Coșmarul lui Putin: blocada Crimeei

Vladimir Putin a promis că securitatea Crimeei este prioritatea absolută a statului, iar acest lucru este reflectat în strategiile fundamentele. Și a comparat Crimeea cu Muntele Templului de la Ierusalim, un fel de teritoriu sfânt al Rusiei. De aceea, pentru planificatorii ofensivei cu drone, blocada Crimeei a ocupat un loc simbolic și a fost o prioritate de la început, deoarece amenința cea mai importantă achiziție teritorială a lui Putin din Ucraina.

„Autostrada Morții”

 De la începutul lunii aprilie, valuri de drone ucrainene au paralizat drumurile ce leagă regiunea Rostov, de-a lungul coastei Mării Azov, pentru a coborî în peninsula Crimeei pe podurile de la Chongar, cu Sevastopol. Atacurile ucrainene au blocat rutele maritime și terestre de aprovizionare, au întrerupt serviciile feroviare, lăsând o singură rută în funcție, cea peste Podul Kerci, situat la extremitatea estică a peninsulei. Robert Brovdi „Madyar”, comandantul forțelor sistemelor fără pilot, adică al armatei de drone, a spus într-un interviu recent că nu atacă podul de 19 km inaugurat de Putin în mai 2018, pentru a încuraja populația civilă să părăsească peninsula, cât încă poate.

Crimeea a fost o țintă a atacurilor ucrainene încă de la începutul invaziei pe scară largă. Dacă în 2022 s-au consemnat doar 7 atacuri ucrainene, în 2023 numărul acestora a urcat la 35, obligându-i pe ruși
să-și retragă de la Sevastopol cea mai mare parte a flotei Mării Negre și să o relocheze la Novorossiisk. În primul an al ofensivei ruse, numărul atacurilor ucrainene din Crimeea a fost de 69, iar în 2025 a urcat la 123. În primele luni ale acestui an, s-au înregistrat 150 de atacuri, iar din iulie frecvența lor s-a intensificat.

 În ultima lună și jumătate, Forțele Armate ale Ucrainei au blocat parțial șoseaua R-280, care leagă Mariupol de Crimeea, pe unde se făcea aprovizionarea peninsulei cu combustibil și alte produse. Ca urmare a acestui blocaj parțial, în Crimeea a fost paralizat transportul public și privat și s-a instalat instabilitatea alimentării cu energie electrică (o pană generală de trei zile s-a încheiat recent, a fost afectată întreaga peninsulă). Potrivit cifrelor oficiale ucrainene, în iunie au fost distruse 12.900 de vehicule, de aproape patru ori mai mult decât media din 2025 (3.300). Mai multe analize OSINT au documentat distrugerea a 784 de camioane ruse în lunile mai–iunie, pe această rută care leagă Rusia de Crimeea.

De la începutul lunii iunie, au fost lansate peste 30 de atacuri asupra podurilor din teritoriile ocupate, atât rutiere, cât și feroviare. Aproximativ 80% dintre atacuri au vizat podurile care leagă peninsula Crimeea de continent (Chonhar, Henichesk și coridorul Perekop–Armiansk). Dronele au atacat de trei ori podul Chonhar, iar după al doilea atac (9 iunie), acesta a fost scos din funcțiune, cel puțin temporar. Armata rusă a construit poduri de pontoane și a redirecționat transporturile către alte coridoare. Podul de la Henichesk a fost atacat de trei ori (8, 15 și 20 iunie). Cel mai des lovite au fost podurile pe la istmul Perekop. Unele poduri au fost complet distruse.

Blocarea peninsulei are consecințe militare serioase pentru capacitatea Moscovei de a desfășura operațiuni în sudul Rusiei. Atacurile dronelor ucrainene amenință serios și grupul de armată din sud, cu peste 150.000 de militari, care controlează Herson și Zaporojie. Nu există prea multe detalii despre regiunea din stânga Niprului, controlată de ruși. La începutul lunii mai, autoritățile ucrainene au afirmat că populația de acolo se află în pragul unei catastrofe umanitare. La 8 iulie, șeful administrației de ocupație din Herson a anunțat pe rețelele sociale instituirea unui regim al „situației de urgență tehnice” din cauza întreruperilor de curent în peste 200 de localități, însă și-a șters postarea peste câteva minute. Moscova încearcă să ascundă situația reală din regiune.

 Atacurile ucrainene asupra rafinăriilor rusești din întreaga țară au agravat criza, reducând capacitatea de rafinare cu circa un sfert și provocând deficite de aprovizionare la nivel național. În Crimeea, pe lângă suspendarea vânzării de benzină către civili, întreruperile s-au transformat în pană generalizată, care durează zile în șir. Scopul blocadei este de a închide toate rutele de aprovizionare care alimentează forțele ruse din sudul Ucrainei ocupate. Este o lovitură gravă pentru Rusia, pentru că peninsula Crimeea a fost de la început concepută drept nod logistic crucial și bază de sprijin pentru întregul front sudic. Toate forțele ruse din Herson și Zaporojie depind de rutele terestre spre Crimeea și de sistemele militare de comandă de acolo. Astfel, blocada Crimeei va permite Ucrainei să lanseze o contraofensivă și să recucerească teritoriul. Însă nu sunt semne că Ucraina are suficiente resurse pentru a trece la această a doua etapă a ofensivei, care reprezintă recucerirea propriu-zisă a teritoriului.

