De același autor
La 27 ianuarie 1945 soldatii sovietici intrau in lagarul nazist de exterminare Auschwitz-Birkenau. Socul a fost teribil. Imaginile erau de cosmar: stive de cadavre, camere de gazare, crematorii. Doar in acest lagar au fost exterminati 1,1 milioane de oameni (mai ales evrei, dar si romi, detinuti politici, homosexuali etc.). Ziua de 27 ianuarie a devenit Ziua Internationala a Holocaustului. Unele tari (Italia, de pilda) au preluat aceasta data ca zi nationala de comemorare a genocidului. Din motive pe care le-am prezentat cu alt prilej, Guvernul Romaniei a ales o alta data, 9 octombrie, ca zi de comemorare a Holocaustului in Romania (vezi 22, nr. 761, 5.X.2004). Ziua de 27 ianuarie este o zi cu o semnificatie deosebita inclusiv pentru Romania. In perioada 16 mai-3 iunie 1944, din Transilvania de Nord, aflata atunci sub ocupatie maghiara, au fost deportati la Auschwitz circa 150.000 de evrei. Dintre acestia, 130.000 au fost exterminati acolo. Semnificatia zilei de 27 ianuarie sporeste anul acesta, avand in vedere faptul ca se implinesc sase decenii de la eliberarea lagarului. Cu acest prilej, presedintele Romaniei a fost invitat in Polonia sa participe la comemorare, impreuna cu alti lideri europeni (din Rusia, Franta, Germania, Austria s.a.). Este una dintre primele vizite oficiale ale lui Traian Basescu in calitate de sef al statului.
Semnale pozitive
De curand, pe 18 ianuarie, luand cuvantul in fata ambasadorilor acreditati la Bucuresti, presedintele Basescu s-a referit la aceasta vizita in urmatorii termeni: "Saptamana viitoare voi participa la ceremoniile comemorative de la Auschwitz, la marcarea celor 60 de ani care au trecut de la eliberarea lagarelor naziste. In acest context, vreau sa spun raspicat ca voi fi intransigent cu orice fel de manifestare extremista, xenofoba sau antisemita si ca nu voi tolera ca Romania sa mai fie asociata cu gesturi de aceasta natura. Voi sustine activitatea Comisiei Internationale de Studiere a Holocaustului si o prezenta serioasa a tarii noastre in Grupul International de Reflectie pentru Holocaust. Actele de reparatie morala la adresa comunitatii evreiesti si initiativele in domeniul educatiei vor confirma sinceritatea abordarii romanesti in rezolvarea problemelor trecutului. Ne-am propus, de asemenea, sa sustinem mai atent proiecte care sa ofere sanse reale de munca, de educatie, cetatenilor din comunitatile rome si vrem ca reusitele noastre sa devina exemplu de conduita in Europa". Sper sa fie un semnal pozitiv pentru autoritatile romanesti, care au obligatia de a veghea la respectarea legii. Pentru ca, si in aceasta privinta, Romania este sub zodia formelor fara fond. Sloganul Romaniei in tranzitie pare sa fi devenit "Avem legi, dar nu le aplicam". In contextul in discutie, ma refer la modul in care nu se aplica prevederile Ordonantei de urgenta 31/2002, privind "interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii". Potrivit ordonantei, astfel de manifestari se sanctioneaza penal. La art. 6, de pilda, se prevede pedeapsa cu inchisoare pentru "contestarea sau negarea in public a Holocaustului ori a efectelor acestuia". Nu sunt un aparator fara rezerve al acestei reglementari. Cred ca rolul educativ al profesorului este mult mai important decat cel punitiv al procurorului. Dar mai cred ca, intr-un stat de drept, legea trebuie aplicata.
