De același autor
Nu ştiu dacă domnul Traian Băsescu are, la ora actuală, un sfătuitor cinstit şi inteligent. Pe de altă parte, nu ştiu dacă, avîndu-l, l-ar asculta. Dar sfătuitorul cu pricina ar trebui să-i spună apăsat că i-ar prinde bine să facă, măcar pentru şase luni, sau un an, un pas înapoi. Să se abţină. Să accepte o ieşire din scenă elegantă.
Să nu dea mereu impresia că, dacă nu iese la bătaie, se plictiseşte. Să nu se tot justifice, să nu se tot răfuiască, băţos, cu ”urmaşii”, cu instituţiile, cu mapamondul. Să facă o cură de tăcere. Domnul Băsescu se plînge că prea încearcă mulţi să-i compromită mandatul prezidenţial şi că e dator să şi-l apere. Dar dacă spectacolul pe care ni-l oferă e singura lui strategie de apărare şi atac, atunci, nu va mai avea nevoie de detractori. Îşi va torpila mandatul singur. Invers, dacă ar tăcea, am putea regăsi cu toţii, la un moment dat, calmul de a judeca ”epoca Băsescu” sine ira et studio: cu relele, dar şi cu bunele ei. Deocamdată, calmul e suspendat, iar vinovat este, în primul rînd, fostul preşedinte.
Şi totuşi… Am văzut, de curînd, o emisiune de televiziune care mi-a dat senzaţia ca am nimerit, din întîmplare, peste o adunătură de mardeiaşi care îşi dau la gioale printre acareturile unui grajd. Gazetăria devenită caft privat, fără reguli, fără cuviinţă, fără milă. Şi asta sub un ”patronaj” ”ardelenesc”, de la care, orişicît, te-ai aştepta la niţel ştaif, la niţică decentă lentoare. Aş! Scuipăturile, capetele în gură, epitetele groase, grimasa revendicativă, ironiile de bodegă zburau prin ogradă ca nişte muşte înfuriate. ”Antena 3” a încetat, care va să zică, să mai fie, ”inegalabilă”…
În emisiunea cu pricina, un grup de hărţuitori volubili aveau, în sfîrşit, ocazia, să dea de pămînt cu zmeul-zmeilor. Ipochimenul nu mai avea bîrlog, nu mai avea oaste, nu mai era şef! Aşa că pe el, cu toată muniţia din dotare! Evident, nici el nu se lăsa mai prejos (nu-i stă în fire). Dar era încolţit, defensiv, minoritar. Nici legile jurnalismului decent, nici legile unui minim protocol al raportului ”gazdă-invitat” nu mai contau. Conta supremaţia ghiontului, a replicii ”rupătoare”, a ”libertăţii de expresie”. Studioul de televiziune părea să se fi mutat din salonul de primire al casei, din amenitatea sufrageriei, în zona dependinţelor, unde nimeni nu mai ţine seama de ”etichetă”.
Acum, cine erau băieţii curajoşi, ”instanţele” judecătoare? Cu excepţia (cu atît mai surprinzătoare) a domnului Coşea, aveam dinainte cîţiva tineri nervoşi, uniţi, deocamdată, (să nu se supere!) doar prin precaritatea prestaţiei lor profesionale: un grup de debutanţi - mai fragezi, sau mai puţin fragezi - care se străduiesc să-şi facă un nume, dar, dacă se poate, fără muncă reală, fără isprăvi personale consistente: nu acţiune politică notabilă, nu operă – fie ea şi strict ideologică – perceptibilă. Singura lor reţetă: să se dea competenţi în toate (cu ajutorul unor moderatori de la diverse posturi, care nu se mai pot lipsi de ”expertiza” lor), să afişeze o stîngă nărăvaşă (mai curînd de împrumut) şi să atîrne morocănos de trena unor inşi ceva mai ”alcătuiţi” (de-alde Liiceanu, Cărtărescu, Patapievici, Cornea, Pleşu etc). Nu exclud ca unii dintre junii combatanţi să poată încropi mai mult decît atît. Dar asta ar cere oarecare efort şi oarecare ”cuminţenie” intelectuală.
Trec acum la ”adulţii” studioului. De domnul Octavian Hoandră n-am auzit, pînă de curînd, niciodată. Şi nu pare la început de ”carieră”. Am aflat (încercînd să-mi vindec ignoranţa) că se revendică de la doi ”maeştri”: Sorin Roşca Stănescu şi Andrei Marga. (Nu ştiu cît de flatat este dl. Marga de această iananalizabilă vecinătate). În rest e un neobosit emiţător de platitudini, rostite cu un aer ”aşezat”, de clasic în viaţă: îi plac Roma şi Madridul, pentru că se simte acolo ”ca acasă”, îi place cutare scriere a lui Max Frisch, pentru că se identifică, subtil, cu ”eroul” ei. Într-o emisiune îl curtează fin pe Liiceanu, pentru ca, schimbînd studioul, să vorbească, răpit, despre marii gazetari de la ”Săptămîna”. ”Criteriile” lui culturale sunt misterioase şi afişate ca asumare patriotică a tot ce e românesc. Fără ”duşmănii” (dar şi fără discernămînt), fără spirit de gaşcă (dar cu un permanent subton de excepţionalism transilvan). Nu ştiu ce să spun. Poate că omul e cumsecade. Dar ce caută, brusc, în postura de arbitru de idei? Pe ce se bazează? Pe de altă parte, dacă dl. Băsescu ”îl detestă şi ca om şi ca gazetar”, de ce se lasă invitat la o emisiune moderată de el?
