Sarbatori fericite!

Am nervi. Multi. Zilele astea, de dinaintea sarbatorilor, ma scot din minti. (Noroc ca nu sunt singurul, ca sa nu fiu si invidios.) Mai intai ele se lasa cu cheltuieli care dezechilibreaza bugetul pe un trimestru. Cadouri, cadouri, cadouri. Se spune ca e o placere sa daruiesti. Daca e asa, inseamna ca "astia" de la Finante care nu ne-au daruit anul asta "banii de porc" sunt masochisti. Bineinteles ca, pana la urma, tot uiti ceva si trebuie sa alergi cu sufletul scos si mintile nauce, tocmai la final.

Grav e ca toata lumea are tropisme identice, de animal pradator: alearga, se lupta si cumpara in nestire, orice si oricat. Traficul e infricosator, soferii urla, claxoneaza, se suduie, se mai tamponeaza prin partile esentiale si inca mai spera sa ajunga la destinatie. Parcarea, oricum problematica, a devenit un cosmar, iar calatoria cu autobuzul - un alt cosmar din care, din pacate, nici macar nu te poti trezi cand te impunge cineva, de pilda, cu o umbrela in spate.

Nu stiu de ce oamenii au ideea ca "sarbatori" inseamna a pregati chiolhanuri imense, in care sa devoreze si sa bea cu mult peste capacitatile unui tigru de dimensiuni mari. Mii de tone de sarmale, racituri, fripturi, mezeluri vor fi metabolizate in cateva ceasuri, udate cu zeci de mii de hectolitri de vin, palinca si sampanie. In urma procesului respectiv chimico-biologic, vor rezulta milioane de greturi, dureri de cap si pantece, si ani-lumina de mahmureala - asta in cazul cel mai bun, cand nu ajungi la urgenta. Si apoi, sa te fereasca Dumnezeu sa se sparga in casa, de sarbatori, o teava, sa se infunde canalul sau sa ai nevoie de vreun doftor!

Nu-i de aceea de mirare ca toata lumea e anxioasa si nefericita: femeile, fiindca egalitatea sexelor n-a patruns la noi prea mult; barbatii, fiindca a patruns totusi un pic. (Si din acest punct de vedere, suntem o lume in tranzitie!) In general, nimeni nu e multumit cu nimic si mai ales cu nimeni: unii sufera ca petrec sarbatorile cu cine nu-si doresc, altii ca-si doresc sa nu le petreaca. Unii se simt prea singuri, altii n-au parte de un minut de singuratate. Unii sunt suparati ca n-au ce vor, altii au ceea ce nu vor si, bineinteles, mai exista si categoria tot mai larga a celor care nu stiu nici ce vor, nici ce au, dar oricum sufera cu constiinciozitate. Trecutul revine in prezent nepoftit, stricand dispozitiile festive, iar viitorul, judecand dupa acest prezent luminos, pare sumbru. In general, toti se cearta cu toti - sotii cu sotiile, iubitii intre ei, copiii cu parintii, dar aceasta este numai o schema si simplificata. Pe acest fond de tensiune generala si nervi, nu-i de mirare ca ne simtim mai mahniti si mai dezolati decat oricand in restul anului. Si, in aceste conditii vitrege, mai mi se si pretinde sa ma simt bine, sa ma distrez, si inca la unison cu toata lumea, de parca am fi la armata, si comandantul ar ordona: companie, veseliti-va! Mult mai bine ar fi daca ne-ar cere sa caram galeti si maturi!

Pe deasupra, ma mai isterizeaza si politica: o confuzie generala s-a instalat. Cum s-o deslusesti? Cine a castigat de fapt alegerile, cine are puterea? åia sau ailalti? Unii au Presedintia, altii Parlamentul. Unul il numeste pe primul ministru, ceilalti domina pozitiile cheie in Legislativ. Guvernul a cui politica o va face? De fapt, intrebarea este cine este Puterea si cine - Opozitia? Va rog sa-mi spuneti chiar acum! Nu de alta, dar eu pe cine injur, daca sunt catranit? Si, cum v-am spus, sunt.

Ar mai fi multe de vorbit despre toate acestea, dar mi-amintesc ca mai am de "efectuat" o lista de cumparaturi si trebuie sa atarn in cui via contemplativa. Sarmanul Aristotel: ce stia el ce-i viata! Eu insa stiu: viata este a fi izgonit de acasa de sentimentul românesc al sarbatorii taman in miezul paranoiei colective din super-, hiper- si hipo-marketuri, spre a acumula supra-infra-extra pungi, pungulite si pachete!
Sarbatori fericite!