De același autor
De curînd, reprezentanta unei firme de PR mi-a transmis un mesaj, prin care mă ruga să scriu un mic text care să fie distribuit angajaţilor de la Piraeus Bank, cu ocazia „rebrenduirii“ (ah!) instituţiei. „Comanda“ era cît se poate de clară. Ai fi zis că, în mintea doamnei care mă solicita, textul era deja scris. Trebuia doar să-i adaug semnătura mea (electronică). Ce aveam de făcut?
Să produc un mesaj „inspiraţional“, „motivaţional“, „emoţional“, despre „adevărata valoare a lucrurilor şi a fiecăruia dintre noi“. Cei vizaţi trebuia să afle (citind cîteva fraze care să încapă pe o jumătate de pagină A4) că ei sunt adevărata valoare a firmei. Una peste alta era vorba despre o nouă „poziţionare / filozofie“ a locului lor de muncă. Ceva de genul: „Curaj băieţi! Fiţi mîndri de voi! Omul e cel mai preţios capital! Ce s-ar face şefii fără voi?“
N-am avut puterea să răspund suficient de politicos, să refuz fără abuz de vorbe, o ofertă care mi se părea, pe toate planurile, iritantă. Mai întîi, nu era prima oară cînd eram abordat ca o fată-n casă, bună la toate: „Dl.Pleşu, spitalul X organizează o dezbatere despre diabet. Nu ne spuneti, în deschidere, cîteva cuvinte inspiraţionale?“. „Dl.Pleşu, sindicatul benzinarilor organizează o petrecere. N-aţi vrea să o deschideţi Dvs. cu cîteva cuvinte bine simţite, cum ştiţi Dvs.?“ „Dl.Pleşu, am scris o carte. Daţi-mi şi mie cîteva rînduri pentru coperta a patra“. Ş.a.m.d. Ideea este că sunt un fel de croitoraş îndemînatec, gata oricînd să însăileze vreo bluziţă, vreo vestuţă, vreun tricouaş. Îmi spun adesea că e vina mea: că afişez, involuntar, un înşelător aer de disponibilitate perpetuă, că nu par să am o profesiune bine definită şi sunt gata, prin urmare, să mă „rebrenduiesc” la moment, în orice domeniu. De pildă, doamna de la firma de PR amintită adineaori va fi crezut sincer că sunt expert în „motivarea” unor funcţionari de bancă. Ştiu, o să ziceţi că ar trebui să mă simt flatat. Că această abundenţă sufocantă de „oferte de serviciu” e un semn de simpatie, de preţuire, de încredere în capacitatea mea de comunicare. Am motive să mă îndoiesc. Simt mai curînd că sunt tratat drept o soluţie comodă: ce înseamnă pentru mine două trei fraze bine ţintite? Le pot livra şi în somn! Mai simt că am ajuns un fel de flaşnetă uşor de închiriat, un breloc uşor accesibil (pe care dă bine să-l porţi agăţat la cingătoare):
„Hai să-l luăm pe Pleşu! Are papagal, spune şi glumiţe, ce mai, e băiat de comitet.“
Dar nu toată această ţesătură de malentendu-uri mă irită cel mai mult. Iritantă este invazia de nestăvilit a unei noi limbi de lemn, cu gîndirea de lemn aferentă. De multe ori, am impresia că nu vorbesc cu oameni vii, ci cu „dispozitive” „comunicaţionale”, cu roboţi de corporaţie, fără idei proprii, fără vocabular propriu, fără contur. Mi s-a întîmplat să primesc, în aceiaşi termeni, de o descurajantă vacuitate, şi propuneri să conferenţiez pe diverse teme: „Am dori să ne transmiteţi un mesaj pozitiv, inspiraţional. Vrem ca publicul să primească o infuzie de optimism, să devină mai „pro-activ”, vrem ca fiecare să-şi regăsească încrederea în sine, să creadă în succes, să nu se lase demobilizat de eventuale dificultăţi şi eşecuri!” Ceea ce mi se cere e un mic compendiu de heirupism pionieresc, o tacla veselă din speţa: „Nu dispera, viaţa merge înainte, e destul să vrei şi ai să poţi!” Dar orice mătuşă tandră şi binedispusă de pe mapamond poate debita tone de asemenea îndemnuri încurajatoare. E drept, există şi colecţii de citate ale unor autori faimoşi care, în momente de somnolenţă, „neinspirate”, au aşternut pe hîrtie platitudini solemne, nedemne de anvergura lor reală. Sau care sunt antologaţi nătîng, prin scoatere din context. Nu trebuie să fii Einstein ca să declari: „Nu căuta să ai succes, ci să ai valoare!”. Nu trebuie să fii Goethe ca să spui: „Îmi plac cei care aspiră la imposibil!”. Nu trebuie să fii Kazantzakis ca să dai sfaturi răscoapte („Ca să reuşeşti, trebuie mai întîi să crezi că poţi!”).
