Excluderea

Saptamana trecuta, pentru prima oara dupa 1989, am vazut cu surprindere cum un partid isi da afara, cu o singura miscare, doi fosti presedinti. Si nu oricare: ci doi oameni care au contribuit esential la reunificarea si salvarea partidului intr-un prim rand, mai apoi la construirea si victoria Aliantei D.A. Sau, cel putin, cei doi sunt pusi pe banca exclusilor, asteptand ca o decizie formala sa consacre o decizie de facto deja luata.

Actiunea PNL impotriva lui Valeriu Stoica si a lui Theodor Stolojan sugereaza ca acest partid, caruia ii place sa se revendice de la acela al Bratienilor, e stapanit de un spirit impur, de tip bolsevic. Caci ce greutate mai au toate avanturile sale anticomuniste, daca pluralismul si diversitatea opiniilor ii produc voma? Dar poate chiar mai grav: partidul pare stapanit de panica si neghiobie.

Cineva ar putea insa obiecta la cele de mai sus: oare nu au contestat cei doi linia partidului? Nu l-au criticat ei pe presedintele-prim-ministru? Nu reprezinta ei, alaturi de Mona Musca (retrasa pentru moment in plan secund din pricina dosarului), "calul troian", "coloana a cincea" din partid, punand in aplicare ideea lui Traian Basescu de subordonare, poate chiar de absorbtie a PNL in PD, in numele marelui "partid popular"? Nu li s-au dat destule avertismente pana acum? Poate tolera un partid, oricat de "liberal", asemenea sfidari repetate?

Raspunsul meu este ca trebuia sa le tolereze, si asta nicidecum din recunostinta, simt al gratitudinii sau alte sentimente morale despre care stim ca politicienii oricum le dispretuiesc; nu, cei doi trebuiau pastrati in partid fie si numai din calcul politic.

Caci cei doi sunt cu mult mai periculosi pentru partid in afara decat inauntru: odata exclusi, ei pot sa creeze un nou partid liberal pe baza platformei anuntate, ceea ce le-ar fi fost peste putinta cata vreme erau inca inauntru. Ii pot ralia in jurul lor pe nemultumitii de politica lui Tariceanu, pot crea scandaluri si diversiuni; cu sprijinul discret al Cotrocenilor, vor avea ocazii sa creeze destule dificultati grupului conducator din PNL. In pofida unor oscilatii, tendinta descendenta a popularitatii PNL este manifesta in toate sondajele. Intr-o luna, acest partid a pierdut doua dintre cele mai populare figuri publice ale sale: Stolojan si Mona Musca - a carei priza la publicul larg continua sa fie mare, chiar si dupa demascarea ei ca fosta colaboratoare a Securitatii. Pe cine se mai bazeaza acum PNL? Cu cine defileaza el? Cu Ludovic Orban - ridicol in aroganta lui de fante -, cu Crin Antonescu - un retor fara har si minte -, cu greoiul Puiu Hasotti, cu brutala Norica Nicolai? Cu acestia vor ei sa castige viitoarele alegeri? Ba chiar vor sa caute un alt candidat la prezidentiale decat Traian Basescu, cel mai popular om politic? Cine va fi acela - poate Teodor Atanasiu, disfunctionalul ministru al Apararii, cazut in ridicol pretutindeni unde apare?

Iar inamicul este tocmai Valeriu Stoica, un om de o inteligenta politica rar intalnita la noi si care, in plus, stie sa fie consecvent si sa-si urmareasca pas cu pas scopul indepartat: acela de a crea un mare partid de centru-dreapta. Cred ca acum Stoica este multumit: excluderea sa din PNL il elibereaza de orice inhibitie. Poate juca in voie rolul martirului, al celui exclus pentru ca a spus adevarul, al persecutatului de o cabala de interese financiare centrate in jurul lui Dinu Patriciu. Va fi crezut de destui, chiar daca nu are neaparat dreptate intotdeauna.

Probabil ca cei din conducerea PNL s-au gandit ca, eliminandu-i pe cei doi, dau un semn de putere inspre baza. Fals: dau un semn de vulnerabilitate. Catre baza si, in general, catre toata lumea. Arata opiniei publice ca nu stiu sa foloseasca decat excluderea ca instrument universal de rezolvare a problemelor din partid: dosare de Securitate, vederi divergente, critici etc. E o miscare a unor insi panicati care au pierdut simtul realitatii. Caci simtul oportunitatii politice l-au pierdut de mult. Deja facem presupuneri: cine vor fi viitorii exclusi? Dar urmatorii? In nici un caz, nu Dinu Patriciu, sponsorul din umbra al PSD! Duplicitatea politica e insa acceptabila, atata vreme cat stie sa se travesteasca. Dar la liberali ea a devenit cinism pur.

Pe de alta parte, PNL nu s-a decis sa accepte alegerile anticipate, singurele care l-ar mai fi putut dinamiza. A pretins ca nu vrea unirea cu PD pentru a nu-si compromite identitatea "istorica". Dar obsesia de a ramane la putere cu orice pret ii va fi fatala. Neintelegerile cu PD il vor afecta tot mai mult si declinul i se va accentua. Disolutia PNL este oprita acum numai de faptul ca beneficiaza de avantajele guvernarii, dar asta nu inseamna ca, in sine, ar fi altceva decat un partid extrem de fragil, probabil cel mai fragil dintre toate partidele parlamentare actuale. Liberalii din jurul lui Tariceanu par a nu-si da seama de acest lucru. Ei chiar dau a intelege ca n-ar avea decat de castigat daca ar scapa de PD si de Basescu. Intre timp, ei, marii anticomunisti, prefera sa accepte compromisuri cu PC-ul lui Voiculescu, alias "Felix", ca sa ramana la putere.

Lui Popescu Tariceanu ii place - se zice - sa se considere primul prim-ministru liberal dupa o intrerupere de 60 de ani. Uita ca predecesorul lui nu a fost Ionel Bratianu, nici I.G. Duca, ci Gheorghe Tatarascu - omul tuturor compromisurilor.