Mainile ii sunt rosii de sange pana la cot. A condus un regim corupt pana in maduva oaselor. A fost un Nelson Mandela al poporului sau. Ba nu, a fost un Stalin al poporului sau. I se spune pe drept "parintele poporului" (Abu Amar). A fost un erou. Iata-i celebra uniforma militara. N-a fost niciodata militar, necum comandant militar; a fost un terorist abil. Nu degeaba il chema Yasser, ceea ce inseamna "norocosul". Ba nu-l chema asa de la inceput - era un nume adoptat. A primit recunoasterea internationala a unui sef de stat si a fost primit la ONU cu aclamatii. A stat in spatele tuturor atentatelor teroriste care au ucis sute de civili - inclusiv femei si copii. A incercat sincer sa le opreasca, dar nu a reusit. Ba a fost o lupta legitima a unui popor gemand sub ocupatie. A primit Premiul Nobel pentru Pace. E o mizerie: Papa Ioan-Paul al II-lea nu l-a luat! "Cate divizii are Papa?" Dar el cate divizii a avut? Au avut altii - prietenii lui - rusii, francezii. A mai avut si alti prieteni: Ceausescu, Saddam Hussein. A fost inmormantat cu onoruri nationale si in prezenta multor sefi de stat, de guvern sau ministri de Externe. Ce folos: a ratat marea ocazie de a face pace cu inamicul. Ba n-a vrut o pace in dezonoare. De fapt, ceilalti n-au vrut pace. Dimpotriva, el n-a vrut pace deloc. Abia acum, dupa disparitia lui, va putea fi pace. Ba nu, tocmai acum nu va fi, caci nimeni nu-l mai poate inlocui. Nimeni nu mai are autoritatea lui, viziunea lui, carisma lui. Slava Domnului ca n-o mai are nimeni! E rau, caci va fi razboi civil. Chiar razboi generalizat. Deci sigur va fi mai rau. Deci sigur va fi mai bine...