O tara norocoasa

Am văzut multe după 1989. Şi bune, şi rele. Destul de multe rele. Dar ce văd acum pe scena politică n-am văzut niciodată. E dincolo de bine şi de rău. Rareori dezastrul a colaborat atît de armonios cu ridicolul. Rareori a fost patologia atît de aproape de rizibil. Mori de frică murind, în acelaşi timp, de rîs.

Andrei Plesu 03.07.2017

De același autor

 

Toate tipurile de comic defilează somptuos dinaintea unei populaţii care pendulează între stupoare, derută, speranţă contrafăcută, băşcălie, lehamite. Comic de situaţie? Avem! Comic de caracter? Este! Comic de moravuri? Ba bine că nu! Comic de limbaj? Păi cum altfel? Am putea vorbi şi de un comic al numelor, dar nu vrem să fim acuzaţi de ”atac la persoană”. Deşi ”persoanele” sus-puse nu se sfiesc să atace din toate poziţiile... Te uiţi la felul în care s-a constituit noul guvern şi ai ”un lung prilej de vorbe şi de ipoteze”.

 

1. PSD e în criză de cadre. Dovada: din peste jumătate de milion de membri, nu s-au putut găsi 30 care să alcătuiască un guvern plauzibil. Nu vrea nimeni genii, sau vedete. Dar nici o asemenea adunătură de inadecvare, anonimat, performanţă firavă, studii discutabile, moralitate incertă, semidoctism, tupeu şi iresponsabilitate nu e de susţinut, din partea unui partid care deţine avanscena vieţii politice de atîta amar de vreme.

 

2. Coaliţia de guvernare nu dă doi bani pe cultura ”românilor”. Ministerul de resort e ultima roată la căruţă. Altundeva e ”bătaia peştelui”: pe la interne, pe la finanţe, pe la dezvoltare regională şi economie, pe la justiţie şi fonduri europene... Cultura e doar un ornament de ocazie. Dă bine în discursul patriotic, dar nu prea contează cine o administrează. Poţi pune în creştetul ei orice mic mahăr de presă deocheată, orice lăutar, orice cuconiţă care nu ştie (ţineţi minte?) ce însemnă ”biped” pe româneşte, orice veleitar care îşi dă meseria şi cinstea pe şefie. Ministerul Culturii e un minister bun de dat ”la schimb”, în negocierile cu partidele mai mici, dar utile.

 

3. Mulţi politicieni români de rangul doi, trei, sau chiar mai rău par să fi crezut, la un moment dat, că ceva titluri obţinute prin afilierea la ”academiile” serviciilor, sau ale Apărării, vreun doctorat cu Gabriel Oprea, ba chiar şi un doctorat ”civil” obţinut negustoreşte sau hoţeşte, ajută mult în carieră. Capeţi brusc prestigiu, devii, peste noapte, ditamai intelectualul. Eşti perfect înarmat în lupta cu ”aşa-zisele” elite trădătoare de neam. S-a ajuns, astfel, la o situaţie care creează confuzii. Mai întîi, alimentează masiv ideea că ”serviciile” conduc totul din umbră. Peste tot sunt numai ”oamenii lor”. Păi care umbră? Nu e tot circul la vedere? În plus, îţi vine să spui că dacă ăştia sunt ”instrumentele” cu care lucrează ”acoperit” instituţiile cu pricina, înseamnă că şi ele, ca şi PSD-ul, sunt într-o tristă criză de cadre.

 

3. Imediat după cultură, ministerul cel mai străin de interesele reale şi de preţuirea guvernanţilor e Ministerul Educaţiei, cînd unit cu Cercetarea, cînd separat. Dar oricum, acolo se pun doar inşi aleşi pe bază de loialitate partinică, sau de paloare academică. Vedeta absolută a domeniului e inconturnabila doamnă Ecaterina Andronescu: drăguţică sau uşor mîhnită (în funcţie de interlocutor), înamorată de conducerea de partid şi de stat, justă ca un adevărat ”om de ştiinţă”, mereu capabilă să răspundă criticilor şi nedumeriţilor cu un îndurerat zîmbet mămos. Acum, formarea tineretului ţării e pe mîna unui băiat care numeşte genunchiul ”genunche” şi are înzestrarea retorică a clasei muncitoare cu studii la seral.

 

4. Mare succes au - la agricultură, de pildă - figurile vesele, imens distractive, capabile de asociaţii imprevizibile şi de rostiri memorabile în legătură, fireşte, cu domeniul propriu: oi, ploi, plopi care fac umbră, ferme de porci etc. Uneori, ai impresia că ministeriabilii sunt aleşi după portret. Nu mă refer la frumuseţe sau urîţenie. Nici Socrate nu era răpitor. Dar moaca spune, totuşi, ceva despre purtătorul ei, sau, ceea ce e încă şi mai grav, nu spune nimic, sau spune rele. Mai contează, probabil, şi unele sensibilităţi ale celor de la vîrful coaliţiei. N-ar fi exclus, de pildă, ca dl Tăriceanu să vadă în dl Ilan Laufer un continuator al biografiei sale de manechin. Începi în reviste glossy şi termini în Parlament.

 

Cititi in continuare pe adevarul.ro

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22