Alt caz e cel al unui ”maestru” în devenire: Rareş Bogdan. E, pentru mine, un caz de manual: se ia un gazetar oarecare, dar cu mare (şi încă inocentă) poftă de glorie şi i se dă pe mînă un studiou de televiziune. Băiatul începe potolit, dar - cu unele creşteri de rating şi cu notorietatea consolidată (”te recunoaşte lumea pe stradă”) a vedetei de pe ”sticlă” - prinde aripi pe nesimţite şi ajunge să se creadă un ”ales”, un soi de pedagog providenţial al poporului ”eroic şi martir”. Ţine lungi discursuri înţelepte, ne dăscăleşte, condamnă pe unii, iartă pe alţii, surîde edificat, se bozumflă mustrător, ştie, înţelege, ne salvează! În adîncurile subconştientului său (aici Traian Băsescu a dovedit o neaşteptată dexteritate psihologică), ”concurentul” numărul unu (Mihai Gâdea) îi devine model. Iar ca ”armă” are mereu la îndemînă patriotismul. Nu-şi dă seama că a-ţi încheia toate emisiunile cu fraza „nu uitaţi să iubiţi România!” e a transforma dragostea de ţară în lozincă. Ca aceea care încheie pachetele de publicitate TV: ”Pentru sănătatea dumneavoastră evitaţi excesul de sare, zahăr şi grăsimi!” N-aş vrea să-l descurajez cu totul pe dl. Rareş Bogdan (nici nu cred că mai poate fi descurajat). Dar, spre binele lui, (dacă îmi permite), ţin să-i atrag atenţia că riscă să o ia razna. N-ar fi primul exemplu. În ultimii ani am văzut o sumedenie de gazetari de televiziune contaminaţi de ceea ce aş numi ”sindromul Petrache Lupu”: în faţa camerei de luat vederi, ei simt cum le clocoteşte în vine ”misiunea”, cum creşte în ei statuia, cum se transformă în megafoane ale neamului şi ale Duhului Sfânt. Puţină modestie, puţină măsură, puţin bun-gust n-ar strica. În definitiv, meseria de gazetar nu are (sau nu ar trebui să aibă) nimic în comun cu aceeea de procuror naţional, de predicator, sau de guru.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/09/Gaza (2).jpeg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/09/Bayrou.jpg)
Comentarii 11
Felix - 04-27-2015
Ma intreb daca e chiar o contradictie? Eu o receptez mai degraba ca pe vederea ambelor fete ale monedei; 1) pe ansamblu Base ar face bine sa taca mai mult. 2) pe alocuri Base mai pune si lucrurile la punct. Asta in ce priveste situatia de acum. In ce priveste mandatul -chestie la care dl. Pesu nu se refera aici - am o parere complementara: 1) pe ansamblu a facut lucruri bune si necesare 2) pe alocuri a gesit grav, extrem de grav si de unele greseli nu se poate desparti nici azi.
RăspundeAlinaP - 04-25-2015
Sesizez o contradictie in articolul dumneavoastra. Pe de o parte ati dori ca domnul Basescu, fostul presedinte sa se retraga din viata poltica, sa "iasa elegant din scena". Pe de alta parte, "zmeul-zmeilor" prins in capcana "adunăturii de mardeiaşi" s-a descurcat de minune. Cati in situatia lui ar fi facut fata? Oare aceasta "adunatura" nu ar fi trebuit sa-si primeasca lectia de viata de la un "zmeu"? Romanii, le place sau nu, inca au nevoie de lectiile domnului Basescu.
RăspundeDan Ganea - 04-23-2015
Si ar mai fi de comentat ultimul articol al d-nei Andreea Pora, despre stratofericul Iohannis. Nu ti-au sticlit deloc ochisorii pe acolo, d-le Ban Danea..
Răspundenoi ca noi - 04-22-2015
excelent sfatul, andrei, urmeaza-l!