Realitati negative
Nu iau acum in discutie inscrisurile anonime, cu autori greu de identificat: sloganuri graffiti de tip "MOARTE TIGANILOR" (text scris cu litere de-o schioapa, insotit de o zvastica, pe sediul central al PUNR, in buricul Bucurestiului, in Piata Universitatii) sau "ANTONESCU - EROU NATIONAL" (grafitti pe peretele exterior al bisericii din Piata Muncii din Bucuresti) sau "ACHTUNG JUDEN!" (scris pe zidul unei case din vechiul cartier evreiesc al Bucurestiului). Totusi, faptul ca nu se iau masuri imediate de stergere a unor astfel de inscriptii este si el simptomatic in ceea ce priveste nerespectarea legii. Vreau sa ma refer anume la unele manifestari cu autori cunoscuti, fata de care autoritatile ar trebui sa se autosesizeze:
Literatura rasista si legionara
Este vorba despre carti, brosuri si publicatii legionaroide (Puncte cardinale, Permanente, Maiastra, Noua dreapta etc.), dar si de unele explicit legionare, care se lafaie prin librarii sau pe tarabe stradale. De exemplu, publicatia intitulata chiar Obiectiv legionar, "Revista Miscarii Legionare", cum se auto-defineste. Ea este editata de Garda de fier - Legiunea Arhanghelul Mihail si are ca director chiar pe neo-capitanul miscarii, Serban Suru. Revista publica literatura legionara (de pilda, s-a reeditat Carticica sefului de cuib, publicata de C.Z. Codreanu in 1933), fotografii cu legionari efectuand salutul nazist, articole de negare a Holocaustului etc. etc. In numarul dublu de la sfirsitul anului 2004, se publica cu comentarii un rezumat al raportului Comisiei Internationale de Studiere a Holocaustului, fiind numit "un raport criminal". "In fiecare sambata, la sediul Miscarii Legionare", se specifica pe coperta a doua, "se poarta discutii pe diverse teme. Intrarea libera". In revista se specifica adresa organizatiei, faptul ca publicatia se distribuie prin RODIPET si ca abonamentele se fac (nota bene!) prin oficiile Postei Romane. Am verificat la posta si nu mi-a venit sa cred. In Catalogul publicatiilor interne - 2005, la cap. 6 (Publicatii de comentarii, analiza si dezbatere a fenomenelor sociale si politice), la nr. 4846 se afla revista Obiectiv legionar (cu un pret evident subventionat: 13.000 lei/numar). O publicatie, chipurile, onorabila, printre alte publicatii onorabile (in stricta vecinatate este inregistrata… revista 22). Un caz insolit este cartea lui Paul Goma, Saptamana rosie sau Basarabia si evreii (Editura Vremea XXI, Bucuresti, 2004), care iese practic din orice tipologie. Goma nu se multumeste sa fie, ca altii, negationist. El admite Holocaustul din Romania, dar il motiveaza, il justifica. O teorie atat de aberanta incat nici macar nu este pedepsita de lege.
Emisiuni negationiste la TV
Astfel de talk-show-uri au loc de regula la National TV sau la OTV ("acest Hyde-Park din padurea mediatica romaneasca", cum inspirat l-a numit Florin Gabrea), avand adesea ca protagonist pe neobositul negationist de serviciu, Ion Coja. In aceasta privinta, nu s-au sesizat nici macar membrii Consiliului National al Audio-vizualului, altfel foarte vigilenti (si punitivi) in ceea ce priveste impactul asupra tinerilor a imaginilor cu elemente mult mai putin nocive (tutun, alcool, sex).
Bulevardul Ion Antonescu
Prin orasele patriei - Targu Mures, Oradea, Cluj, Campulung Muscel s.a. - sunt bulevarde si strazi care poarta numele maresalului Ion Antonescu. Magdalena Boiangiu mi-a spus recent ca, pentru a ajunge de la hotel la teatrul din Tg. Mures, facea un ocol pentru a nu merge pe Bulevardul Maresal Ion Antonescu. Pe acest bulevard, in fata garnizoanei se afla un soclu care asteapta bustul maresalului. La randul ei, Smaranda Enache mi s-a plans ca a trait o situatie extrem de penibila, atunci cand a fost nevoita sa mearga pe Bulevardul Ion Antonescu pentru a ajunge la monumentul ridicat in memoria victimelor Holocaustului din Tg. Mures. In astfel de cazuri, vina apartine autoritatilor din administratia locala. Este de mirare faptul ca, la peste sase luni de la decesul epocii funariote, primarul democrat Emil Boc nu a considerat cu cale sa schimbe denumirea strazii Ion Antonescu din Cluj.
Bustul maresalului
In unele locuri din spatiul public continua sa existe monumente reprezentandu-l pe Ion Antonescu. E vorba, de pilda, de bustul de langa biserica Sf. Constantin si Elena, din Piata Muncii, ctitorita de maresal la inceputul anilor '40. Fara sa aiba avizul Comisiei Nationale a Monumentelor, bustul a fost ridicat cu fonduri alocate de Iosif Constantin Dragan. El a fost inaugurat prin 1999, in prezenta lui C.V. Tudor (care, ca romanul impartial, a ridicat ulterior o statuie lui Itzhac Rabin) si a generalului Mircea Chelaru (pe atunci seful Marelui Stat Major, acum presedintele PUNR). Dupa aparitia Ordonantei 31/2002 s-a apelat la o solutie ridicola, dar conforma cu legea: bustul maresalului a fost acoperit cu un "sarcofag" de tabla (modelul Cernobil). Asa arata inca monumentul la sfarsitul anului 2004. Ulterior, in preajma Craciunului, cutia de tabla a fost indepartata si astazi statuia arata ca in fotografia alaturata. Deputatul Aurel Vainer, reprezentantul in Parlament al comunitatii evreiesti, a inaintat un protest oficial Primariei Sectorului 3, Primariei Capitalei si Parchetului General. Un protest similar a fost depus si de Centrul de Monitorizare si Combatere a Antisemitismului in Romania.
* In concluzie, vreau sa spun ca vizitele mediatizate ale inaltilor demnitari la locuri de comemorare a victimelor Holocaustului (cum este Auschwitz-ul) sunt bine venite, avand o puternica incarcatura simbolica. Dar daca nu sunt dublate acasa de masuri practice, de ecologie morala si legala, ele risca sa ramana simple gesturi de fatada.