Recomand, deci, căutătorilor de mesaje inspiraţionale şi motivaţionale, ba poate chiar educaţionale, instrucţionale, operaţionale, intonaţionale şi activaţionale să se uite pe Google. Vor găsi vagoane întregi de înţelepciune inutilizabilă care, vorba lui Marius Chicoş Rostogan, „gîdilă într-un mod plăcut urechile”. Aforismele, dacă nu au impactul paradoxului, al surprizei, sau graţia umorului, sunt cel mai plicticos gen literar. Tot ce poţi zice, ca cititor, cînd ai închis cartea este: „Aşa e! Aferim!” După care râmîi unde erai. Cea mai simplă situaţie de viaţă este, întotdeauna, mai nuanţată şi mai provocatoare decît un aforism ţanţoş. Rugăminte finală: Nu mă mai invitaţi să particip la „training”-uri şi festivităţi cooperatiste, trase la indigo după serbede modele globale. Învăţaţi să gîndiţi liber, neconvenţional, imprevizibil.
O să vă fie greu! V-aţi învăţat cu „sublimităţi” la îndemînă. Dar dacă reuşiţi, veţi avea bucuria (uitată între timp) de a vă mişca printre cuvinte şi gînduri fără lozinci, fără îndemnuri pompoase şi inutilizabile, fără reţete de cantină proastă.
.png)
Comentarii 10
Lotru - Lotrisor - 05-05-2015
nu stiu de ce, dar tonul articolului imi pare oarecum "lotru" - aici includ si sensul de trufie care razbate de la inaltimea culturii dumneavoastra... cred ca sunteti in momentul de fata in plin conflict personal intre activitatea dumneavoastra academica si activitatea dumneavoastra menita sa asigure cele necesare unei vieti bine tihnite... ati umilit-o pe PR-ista respectiva deoarece ea s-a gandit la dumneavoastra ca la un speaker evident de un nivel superior celui cu care sunt obisnuiti "corporatistii"... pacat... aveati sansa sa faceti diferenta si sa ridicati stacheta discursului la evenimentele de acest fel unde deobicei vin showmeni gen Dan Puric... Pacat !
RăspundeCatrinel - 04-29-2015
Mi-ar placea sa traiesc intr-o tara al carei Presedinte ati fi dumneavostra, domnule Plesu!
Răspundegrecii pirateus - 04-28-2015
„Hai sa-l luam pe Plesu! Are papagal, spune si glumite, ce mai, e baiat de comitet.“
Răspundeadrian rusu - 04-28-2015
Nu, nici vorba. la indicativ imperfect ,,ei trebuiau,, cautati pe google: ,,Conform DOOM 2005, conjugarea la imperfect a verbului a trebui este: ,,
RăspundeLiviu din Timisoara - 04-28-2015
Ca si cititor al Revistei 22 urmaresc cu viu interes articolele care le publicati aici.(Cam asa suna gramatica unora platiti sa vorbeasca, gramatica unor " profesionisti ")
Răspundemarcela - 04-28-2015
Va inselati ! Verbul a trebui este unipersonal si impersonal. E adevarat ca textul, pentru a suna bine, ar fi trebuit sa fie: Trebuia ca cei vizati sa afle... ( verbul cere intotdeauna conjunctivul ). Asadar, nu exista forma TREBUIAU decat pentru cei care au trecut clasa la gramatica utilizand "sacosa"......