 Pierderi umane-record în lunile mai și iunie

 Potrivit celor mai noi date oferite de către Statul-Major General al Forțelor Armate Ucrainene, pierderile armatei ruse pe luna iunie se cifrează la 39.290 de oameni, ceea ce depășește cu 25% pierderile medii lunare din ultimele cinci luni (31.300 de persoane). Analiștii militari explică această cifră ridicată prin extinderea „kill zone” și intensificarea loviturilor asupra infrastructurii din spatele frontului. Astfel, probabilitatea de a fi ucis crește chiar și la mare distanță de linia frontului, practic nu mai există spatele frontului. O altă explicație privind creșterea pierderilor este schimbarea tacticii de infiltrare. Rușii au redus numărul militarilor din grupurile de asalt la unu sau doi oameni, ceea ce face ca șansele de evacuare a răniților dintr-o luptă să fie aproape de zero.

În timp ce pierderile umane cresc la un nivel fără precedent, ritmul de avansare a trupelor ruse a scăzut la minimum în mai-iunie 2026. Conform DeepState, afiliat Statului-Major al Forțelor Ucrainei, forțele ruse au preluat controlul asupra a 85 kmp în iunie și a 15 kmp în mai. Asta înseamnă că pentru fiecare kilometru pătrat capturat în mai–iunie, rușii au înregistrat pierderi de 730 de oameni. În ultimele luni, intensificarea eforturilor armatei ruse și creșterea pierderilor umane și de tehnică militară au încetat să se mai transforme în câștiguri teritoriale.

Datorită intensificării atacurilor aparatelor fără pilot cu rază medie de acțiune, problema controlului teritoriului a încetat să mai fie o chestiune legată exclusiv de controlul terestru.

 Câștiguri teritoriale minime

 Dinamica câștigurilor teritoriale și a pierderilor rămâne subiect de dezbateri aprinse. Potrivit ISW, în iunie, 30 kmp au intrat sub controlul armatei ruse, iar alți 30 kmp formează o zonă de infiltrare rusească. Însă, potrivit Comandamentului rus, în iunie Rusia ar fi preluat sub control 636 kmp și a acuzat partea ucraineană că manipulează noțiunea de „zonă gri”. Chiar și corespondenții ruși de război, cunoscuții Z–blogger apropiați de structurile militare de la Moscova, recunosc faptul că generalii ruși includ cu generozitate „zona gri” în categoria teritoriilor ocupate.

Din cauza extinderii zonei de luptă, a schimbării tacticilor de infiltrare și a sectoarelor cu control instabil, calculele teritoriale devin tot mai aproximative. În același timp, până și corespondenții ruși de război resping afirmațiile președintelui Vladimir Putin privind controlul rusesc asupra orașulul Konstantinovka, deși nu neagă succesele rusești și operațiunea de încercuire a localității din trei direcții.

 Un alt capitol puțin discutat este cel al teritoriilor eliberate de armata ucraineană de la începutul anului. Kyivul este foarte discret pe acest subiect. În interviul oferit de Alexandr Syrskyi, la finalul lunii iunie, comandantul Forțelor Armatei ale Ucrainei a vorbit de eliberarea a 470 kmp. Potrivit unor surse DeepState, în luna iunie partea ucraineană a eliberat mai mulți kilometri pătrați decât au reușit să ocupe rușii. Analiștii OSINT au confirmat că, în ultimele săptămâni, militarii ruși au trebuit să abandoneze mai multe poziții, mai ales în regiunea Herson. Nu există însă niciun semn că partea ucraineană ar fi reușit să profite de subțierea frontului rusesc în unele sectoare.

 De fapt, problema este că tocmai noțiunea „linie de front” se diluează, iar importanța ofensivei terestre scade semnificativ. Ofensivele terestre devin extrem de costisitoare, pierderile umane și de echipamente sunt teribile. Accentul operațiunilor militare s-a mutat în spațiul aerian, iar noua doctrină ucraineană a războiului cu drone pune accent pe loviturile dronelor cu rază medie de acțiune. În lunile următoare vom asista foarte probabil nu doar la evacuări de populație, de tehnică civilă și militară, ci și la extinderea crizei logistice către teritoriile ocupate de Rusia din Herson, Zaporojie, Donețk și Lugansk. O tendință importantă în luna iunie a fost lovirea cisternelor și camioanelor, adică pierderi masive de transport auto de marfă suferite de partea rusă, precum și lovirea podurilor în teritoriilor ocupate. Transportul rutier, în special camioanele, va deveni pentru o perioadă unul dintre punctele de blocaj al logisticii rusești.

 În următoarele șase săptămâni, potrivit diverșilor analiști, în război pare că se cristalizează un punct de cotitură. În aceste următoare săptămâni vom primi răspuns la întrebarea dacă actuala strategie militară a războiului cu drone poate să schimbe situația din teatrul de operațiuni și din zonele de control de la sol.