Indignare selectivă

Concetățenii noștri sunt oameni tare sensibili. De aceea nu-i de mirare că au fost cuprinși de o sfîntă indignare la vederea filmulețului cu micuța Sorina tîrîtă de procuroare la mașina cu părinții adoptivi, într-o operațiune asezonată cu mascați. E frumos că s-au indignat și cine n-ar face-o văzînd un copil zbătîndu-se și țipînd? Aproape că și acela care, altminteri, e gata să-i ardă o scatoalcă sau un băț peste spate propriei progenituri, care zbiară de mama focului! Da, dar „pe ăla micu, zice stimabilul, eu l-am făcut, eu îl omor.” Or, pe Sorina, vai, n-a făcut-o nici procuroarea, nici părinții adoptivi. Dacă o făceau, deci, o puteau omorî în bătaie fără să ne indignăm, nu-i așa?

V-ați indignat, așadar, dragilor, și totuși nu destul. Mai exact v-ați indignat selectiv, unilateral. Să nu fiți totuși destul de sensibili?

De exemplu, nu v-ați indignat la gîndul că cineva, un asistent social, plătit de stat pentru munca pe care o face, vîră în capul unui biet copil că acel cuplu de români americani care l-au înfiat, au făcut-o pentru trafic de organe. Puteți fi voi înșivă în asemenea hal de necopți, încît să credeți în astfel de istorii cretine? Iar dacă nu credeți, de ce nu protestați? Tot e ceva că n-ați crezut că cei doi sunt vampiri, ca să-i sugă copilului sîngele, ori canibali, ca să-l mănînce la masa de seară. Voi așa știți, că America e sat fără cîini, unde părinții pot dispune de viața și sănătatea copiilor, după cum îi taie capul? Sunteți furioși pe procuroarea nepricepută care a tîrît cîțiva metri copilul (de acord, nu trebuia să facă asta), dar pe asistenta maternală care i-a manipulat conștiința – nu? Mutilarea conștiinței e o bagatelă, prea-sensibililor?

Și apoi, chiar nu pricepeți despre ce e vorba în fundal? De ce mulți, zeci de mii de copii abandonați sau orfani nu-și găsesc familie de adopție printre voi, oameni atît de sensibili și de patrioți? Chiar vă faceți că nu știți? De ce Sorina a fost refuzată la adopție de peste 100 de ori, îndată ce prezumtivii interesați de o adopție îi vedeau poza? Ia să fi fost blondă și cu ochi albaștri, că imediat își găsea o mulțime de familii onorabile în țară! Dar fiindcă are o culoare închisă, toți acei oameni sensibili și buni români (ba chiar și buni creștini, presupun) au zis în gîndul lor: „Cum să adopt o „țigancă împuțită” (așa cum spunea pe timpuri cineva important)?” Dragi concetățeni sensibili, mă tem că ar trebui să vă indignați mai întîi de asta: foarte mulți dintre voi sunteți rasiști (mă refer la cei care judecă în acest fel), sau, mai pre limba voastră și ea sensibilă foc, sunteți niște „rasiști împuțiți”!

Nu vă place? Stați, că n-am terminat. Cu oamenii ăia doi care au adoptat-o pe fată ce aveți? Români sunt, vorbesc chiar mai corect românește decît mulți dintre voi. Ba au și pașaport românesc. O duc binișor acolo la ei, prin New York, unde chiar nu contează culoarea pielii cuiva. Am înțeles că acum plouă amenințările pe capul lor și al avocaților. Într-adevăr, au greșit. Se pare că au vrut să facă cuiva un bine în țara asta de sensibili! Să fie, deci, pedepsiți! Deși sunt acum părinți cu acte în regulă, nu li se dă voie să plece cu fata înfiată din țară. De ce? Cumva ei au tîrît-o? Nu. Cumva ei au maltratat-o? Nu. Cumva ei au încălcat vreo lege? Nu. Nu vă indignează că procurorul general, Bogdan Licu, cere, tam-nisam, să fie opriți la frontieră ca niște infractori, ba chiar să se revizuiască procesul de adopție? Adică pe cei care v-au furat, gen Mazăre, Ghiță, Udrea, i-au făcut scăpați altădată, dar cu cei doi „străini de țară” să fim vigilenți, nu-i așa? Bineînțeles ați citit pe Facebook, sau v-a spus vreunul de la alde pesede că străinii cei răi ne fură copiii, ca să le fure sîngele și organele. Încă n-ați auzit că tot Soros i-a plătit și pe ei, la fel ca și pe cei care au votat la ambasade? Mă mir. O să vă spună alde Tăriceanu, cum stau lucrurile.

În general, n-ar trebui să vă indigneze josnicia acestei afaceri murdare, a acestei manipulări ticăloase? N-ar trebui să vi se bată o vînă la tîmplă, cînd îi vedeți pe cei de la putere cum se folosesc și de acest nefericit prilej, pentru a mai încerca să dea o lovitură justiției, care a aprobat adopția și a organizat preluarea copilului împotriva unei rețineri abuzive din partea asistentei maternale? Vasăzică într-o țară unde colcăie rasismul față de romi, unde sunt endemice violența și nepăsarea față de cei mai slabi (inclusiv femei, copii, bolnavi), unde serviciile sociale se caracterizează prin birocrație și nepăsare, cînd nu dispreț, unde ipocrizia și iresponsabilitatea autorităților fac legea în aproape toate domeniile, un nefericit copil, fără părinți, fără perspectiva de a avea educație, o viață decentă, realizarea potențialului său, primește, la opt ani, șansa, absolut nesperată a vieții lui. Până acum, timp de ani de zile, nimeni nu l-a dorit, nici măcar familia asistenților parentali, care au refuzat de două ori adopția, cînd era cu putință. Și deodată, iată că aproape imposibilul se produce. E dorit, e îndrăgit, e adoptat. Iar voi, dragi concetățeni sensibili, dragi autorități care aveți în vedere, cum spuneți, „binele superior al copilului”, vă indignați atît de rău de un singur aspect neplăcut, încît omiteți tot restul și parcă ați vrea cu tot dinadinsul să-i răpiți acest rarisim surîs al sorții!

Să ne imaginăm acum că la presiunile voastre de oameni sensibili și patrioți, justiția noastră, și așa fragilizată, presată din toate părțile, va ceda și va revoca adopția sau, cel puțin, va opri pe termen lung plecarea fetei din țară. V-ați gîndit ce se va întîmpla atunci cu copilul? Să fie dată înapoi asistentei parentale nu-i posibil, căci acesteia i s-a revocat dreptul de practică. O adoptați voi? O, nu, căci doar nu i s-a albit pielea între timp! Deci va fi „instituționalizată”. În loc de America, va fi blagoslovită cu azilul național și cu disprețul tot național pentru culoarea și condiția ei. Sigur, aici, în țărișoară, nu i se fură organele. I se fură doar copilăria, educația de calitate, demnitatea, speranța și mai ales acel unic surîs al sorții.

Asta nu vă indignează?