RăspundeLiviu din Timisoara - 04-28-2015
Daca vi s-au adreat politicos, este totusi un castig real. Daca se gandesc ca dincolo de "pragmatismul" lor exista si nevoia de gand si de cuvant,iar e bine. Sa nu uitam ca Mozart a aparut din niste saloane unde se casca in timp ca unii cantau ... Sa fim realisti, nimeni n-a ajuns un geniu pornind chiar de la coada oii sau vacii ...Nu facem decat sa redescoperim, intr-o alta epoca, apa calda ...Marii pictori sau sculptori au fost protejati de catre oameni cu bani, despre al caror rol se vorbeste mult prea putin. Ce ar strica sa le faceti EDUCATIE, indirect, si acestor angajati din banci, etc. Si apropo de Einstein ... umbla in sandale, fara ciorapi, pe la Princeton, cu cate un cornet de inghetata. Lumea are nevoie de Plesu, sa poata trece si dincolo de preturi, TVA.Nu trebuie sa scrieti decat cel mult doua carti mari, daca e sa ramaneti in istorie. In rest, traiti printre oameni, fiindca au nevoie de asa ceva. (Oricum se scrie cu mult mai mult decat se citeste.Dostoievski spunea undeva ca e neovie de foarte mult orgoliu sa te apuci sa scrii - iar azi se cam scrie din vanitate;ultimele exemple o dovedesc. )
RăspundeFelix - 04-28-2015
Durata minutului depinde de care parte a usii de la baie te gasesti. Am trecut printr-un "rebrand de firma" care dupa nu multa vreme a esuat in inchiderea intreprinderii, am vazut cum plangeau oameni cu zeci de ani de vechime in firma pusi in fata unui "nou" pe care nu il cautasera si de a carui necesitate nu erau vinovati, am vazut cariere distruse (manageri sus-pusi), am vazut (nu legat de rebranduirea cu pricina), oameni tare aproape de un burn-out, am vazut bolnavi de diabet carora li se scurgea viata incet, incet din ei, si care stiau ca medicina nu poate face decat sa le aline un pic suferinta... imi pot imagina cum unii dintre acesti oameni si-ar fi dort ca "un text de Plesu" sa ii puna in contact cu acel "rezervor inepuizabil de solutii" Marturisesc ca apelez uneori la re-citirea unui text dintr-un anume autor cand viata devine un pic mai grea; si ca in lista mea de "anume autori" dl. Plesu e prezent, si anume destul de sus in lista; by the way, caut mereu in DIlema si in 22 "textul de Plesu":) SI am trait, si traiesc si exasperarea in fata "tonelor de intelepciune la kil" de pe neti, in fata avalansei de cuvinte goale debitate de "traineri motivationali", m-am certat cu prieteni care, in loc sa discute o tema arzatoare pe un forum ma inundau cu link-uri la citate celebre (si uneori linkurile ale trimeteau la o alta colectie de linkuri:))
RăspundeGheorghe Popescu - 04-27-2015
Vagoanele de intelepciune inutilizabila de pe Google nu vin si cu autograf, domnule Plesu.Dumneavoastra vrind nevrind, sinteti un brand. V-ati facut cunoscuta opinia in diferite chestiuni importante pentru natie si natia va asculta. De aia va cauta toti antreprenorii astia. Daca o sa va americanizati vreuodata, o sa intelegeti. Bani buni de pensie, ce mai. Intrebarea este, va americanizati sau ramineti mioritic? (Asta a fost o gluma). Problema adevarata vine dupa americanizare: daca va mai asculta natia. Ca nu prea vad natia asta sa manince burgari.
RăspundeAdrian Rusu - 04-27-2015
Cei vizati TREBUIAU sa afle! ...daca nu ma insel, nu se acordeaza cand e la prezent. Aici nu e. Pentru restul, pai cum domnule, falanga aurita, bancherii, e alcatuita din tampiti? Nu ii selectioneaza ,, capitalismul ,,?. E ceva in neregula aici, poate ca ar trebui chemati pompierii.
Răspunde