Anul 2006 ar putea fi anul industriei software

Odata cu aparitia conditiilor propice pe piata bunurilor de consum, a avut loc o crestere necontrolata a cererii. Ramanerea în urma, nevoia apasatoare de înnoire a dotarilor învechite din gospodarii si-a gasit, în scaderea dobanzilor, declansatorul cresterii accelerate a cererii.

Ei bine, asa cum anii 2004 si 2005 au fost anii relansarii creditelor, ceea ce a dus la boom-ul pietei imobiliare si al creditelor de consum, anul 2006 ar putea fi anul boom-ul industriei software.

Spre comparatie, sa spunem ca, asa cum un televizor alb-negru sau o masina de spalat neprogramabila reprezinta produse anacronice, inacceptabile în zilele noastre, tot asa întreprinderea fara o retea de calculatoare si fara un sistem informatic reprezinta un produs depasit, uzat moral, fara sanse în competitia actuala. Problema dotarii cu unelte software nu mai este o optiune, este o obligatie.

Sa vrei sa intri pe piata europeana cu o întreprindere aflata, din punct de vedere informatic, sub limita decentei este ca si cum ai vrea sa intri pe autostrada cu caruta: este, mai degraba, un risc.

Prin urmare, este evident ca, în urmatorii ani, firmele private vor face eforturi sa se informatizeze si este de asteptat ca pe piata de software sa avem parte de un boom al cererii. Ramanerea în urma a dotarilor în acest domeniu este la fel de evidenta cum a fost în cazul bunurilor de consum. (Intre noi fie vorba, o crestere a cererii de produse software este deja evidenta pe piata.)

Software-ul inseamna investitie

In zilele noastre, cantitatea de date si complexitatea metodelor de procesare a lor fac imposibila functionarea întreprinderii fara unelte IT. De pilda, obiective precum: reducerea consumului de materie prima cu x procente, reducerea timpului necesar pentru planificarea productiei cu y procente, reducerea duratei auditului financiar de la o saptamana la doua zile nu pot fi atinse altfel decat investind în produse software. Pe de alta parte, trebuie atinse! Piata actuala impune întreprinderii standarde de eficienta nemaiîntalnite.

In afara de companiile private, institutiile guvernamentale sunt si ele puse în fata aceleiasi provocari. Pentru ele, instrumentele puse la dispozitie de domeniul IT pot însemna debirocratizare, reducerea coruptiei, cresterea vitezei de raspuns, transparenta în relatia cu cetatenii, reducerea costurilor serviciilor - cerinte absolut obligatorii pentru niste institutii europene.

Miza

Avand în vedere ca informatizarea unei întreprinderi de dimensiune mica sau medie porneste de la cateva zeci de mii de euro si poate ajunge la cateva sute de mii de euro, la nivelul economiei nationale, numai pe sectorul întreprinderilor mici si medii valoarea investitiilor necesare se va ridica la cateva miliarde de euro.

Pe sectorul întreprinderilor mari sau al bancilor, un singur proiect poate însemna o investitie de la cateva milioane de dolari pana la zeci de milioane de euro.

De asemenea, sa avem în vedere ca un proiect mediu de informatizare a unei institutii de stat poate însemna cateva sute de mii de euro, iar apropiata intrare în Uniunea Europeana permite Romaniei accesul la fonduri imense destinate domeniului e-guvernare (Uniunea Europeana are un buget consistent pentru acest domeniu).

Aceasta este însa doar investitia. Ea nu reprezinta decat o parte din miza totala a afacerii. Miza cea mare o reprezinta, de fapt, beneficiile pe care aceasta le-ar putea aduce, valoarea: o crestere a eficientei economiei romanesti mult mai importanta decat investitia facuta.

Probleme

Si totusi, IT-ul romanesc are mari dificultati în a livra restului economiei ceea ce acesteia îi trebuie. Si asta pentru ca lui însusi îi lipsesc unele lucruri, pentru ca el însusi are propriile probleme. Dintre acestea voi enumera doar doua:

1) lipsa de maturitate: companiile dezvoltatoare de software lucreaza înca ineficient, nu au metodologii de lucru si sunt dependente de forta de munca ieftina;

2) lipsa specialistilor în management de proiect, inginerie software sau analiza software: pentru universitatile romanesti, aceste specializari nu exista, nu a investit si nu investeste în asa ceva. Or, programarea, domeniul în care excelam noi, nu reprezinta decat maximum 30-50% din efortul necesar într-un proiect software.

In plus, în unu-doi ani, forta de munca ieftina va fi un avantaj de domeniul trecutului. Companiile romanesti de software vor trebui sa îsi eficientizeze din mers procesele de productie. Pentru aceasta, este nevoie de bani, efort si, în final, este nevoie de o strategie nationala pentru dezvoltarea industriei de software.

Ce fac marii jucatori

In , obiectivul stabilit este ca tara sa devina o superputere în domeniul IT pana în anul 2008. Guvernul a avut initiativa crearii unui grup, denumit National Task Force on IT and Software Development (http://it-taskforce.nic.in), pentru a dezvolta o strategie nationala. Aceasta strategie, bazata pe crearea de parcuri tehnologice si pe atragerea companiilor straine, s-a dovedit a fi potrivita obiectivelor si realitatilor tarii - este deja un mare actor pe piata IT.

In Statele Unite, Center for National Software Studies (www.cnsoftware.org) a lansat anul acesta un raport, în urma celui de-al doilea summit national pe probleme legate de domeniul software, denumit Software 2015: A National Software Strategy to Ensure US Security and Competitiveness, care arata rolul major al software-ului si al inovatiei software asupra succesului economiei americane: “Software-ul si inovatia software au o importanta mare în succesul productiei de automobile, telecomunicatii si, de asemenea, asupra tuturor celorlalte industrii. Din perspectiva securitatii nationale, sistemele militare (...) sunt toate dependente de software-ul inovativ, de înalta calitate”.

Strategia propusa prin acest document are în vedere patru obiective majore:
- cresterea încrederii în produsele software;
- educarea si motivarea fortei de munca;
- impulsionarea cercetarii si dezvoltarii;
- încurajarea inovarii.

In subsidiar sunt prevazute sarcini concrete, precum: motivarea tinerilor pentru dezvoltarea carierei în software, educarea în domeniul ingineriei software, identificarea prioritatilor cercetarii si dezvoltarii, cresterea castigurilor financiare pentru performanta în inovare. Raportul mai recunoaste rolul vital al statului în dirijarea cercetarii si dezvoltarii în software (concluziile se bazeaza pe o experienta de 50 de ani).

Continuand o idee de mai sus, putem spune ca, asa cum un televizor alb-negru reprezinta un produs anacronic, inacceptabil în zilele noastre, asa cum întreprinderea fara un sistem informatic reprezinta un produs depasit, tot asa o economie fara o strategie de sustinere si dezvoltare a industriei software este o economie ramasa în urma, într-o alta epoca, ale carei sanse de eficientizare informationala, de aliniere la cerintele pietei globale actuale raman la voia întamplarii. Aici se face diferenta dintre “ar putea fi” si “va fi”.