De același autor
Peste câteva zile, vom afla dacă lunga dominație a PSD-ului asupra țării în general și a Capitalei în particular se apropie de final. Mai ales așa-numitul „vot politic” – cel pentru consiliile județene și pentru consiliul general al Bucureștiului – va fi bun indicator pentru ce se va întâmpla pe 6 decembrie.
În particular, toată lumea are privirea ațintită asupra bătăliei pentru București. Motivele sunt destule, deopotrivă administrative și politice. Bucureștiul a fost mulți ani rău administrat, iar Gabriela Firea s-a afirmat mult mai mult ca politician decât ca administrator eficient. Deși a avut de partea sa partidul de guvernământ, ea n-a reușit să aducă la linia de plutire nici măcar aprovizionarea cu căldură și apă caldă. Dacă va pierde alegerile, asta se va datora și faptului că pentru mulți felul cum funcționează în ultimul timp termoficarea amintește de vremea lui Ceaușescu. Dar lucrurile nu sunt deloc tranșate, diferența dintre ea și candidatul PNL-USR PLUS, Nicușor Dan, e prea mică pentru a putea face orice predicție rezonabilă.
Nu e niciun secret că, din păcate, rezultatul votului în București depinde de un competitor fără nicio șansă: Traian Băsescu, care ar putea să atragă un număr de procente esențiale din voturile anti-PSD ale celor naivi sau nostalgici. Astfel, dacă Gabriela Firea va câștiga, ea și PSD-ul vor datora victoria vechiului lor adversar, devenit aliat strategic, în pofida dezmințirilor furioase pe care le aduce mereu.
Nu există niciun argument serios care să explice poziția lui Băsescu. Pretextul că PMP-ul său a fost scos din negocierile liberalilor cu useriștii nu ține. Într-adevăr, a-l fi propus pe Mihai Neamțu drept candidat împotriva lui Robert Negoiță la sectorul 3 era și este în sine o aberație, iar Băsescu știa bine că al său candidat n-are nici cea mai mică șansă și n-ar fi avut-o nici susținut de toată coaliția. Un om complet lipsit de orice brumă de experiență administrativă, altminteri cunoscut pentru pozițiile sale radicale ortodoxiste și conservatoare, Neamțu reprezenta o candidatură-pretext. Băsescu voia de fapt să rupă negocierile, pentru a putea candida separat. De ce? Spre a-și susține partidul să obțină un scor cât mai bun la București și în țară. Speră ca asta să ajute ca la alegerile generale să treacă pragul. E ultima sa șansă de a mai rămâne în politică, de a mai apărea necontenit la televiziunile de știri, de a mai exista. Ca și Călin Popescu-Tăriceanu, ca și Petre Roman, luptă cu disperare împotriva inevitabilului – sfârșitul carierei politice. Și, dacă nu se mai poate remarca prin ceva bun, ține cu tot dinadinsul să încheie prin ceva rău, lovind în opoziția la PSD, dar și în propria sa carieră de primar, de președinte și de lider de partid. Dacă n-ar fi periculos ar fi aproape înduioșător! Miza politică a alegerilor în Capitală e foarte mare. O victorie a lui Nicușor Dan (completată cu o majoritate anti-PSD în consiliul general și cu cel puțin încă doi-trei primari de sector) ar prevesti o victorie de marcă la alegerile din decembrie a PNL-USR PLUS. Deloc neimportant, ar sugera că se poate realiza o coaliție a acestor partide „de dreapta” și că ea va supraviețui alegerilor locale, putând guverna țara din decembrie. Invers, o înfrângere acum la București ar redeștepta corul criticilor interne: va ploua cu acuzații reciproce, care vor otrăvi atmosfera unei cooperări și așa dificile. În schimb, PSD-ul, aflat acum în declin și derută, va ieși revigorat. De fapt, nu întregul PSD, poate, ci Gabriela Firea, care se va îndrepta rapid spre preluarea partidului și înlăturarea lui Ciolacu și a grupului său. Or, să ne fie clar: Gabriela Firea e un politician din speța Dragnea: adepta unui populism urât, preferând să conducă prin minciuni confiate, panglici retorice și discreditarea adversarilor. Dacă va câștiga din nou Bucureștiul, Gabriela Firea va deveni nu numai un pericol pentru Capitală, ci mai ales pentru întreaga țară, căci ambițiile ei nu se vor opri prea repede. Acum e momentul să fie oprită.
Întrebarea este deci: vor fi bucureștenii suficient de lucizi încât să voteze util și rațional, judecând corect trecutul și acordând șanse viitorului? Vor prefera ei un candidat anti-charismatic, prea puțin „politician”, dar devotat construcției unui oraș modern, în care să fie și plăcut de trăit, sau vor continua să se agațe de trecut, înjurând de mama focului, pe de altă parte, când sunt blocați în trafic sau când nu curge apa caldă? //
