De același autor
Reactiile starnite de Apelul catre clasa politica lansat de un grup de intelectuali publicat in acest loc, in numarul de saptamana trecuta al revistei 22, au fost pe masura asteptarilor. Telefoanele redactiei au sunat continuu timp de mai multe zile, sute de oameni explicand de ce sprijina apelul si felicitandu-ne pentru initiativa de a-l publica, altii cerand doar sa le punem numele sub el. Zeci de pensionari care nu au acces la Internet ne-au vizitat la redactie, intocmind liste de sustinatori ai Apelului. Pe cei mai multi i-am indrumat catre pagina web a HotNews, unde la doua zile de la publicarea lui se putea semna Apelul, adunandu-se pana la inchiderea editiei aproape 3.000 de semnaturi.
La fel de previzibile au fost reactiile impotriva Apelului si a primilor semnatari ai acestuia. Ele au venit dinspre clasa politica, dinspre media oligarhilor, cat si a forumistilor care scriu sub acoperirea anonimatului. Apelul a fost interpretat ca un gest de sprijin neconditionat pentru presedintele Traian Basescu. De altfel, mai multi critici ai Apelului contesta dreptul lui Traian Basescu, "un marinar incult", de a fi sustinut public de unii intelectuali. De parca intelectualii sustin sau critica un om politic dupa cate pagini din Shakespeare recita acesta, eventual in versiunea originara. Corul de contestatari ai lui Basescu, care face seara de seara turul televiziunilor, vrea sa ne convinga ca e o rusine sa-i iei in public apararea presedintelui. Insa tocmai prestatia lor mediatica intareste convingerea ca presedintele ameninta cu adevarat focarele de infectie ale societatii romanesti, care riposteaza atat prin mercenari ai condeiului, cat si prin naivi manipulati, ce ar face casa buna cu "idiotii utili", despre care vorbea Lenin.
In fond, presedintele a promis in campania electorala ca va lupta impotriva coruptiei. O face de doi ani, sprijinind initiativele Monicai Macovei. Cei care acuza "brambureala" din justitie sunt aceiasi care blocheaza adoptarea Legii Agentiei Nationale de Integritate intr-o forma cat mai apropiata de cea dorita de initiator, si agreata de Bruxelles, in ciuda faptului ca deasupra Romaniei planeaza amenintarea activarii clauzei de salvgardare pe justitie. Traian Basescu n-a promis in campanie nici desecretizarea arhivelor Securitatii si nici condamnarea comunismului. Si totusi le-a facut, asumandu-si un proiect al societatii civile. Daca nu ar fi raspuns pozitiv cererii de desecretizare a arhivelor Securitatii si n-ar fi condamnat comunismul, cu siguranta ca marja de negociere politica cu partidele care vegheaza ca imaginea Securitatii si a comunismului, in memoria colectiva, sa fie una cat mai pozitiva, ar fi fost astazi mai mare, iar coalitia antiprezidentiala ar fi fost un proiect mai mult sau mai putin indepartat al opozitiei, si nu o realitate care ameninta cu restauratia.
Initiatorii Apelului au pornit de la ideea sprijinirii unor principii. De vreme ce presedintele Basescu faciliteaza prin actiunile sale punerea in practica a acestora, el se bucura de simpatia si sustinerea semnatarilor. Cat timp presedintele, prin vorba si prin fapta, va milita pentru aceste principii, el va fi sprijinit nu doar prin semnarea de apeluri, ci si, daca va fi nevoie, prin manifestatii de strada. Prezumtia unor politicieni care negociaza in subteran combinatii cu PSD, PRM si PC, ca intelectualii vor stramba din nas si nu-l vor sustine pe "marinar" pe motiv de stilistica intelectuala, e cat se poate de eronata. Nu rafturile de carti citite de un politician sau altul sunt fundamentale in cristalizarea optiunilor politice, cat promovarea unor principii.
PNL, PSD, PRM, PC nu pot convinge opinia publica, oricat ar trage cu ghiulele dinspre televiziunile oligarhilor spre Cotroceni, ca sprijina lupta impotriva coruptiei, de vreme ce siluiesc proiectul Legii ANI. Partidele enumerate nu vor milita niciodata impotriva oligarhiilor din Romania, tocmai pentru ca aceasta coalitie antiprezidentiala este o creatie a celor care vor sa primeasca raportul premierului in fiecare dimineata, la cafea. Partidele inregimentate in frontul antiprezidential ar fi folosit in continuare dosarele vechii Securitati ca instrumente de santaj si ar fi blocat, cum au facut-o in trecut, transferul documentelor dinspre serviciile secrete catre CNSAS. Cat de credibil mai poate fi antisecurismul PNL, dupa ce un reprezentant al acestui partid a contribuit, acum cand se dezbate proiectul de modificare a Legii CNSAS, la dezincriminarea liderilor PCR, adica tocmai a celor care aveau in subordine politia politica, pentru a-l salva pe Ion Iliescu, singurul in fapt vizat de aceasta prevedere? Cat despre condamnarea comunismului, amintirea prestatiei PRM din parlament, privita cu ingaduinta si chiar incurajata de alte partide, nu va fi curand stearsa din memoria publica.
Cei care au avut initiativa redactarii Apelului nu au vazut in Traian Basescu nici pe "salvatorul" Romaniei si nici pe "conducatorul iubit", asa cum li se reproseaza. Insa cei care vad in presedinte un "pericol pentru democratie", un Putin autocrat sau un nou Lukasenko dau dovada nu doar de lipsa de discernamant, ci si de o ticaloasa amnezie. Rezulta ca Adrian Nastase, cel care strunea Romania cu o mana de fier, cat si protectorul sau Ion Iliescu erau gingase fapturi care stropeau la radacina tulpina firava a democratiei romanesti, pe cand Traian Basescu ar fi un hot de noapte care ar vrea s-o reteze, tocmai acum, cand infloresc primii ei boboci.
