Istoria între Trump și Biden

Nu cumva Trump nu este atât o cauză a declinului geopolitic și democratic al Americii, ci un efect și o consecință ale unui proces început mult mai devreme?

Andrei Cornea 03.11.2020

De același autor

Scriind cu o zi înainte de alegerile din SUA, nu putem decât face conjecturi și e preferabil să renunțăm la a mai privi sondajele de opinie, care au dat greș în 2016, după cum se știe. Nu știm cine va câștiga deci – Trump sau Biden –, dar putem încerca să răspundem la întrebarea: care va fi diferența, mai ales din perspectiva noastră, a celor din Europa Centrală și de Est?

Împărtășesc opinia că președinția lui Donald Trump a fost, din destule puncte de vedere, un fapt nefericit, inclusiv din perspectiva politicii externe americane. Felul impulsiv de guvernare, tranzacționismul, denunțarea tratatelor multilaterale, precum Acordul de la Paris, scepticismul față de NATO, desconsiderarea Uniunii Europene și a aliaților vestici, curtarea lui Putin (indiferent dacă Trump este sau nu șantajabil în legătură cu relațiile sale vechi cu Rusia) au șubrezit considerabil rolul Americii ca „lider al lumii libere”. Mai rău, Trump s-a complăcut în nenumărate minciuni – dintre care poate cele mai grosolane și mai nocive au privit pandemia de coronavirus și modul în care a administrat-o. Pe deasupra, a afișat o obsesie pentru „cultul personalității” proprii, a refuzat să condamne fără echivoc rasismul, ba chiar a lăsat să se înțeleagă că ar putea să nu accepte o înfrângere în alegerile din 3 noiembrie, sub pretextul că acestea vor fi fraudate. Timp de luni și de ani am văzut un președinte al SUA cu un comportament politic și mediatic care părea desprins din obiceiurile politice cele mai rele de la noi, de parcă Dâmbovița ar fi luat pe neașteptate locul Potomacului. În loc de a face America „mai măreață” (greater), așa cum a promis în 2016, mi se pare că Trump a făcut totul pentru a o face mai slabă, mai puțin credibilă ca aliat, mai nedemocratică și mult mai anevoie de luat ca model.

Așadar, îmi doresc ca Trump să piardă alegerile. Și totuși, mă întreb în ce măsură o schimbare la Casa Albă va însemna și o revenire la mai vechile relații geopolitice, dar și la liberalismul democratic, cu care am fost învățați atâta vreme, din partea Americii. Nu cumva anumite schimbări aduse de administrația Trump sunt deja ireversibile? Sau, altfel zis, nu cumva Trump nu este atât o cauză a declinului geopolitic și democratic al Americii, ci un efect și o consecință ale unui proces început mult mai devreme? Pe de o parte, rivalitatea tot mai clară cu China nu este opera lui Trump; în consecință, diminuarea interesului american pentru Europa și încercarea de a lăsa Rusia să-și facă politica ei, de exemplu, în Siria, erau vizibile încă din timpul președinției lui Obama. E adevărat, desigur, că unilateralismul lui Trump a favorizat de fapt China, deoarece a lăsat un loc pe care marea putere asiatică se grăbește să-l umple în organismele internaționale. Pe de altă parte, reticențele vest-europene față de America – indiferent de justificare – sunt vechi și sunt cumva înscrise în logica geopolitică. Nu Trump a pus în discuție rolul și prețul „umbrelei americane” întinse protector asupra Europei. Înstrăinarea SUA față de Europa și reciproc mi se pare inevitabilă, mai ales odată cu Brexit-ul, care a amplificat dimensiunea non-anglo-saxonă (pentru a nu spune anti-anglo-saxonă) a continentului european. S-o recunoaștem: mulți vest-europeni erau antiamericani de multe decenii; rolul lui Trump a fost să le dea o justificare „nobilă” pentru acest antiamericanism endemic.

Acțiunile de desconsiderare, și de subminare, a unor instituții democratice din partea numeroșilor populiști europeni au primit, desigur, de la Trump un bun exemplu și un model prețios; dar nu Trump a inventat populismul, ci invers, acesta din urmă l-a creat. Diviziunile social-politice enorme din societatea americană de azi s-au amplificat în ultimii patru ani, dar ele sunt mult mai vechi. Slăbiciunea „centrului”, declinul constant al moderaților din ambele partide, radicalizarea dinspre dreapta și dinspre stânga, deși au căpătat dimensiuni spectaculoase în prezent, nu acum au apărut, ci sunt rodul unei evoluții constante și îndelungate. În sfârșit, mult-discutata „neîncredere în elite”, cu consecința exploziei teoriilor conspiraționiste și a „fake news-urilor, este, în America și în multe țări europene, mai curând efectul neanticipat al expansiunii internetului și a rețelelor asociate de el și al slăbiciunii jurnalismului responsabil.

Pe scurt, constatăm un declin al multor democrații liberale, atât sub raport instituțional-intern, cât și sub raportul pres­tigiului și rolului jucate de ele în lume. Nu știm încă dacă acest declin se va opri (ceea ce sper) și vântul istoriei va bate din nou înspre liberalism sau dacă secolul al XXI-lea va aparține Chinei, nu numai economic, dar și sub raportul influenței sistemului său de guvernare autoritar. Va putea reuși Joe Biden o schimbare a direcției acestui vânt, în caz că este ales? Nu sunt deloc sigur.

Sunt convins că liderii marilor puteri au un rol important în istorie și că ei nu sunt deloc numai marionete ale destinului. Și totuși, nu mă pot împiedica să constat că simplul fapt că americanii n-au avut de ales decât între Trump și Biden – cu toate caracteristicile lor, caracter, poziție, vârstă, istoric etc. – ne arată că, și acum, ca și de atâtea ori în trecut, cum a spus cineva, „oamenii fac istoria, dar nu știu ce fac”. //

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22