Uuf!

Cum ar fi fost ca Voicu să fie secretar de stat la Interne?

Cred că nu suntem chiar puţini zilele acestea cei care, după ce am citit încremeniţi „stenogramele Voicu“, aflând cum îşi negocia acesta intervenţia cu afaceristul Căşuneanu, cum obţinea promisiuni slugarnice de la doi judecători de la Înalta Curte, între timp aşteptând noi cu înfrigurare să vedem dacă Înalta Curte va permite arestarea senatorului PSD şi dacă, în sfârşit, protecţia CSM asupra magistraţilor corupţi sau suspecţi de corupţie va mai slăbi în intensitate, nu suntem puţini cei care – aşadar – să ne fi zis: „era cât pe-aci să fim înghiţiţi definitiv de caracatiţă“! Şi poate vom mai fi zis unii dintre noi: „a meritat totuşi să votăm pe 6 decembrie 2009 cu Băsescu, cu toate cusururile lui“, şi nu cu Mircea Geoană sau să stăm acasă îmbufnaţi, teoretizând despre răul cel mic şi dictatorul cel mare. Cel puţin aşa sper: că unii dintre cei care au căzut în capcana propagandei televiziunilor încep azi să vadă gunoiul ce se ascundea sub minunata alianţă PSD-PNL ştampilată Johannis, care a pierdut alegerile numai cu 73.000 de voturi.

De fapt, tocmai ca să nu se ajungă aici – la arestarea, inculparea şi, eventual, la condamnarea la închisoare a unor figuri politice importante – parlamentari, miniştri şi foşti miniştri, primari – PSD şi PNL, susţinute de „sponsori“ – Vântu, Voiculescu, Patriciu – au făcut „totul“: au început, din 2005, prin a-i pune obstacole Monicăi Macovei, când au văzut că aceasta chiar vrea să reformeze justiţia şi că refuză să intervină pe lângă procurori în favoarea lui Patriciu. S-au mâniat când ea a vrut să înfiinţeze ANI şi i-au ridicat parlamentul împotrivă. L-au determinat pe Tăriceanu în 2006 să refuze alegerile anticipate, deoarece exista riscul ca Băsescu să devină prea puternic. Au scos PDL de la guvernare. Au încercat din răsputeri să-l schimbe pe Daniel Morar din fruntea DNA, atunci când au constatat că acesta îşi ia munca în serios.

Dacă nu au reuşit, au vrut, împingându-l înainte pe pionul Chiuariu, să desfiinţeze cu totul DNA pe considerente de „eficienţă“ şi să-l topească în DIICOT. Numai opoziţia Uniunii Europene şi rezistenţa lui Traian Băsescu i-au făcut să dea înapoi. Disperaţi, au realizat suspendarea preşedintelui în 2007 şi, nereuşindu-le demiterea, au vrut să-l înlocuiască cu Geoană prin alegeri în 2009. În final, au încercat şi operaţiunea „frauda electorală“, în cadrul căreia se spune că senatorul Cătălin Voicu avea un rol important de jucat, şi prin care ar fi trebuit să inverseze rezultatul alegerilor prezidenţiale. Aproape reuşiseră, susţinuţi de mizeria morală şi profesională a unor jurnalişti, de manipularea publicului, de fondurile imense puse în luptă, de erorile adversarilor! Aproape avuseseră succes în campania uriaşă de a-l demoniza pe preşedinte, zugrăvindu-l, dincolo de orice logică şi realitate, ca pe un dictator, susţinut de nemernici, de imbecili şi de o mână de „intelectuali arondaţi“, aparţinători, desigur, ambelor categorii.

Aşadar, credeţi că, dacă Geoană câştiga alegerile în decembrie, se mai cerea aprobarea Senatului pentru arestarea senatorului Voicu? Credeţi că ea mai era acordată – la limită de altfel? Credeţi că mai rezista Morar în fruntea DNA sau că mai exista DNA însuşi? Credeţi că ar mai fi avut palpitaţii azi alde judecătorii Costiniu şi Jipa? Aş! Credeţi că aţi mai fi auzit de vreun protest al judecătorilor pe lângă CSM – prima mişcare autentică „dinăuntrul sistemului“, care cere răspicat o reformă autentică? Credeţi că am mai fi citit măcar, pierdute prin presă, „dialogurile“ senatorului? Aş! Voicu domnea azi secretar de stat la Interne, iar Vanghelie făcea şi desfăcea miniştri. Chiar credeţi că vizita nocturnă a lui Geoană la Vântu a fost un „acte manqué“ şi că nu s-ar fi repetat la intervale regulate sau când „era nevoie“? Unii sunt supăraţi că, cică, România primeşte ordine de la FMI, UE sau americani. Preferaţi să-şi fi luat indicaţiile de la Vântu şi ruşi?

Dar, vor sări unii cu replica: corupţi sunt şi „dincolo“! Sunt. Şi unii, precum Solomon, primarul Craiovei, sau Gutău, primarul din Râmnicu-Vâlcea, sunt deja la închisoare pentru fapte de corupţie, ultimul condamnat definitiv. Falcă, primarul Aradului, poate şi Ridzi aşteaptă la rând. Cel puţin PDL, greu-greu, dar s-a desolidarizat totuşi de oamenii săi închişi şi nu i-a aclamat, precum, recent, PNL, care l-a elogiat pe fostul primar al oraşului Baia Mare, aflat în puşcărie. Până una-alta, singura instituţie din sistemul judiciar româ­nesc lăudată constant de Comisia Europeană este DNA. Iar DNA, condus de un om propus iniţial de Monica Macovei şi confirmat pe post de Traian Băsescu, s-a dovedit a fi singura piesă care „nu a mers cum trebuia“ în interiorul sistemului mafiot, compus din triunghiul politicieni-magistraţi-oameni de afaceri, sistem susţinut prin toate mijloacele de PSD şi PNL, sub vechile sau noile conduceri. DNA şi, într-o anumită măsură, ANI au stricat „jocurile“, au împiedicat acapararea totală a ţării, au menţinut încă vie firava şansă a vindecării.

Pe scurt, pe 6 decembrie am scăpat măcar de atât: ca, dintr-o ţară unde expresia „lupta împotriva corupţiei“ mai are totuşi o semnificaţie, să devenim una în care astfel de cuvinte să-şi aştepte pur şi simplu ştergerea din dicţionare, la cererea expresă a unor Voicu, Vanghelie şi Costiniu, cu aprobarea unor jurişti-megafon ca Mona Pivniceru şi spre încântarea televiziunilor-trombon, unde jurnalistul „suflător“ Bogdan Chireac e încă o figură frecventabilă. Fie şi prin urechile acului şi deloc definitiv, deocamdată am scăpat. Uuuf! //

Cuvinte cheie: stenograme, CSM, DNA, DIICOT, ANI