RăspundeFelix - 04-21-2015
Apropos de "nu uitati sa iubiti Romania". Un presedinte vest-german de la SPD a fost odata intrebat in mod provocator de un ziarist conservator: "Domnule presedinte, va iubiti patria?" Raspunsul colosal a fost: "Domnule, eu imi iubesc nevasta. Cu patria am o alta relatie." :)
RăspundeLiviu din Timisoara - 04-21-2015
Imi amintiti de Louis Ferdinand Celine, in " Calatorie la capatul noptii". (Iar nenea ala transilvan ma calca si pe mine pe nervi, cu aerul lui de intelepciune indiscutabila, superior obosita -, de " Dalai Lama" roman )
Răspundeion - 04-21-2015
Excelent portretul parvenitului national, urmasul voievozilor etc
Răspundemihailstanciu - 04-21-2015
Analiza la firul ierbii are evident un mare defect:lipsa de perspectiva.Dar dl.Plesu este parca putin prea stratosferic.A decis ca ,in actuala situatie din Romania dl.Basescu ar trebui sa taca.In primul rand ca a facut-o in primele doua luni dupa alegeri dar fara rezultat :nu a existat zi fara "jos basescu".In al doilea rand parca as vrea a second opinion:este tacerea cel mai bun raspuns la incercarea concertata,intr-o alianta mediatica mai cuprinzatore chiar decat cea din 2009,de demolare a mandatelor basescu si ale persoanei basescu?In al treilea rand cum crede domnul Plesu ca o tara ca Romania poate functiona fara opozitie,fara presedinte care este "jucator" numai in privinta impresiei artistice si a carui "normalitate" pare a fi o transfuzie pentru Ponta?In rest as face mici comentarii la textul dlui Plesu.1.Nu a fost invitat,s-a autoinvitat pentru a nu lasa emisiunea sa se tranzforme intr-un alt exercitiu de propaganda.2.Echidistanta in analiza derapajului major de vineri("nici el nu se lasa mai prejos") este putin nelalocul ei chiar daca politically corect..3.Insfarsit,datorita respectului si admiratiei pe care i-o port,sper din toata inima ca dl.Plesu,prin ceeace scrie in introducere,nu s-a alaturat celor care se fac ca nu inteleg ce spune fostul presedinte si confunda critica exceselor cu critica sistemului.De fapt as astepta ca pe acest subiect dl.Plesu si dl.Basescu sa fie pe aceeasi baricada.
RăspundeGheorghe Popescu - 04-20-2015
Si eu ma intreb ce o fi cautat Basescu la emisiunile alea cu mardeiasi. Si eu consider ca ar trebui, nu sa taca vreo 6 luni, ci sa iasa la pensie. A incercat sa democratizeze o tara balcanica. N-a functionat. Romania nu are nevoie doar de un conducator pentru a se democratiza, are nevoie de (sute de) ani de zile sa se civilizeze mai intii. Fostul presedinte ar fi trebuit sa inteleaga asta. Eu in locul lui plecam din tara. Daca romanilor le place mai mult cu USL 1 sau cu USL2, e treaba lor. Daca romanilor le place un premier jigodie, mincinos, meschin si smecher ca Ponta in locul unui om corect ca Boc, atunci au dreptul sa si-l aleaga pe Ponta. Daca romanilor le place un presedinte arogant, moale dar plin de ascunzisuri ca Johannis, in locul unuia asa zis scandalagiu, dar care ii misca din loc, atunci n-au decit sa si-l tina pe Johannis . Nu poti face nici dragoste nici democratie cu de-a sila. Cred ca Basescu a inteles asta, dar probabil ca nu are nici nesimtirea sa-l doara-n cot de ce se intimpla dupa ce pleaca el, nici indolenta sa taca. Nu e nici ticalos sa accepte noile reguli ale jocului (de-a serviciile secrete), nici fricos sa-si lase de izbeliste fostii colaboratori, pe care el ii stie, sau crede, cinstiti, atunci cind noua justitie clocita de securisti zornaie catusele, mai ales catre fostii lui adepti. Asa ca nici eu nu inteleg de ce Basescu mai iese la rampa. Inteleg insa de ce romanii ii cer sa taca din gura. Pentru ca e in natura romanului sa taca si sa inghita. Inteleg de ce romanilor li se pare caraghios sa te mai lupti cu sistemul cind sistemul a cistigat lupta. Pentru ca e in natura romanilor sa abandoneze lupta. Inteleg ca romanilor le place linistea, chiar daca vorbim de linistea mortilor. Inteleg pina si de ce sistemul il zgindare pe Basescu (atunci cind ii aresteaza adeptii si ii tine arestati fara dovezi, atunci cind dezbina familii si le cere nevestelor sa-si toarne sotii la DNA, atunci cind ii stringe cu usa sa-l toarne pe Basescu tot acolo, atunci cind toti jurnalistii asa zis democrati si cu state de plata la diverse servicii securiste il porcesc toata ziua pe fostul presedinte prin ziare si pe la treleviziuni, atunci cind marii intelectuali ai natiei isi exprima nedumerirea ca de ce nu tace Basescu). Raspunsul la intrebarea dumneavoastra domnule Plesu e unul simplu. Basescu nu tace pentru ca nu e inca mort. Si cred ca si sistemul a inteles asta. Dar lucreaza la problema, nu va faceti griji. Felicitari pentru democratie, dupa cum v-a spus si noul dumneavoastra presedinte, lucrurile incep sa intre in normal. Sa ma instiintati cind trebuie sa incep sa va arunc chiftele si portocale peste gard.
RăspundeHurutiu Cuman - 04-20-2015
Ca de obicei excelenta imagine captata de domnul Plesu.Nu vad ce ar mai fi de comentat.
Răspundealex - 04-20-2015
Ca de obicei cu umor si un vocabular bogat si folosit cu maiestrie se pun ,,punctele,, pe i.
Răspunde