De același autor
S-o recunoastem: dupa absenteismul masiv al clasei de mijloc, care a preferat votului distractia sau s-a resemnat inainte de vreme cu platitudinea ca "toti politicienii sunt la fel", marea coalitie, aproape imposibila, dintre PD-L si PSD ne-a facut sa respiram usurati, cel putin pentru un moment. A lipsit foarte putin ca PD-L sa piarda alegerile, ceea ce ar fi facut cu neputinta combinatia actuala. Am fi avut atunci fie un premier pesedist, fie o imensa criza politica, in caz ca Traian Basescu ar fi dorit totusi sa numeasca un premier pedelist, fie ambele. Acum avem macar satisfactia ca intransigentii "patricieni", adunati in jurul lui Tariceanu au fost izgoniti de la putere, primindu-si o meritata pedeapsa pentru uzurparea valorilor liberale si tradarea Aliantei D.A. Iar in PSD a triumfat, impotriva lui Ion Iliescu si Adrian Nastase, un grup mai rezonabil si mai pragmatic. Dar - se va spune - nu sunt acestia tocmai "baronii locali"? Ba da, dar cum inlaturarea lor devenise imposibila, poate ca o cooptare a lor la putere este preferabila. De fapt, putin a lipsit sa nu avem o coalitie PSD-PNL, ceea ce ar fi fost un dezastru: anularea ultimelor elemente de reforma a justitiei, izolarea PD-L si a presedintelui, in asteptarea infrangerii lui in viitoarele alegeri prezidentiale. Sfidarea unor insi detestabili precum Chiuariu, Adomnitei, Nicolai, Olteanu ar fi continuat nestingherita, ba s-ar fi amplificat.
Criza economica nu e o vorba goala, iar intarzierea in plata unor alocatii si a unor salarii ale profesorilor arata ca finantele sunt intr-o stare precara, fara indoiala, din pricina incasarilor mai mici la buget din ultimele luni. Or, fara un guvern puternic, sustinut solid in parlament, depasirea crizei - ceea ce presupune desigur si masuri impopulare, dar si un posibil ajutor din partea FMI - ar fi imposibila. Un guvern minoritar - PD-L si UDMR - ar fi fost, in acest moment, o solutie proasta, caci opozitia, chiar daca nu l-ar fi lasat sa moara, nu l-ar fi lasat nici sa traiasca, punandu-l mereu in fata unor situatii imposibile, precum motiuni, legi si critici necrutatoare in media.
Dar nu e compromisul prea mare? - e legitim sa ne intrebam. In momentul in care scriu (duminica), nu stim de fapt exact cat de mare este. Nu stim cine va veni la Justitie, de pilda. Dar, oricum, s-au facut compromisuri insemnate. Asta e clar: consimtind ca PD-L sa aiba primul ministru si, probabil, pe unul dintre presedintii Camerelor (pentru a nu mai vorbi despre Traian Basescu, autorul de facto al acestui compromis), PSD a cerut destule in schimb. Dar ce se mai putea face in situatia data, creata de refuzul liberalilor de a accepta ca prim-ministru pe altcineva decat pe Tariceanu?
Dar e imoral - spun altii - sa coabitezi cu cel cu care te-ai injurat ca la usa cortului pana ieri! Poate ca era imoral faptul ca te-ai injurat cu el ca la usa cortului, si nu faptul ca acum coabitezi! Apoi, coalitii dreapta-stanga sunt la putere astazi in Germania sau Austria si nu e nicio catastrofa. Si, de fapt, nici la injuraturi politice nu avem noi monopolul!
Unii se ingrijoreaza ca opozitia parlamentara (formata din PNL si, posibil, UDMR) va fi prea mica: se pregateste o dictatura - clameaza ei. Bogdan Olteanu a facut o comparatie intre regimul actual si regimul lui Carol al II-lea, neuitand sa adauge ca, asa precum pe atunci intelectualii carlisti erau subventionati prin Fundatiile Regale, astazi "intelectualii arondati Cotrocenilor" sunt subventionati de ICR. Iata explicatia reducerii bugetului acestei institutii! Sa reamintim, inca o data, ca actiunile antidemocratice si chiar cvasianticonstitutionale din ultimii ani au fost opera PNL si a aliatilor lor PSD si PC din asa-zisa opozitie. Dar coalitia formata acum e de fapt mult mai fragila decat masivitatea ei numerica o arata. Cei doi parteneri nu au incredere unii in altii si se vor supraveghea atent, ceea ce nu e rau. Sa speram totusi ca nu vor deveni repede inamici, tragand caruta guvernarii in directii opuse. Criza economica probabil ca va asigura, pentru un timp, coerenta coalitiei. Dar coalitia va avea dificultati cu destui nemultumiti din propriile randuri, mai ales cu cei de la PSD care ar fi dorit o coalitie cu PNL. Nu regimul autoritar ameninta Romania, ci regimul bunului plac si anarhia institutionala, de tipul celei din ultimii doi ani.
Regret, totusi, plecarea UDMR de la guvernare. Modelul consociativ, dezvoltat in Romania din 1996, a fost de succes si a garantat pacea etnica. E adevarat ca, in conditiile date, cu PSD si PD-L cvasi la egalitate, o coalitie de guvernare in trei ar fi fost aproape imposibila, deoarece ar fi dezechilibrat raportul de forte dintre cei doi mari. E de sperat ca, pana la urma, UDMR va accepta compromisul si va consimti sa numeasca, la invitatia PD-L, secretari de stat etc. In fond, UDMR (si nu numai) ar trebui sa aiba oricum un motiv de multumire in actuala perioada: disparitia din parlament a PRM.
In sfarsit, actuala mare coalitie mai are o sansa - unica poate: aceea de a schimba Constitutia, rezolvand contradictiile institutionale grave din actuala Constitutie. Va reusi acest lucru? Nu stim si nu e cazul nici sa speram prea mult, dar in acest moment nimic nu pare imposibil.
Pe scurt, nu suntem fericiti. Dar nici resemnati.
