Caii de circ

Doi cai de circ joacă diferite acte ale numărului favorit numit separarea și reîmpăcarea – totul, chipurile, de dragul a șapte-virgulă-patru milioane de spectatori cam afanisiți în ultimul timp și cu nervii la pământ.

Parafrazând o vorbă a lui Constantin Noica, să spunem că politicienii se aseamănă cu niște cai: unii, foarte puțini, sunt precum caii de curse; alții – mai mulți – se asea­mănă cu caii de po­vară; în fine, cea de-a tre­ia categorie este aceea a politicienilor (cai) de circ. Din aceștia avem din belșug, însă niciunii nu binemerită mai ple­nar de­numirea respectivă decât Ponta și An­to­nescu.

Dar meritul aparține și marelui lor dresor, zis „profesorul“, după ale cărui toane se con­duce țara asta de peste doi ani. Ba se supără și-l sus­pendă pe președinte, ba pro­clamă reîmpăcarea cailor favoriți și ordonă realinierea pe marșul Antenelor. Iar de câr­tește vreunul, îl trimite pe Gâdea cu biciul și – poc! – îl învață mersul în pas de gâscă.

Între timp, cei doi cai de circ joacă diferite acte ale numărului favorit numit separarea și re­îm­păcarea – totul, chipurile, de dragul a șapte-vi­r­gulă-patru milioane de spec­ta­tori cam afanisiți în ultimul timp și cu ner­vii la pământ. An­to­nescu e foarte vehement acum în a denunța ro­lul partidului-par­ticulă al dresorului-șef, dar cum de s-a deș­teptat așa pe neașteptate din lun­gul său somn etic? Nu știa el, care a exclus-o ime­diat din partid pe Mona Muscă fiindcă avu­sese o colaborare cu Securitatea, de ani buni ci­ne este superturnătorul Voiculescu? Nu-i cu­noș­tea veninul? Nu-i ignora, de­si­gur, nici ambițiile fără limită de a controla totul în România, mai ales justiția. Așa cum nu ignora nici obsesia PSD pentru puterea completă, fără reală di­vi­ziune. Sigur că le știa pe toate. A crezut el oare vreodată că PSD îl va face președinte al Ro­mâ­niei? Acum spune că nici măcar naiv nu-i cel ca­re mai crede asta. Știa și din timp, după cum s-a aflat, de „pactul de coabitare“ din­tre Bă­sescu și Ponta. Dar a preferat să nege și să facă pe purul, pe principialul, pe ra­dicalul an­ti­bă­sist. Da, Antonescu a jucat în ultimii ani în tot felul de „reprezentații“, dar mereu cu „ochelari de cal“: n-a văzut ni­ciodată altceva decât pri­mul rând de spectatori – cei pe care îi tocmise chiar el să șadă acolo și care țipau în delir la fie­care al său tur de pistă. La altceva a fost orb și surd, sacrificând totul: liberalism, principii de guvernare, etică. Acum, simțind – chiar și caii de circ mai au uneori vagi instincte – că e pe ducă și că PSD îl va abandona în cu­rând la mă­celărie, s-a cabrat și l-a adus în ajutor pe Jo­hannis: un bun cal de povară!

Dar e prea târziu: chiar dacă va părăsi acum cir­cul USL, e puțin probabil să poată reîncălzi su­pa liberală și, din opoziție, să refacă prestigiul mozolit al PNL. Oricum, în cal de curse pentru prezidențiale nici zâna cea bună, nici vră­ji­toa­rea cea rea nu-l vor preschimba!

Cât despre celălalt, acela cu nume de circ „dr. Ponta“ – ce mai e de spus? Deo­cam­dată fuge la trap sprinten; uneori e cât pe-aci să cadă, dar ne spune că așa era „numărul“ sau că „Magul cel rău“ a otră­vit ovăzul. Oricum, promite că la viitoarea reprezentație a circului va galopa mult mai repede. Până se decide lupta cu An­tonescu, ne-a prezentat viitorul de aur al frumoasei noastre țări: mantra liberală – cota unică – va dispărea din strategia fis­cală 2014-2016, în favoarea impozitului re­gresiv, nu progresiv – cu cote de im­po­zi­tare de 16, 12 și 8%. Ura! Publicul aclamă în delir. Și nu va fi frumos spectacolul? Bogații nu pierd nimic, săracii câștigă, fericirea generală va domni peste țară. Muzica, muzica!

Dar de unde va veni diferența de bani, pen­tru a nu majora strașnic deficitul bugetar? O, ce întrebare meschină! Numai băsiștii pot să o pună și, eventual, unii li­berali perfizi deveniți băsiști! Sunt oameni diabolici, care pândesc afară, mânați de interese murdare să strice numărul, să dis­trugă circul USL și să trimită după gratii dresori, cai și acrobați laolaltă! Dar caii de circ nu trebuie să răspundă la întrebări, ci numai să facă sărituri pe arenă. Cât timp, desigur, le mai lăsăm arena!