De același autor
În noaptea de vineri spre sâmbătă, la ora 4, coaliția formată din SUA, Marea Britanie și Franța a lovit timp de câteva minute trei ținte de pe teritoriul Republicii Arabe Siriene. Aliații au tras 76 de rachete asupra Centrului de Cercetare și Prelucrare a Armelor Chimice de la Barzeh, din vecinătatea Damascului, din care 57 au fost rachete Tomahawk. Ținta a fost distrusă. Alte 22 de rachete au lovit un depozit de arme chimice de lângă Homs. A treia țintă a fost un bunker, la Shinshar, împotriva căruia s-au tras 7 rachete. Practic, toate cele trei ținte au legătură directă cu armele chimice. Potrivit unor experți militari, această operațiune a fost un bun prilej pentru a testa în condiții de luptă noile generații de armament. Americanii au tras 19 rachete JASSM-ER, de pe bombardierele B-1B, franco-britanicii au încercat noua generație de rachete trase din aer Storm Shadow/SCALP și de pe mare MdCN/SCALP naval. În total, coaliția a tras 105 rachete, împotriva a 3 ținte. Ca și anul trecut, atacul de acum a fost decis din cauza încălcării „liniei roșii“, stabilită de occidentali încă din 2013, adică a utilizării de către regimul Bashar al-Assad a armelor chimice împotriva civililor.
La 7 aprilie, în orașul Douma, din apropierea capitalei Damasc, armata guvernamentală a folosit arme chimice, cauzând moartea a zeci de oameni, mulți dintre ei copii. Regimul Assad și cel mai important aliat al său, Rusia, au respins categoric acuzațiile, spunând că nu există nicio probă care să confirme atacul chimic. În ultimele trei zile de dinaintea bombardamentului coaliției Moscova a spus că Douma este o înscenare a serviciilor secrete britanice. Niciun om serios n-a luat de bună declarația, între Marea Britanie și Rusia domnind de câteva săptămâni o tensiune fără precedent, în urma cazului Skripal, când un fost colonel GRU, care a spionat pentru britanici, și fiica sa, venită să-l viziteze la Salisbury, un orășel pașnic, au fost otrăviți cu noviciok. Evident, Moscova neagă categoric și acest fapt.
Obiectivul președintelui Trump a fost limitat: pedepsirea regimului Al-Assad pentru utilizarea armelor chimice. SUA au folosit această ocazie pentru a-și proiecta forța militară, a face o demonstrație de putere, dislocând în doar câteva zile, în apropierea Siriei, forțe navale și aeriene ce-i asigurau supremația militară. În fața Pentagonului au stat două obiective: o coaliție funcțională cu Marea Britanie și Franța și evitarea unei ciocniri cu forțele rusești dislocate în Siria.
În ultimele săptămâni, tensiunea dintre Moscova și Washington pe dosarul sirian a crescut în intensitate. Nu doar reprezentanta SUA la ONU, Nikki Haley, a acuzat Rusia că are mâinile pătate de „sângele copiilor sirieni“, ci și președintele Trump, care a atacat atât diplomația Kremlinului, care sprijină un regim dictatorial, cât și capacitatea militară a acesteia de a respinge rachetele „inteligente“ americane. De fapt, Trump răspundea în acest fel șefului Marelui Stat Major rus, generalului Gherasimov, care afirmase că va distruge nu doar rachetele, ci și platformele de pe care sunt lansate. Declarația lui Gherasimov e însă mai lungă, dar partea a doua, în care spunea că va distruge rachetele și instalațiile americane doar în cazul apariției unor amenințări la adresa militarilor ruși din Siria, n-a mai fost preluată de presă. Ambasadorul Rusiei din Liban a fost citat de o televiziune din Iran, cu afirmația că Rusia își rezervă dreptul de a lovi rachetele în cazul unei agresiuni americane împotriva Siriei, ceea ce provoacă răspunsul amintit al președintelui Trump. Numai că diplomatul rus neagă categoric afirmația, precizând că el doar a menționat declarația lui Gherasimov, nimic mai mult. Interviul a întărit temerea unei ciocniri între militarii ruși și americani.
„Numai să nu fie război!“ se auzea pe toate canalele propagandei rusești, de la televiziunile moscovite, la „idioții utili“ de pe rețelele sociale din Occident. Sloganul datează din anii ’30, a mai fost măcinat și de mașina de propagandă stalinistă. Nicio rachetă nu a atins spațiul aerian controlat de ruși, în zona portului Tartus și a aeroportului Khmeimim. La rândul său, Moscova și-a retras navele militare sub pretextul unor exerciții.
Rusia a fost activă pe frontul propagandei și diseminării fake news, care e tot un teatru principal de luptă. Pe lângă trolli, a căror activitate a crescut cu 2.000% în răspândirea știrilor false, instituțiile rusești, începând cu ministerele Apărării, de Externe, media au jucat un rol esențial. Kremlinul vrea să impună o altă realitate, în care atacurile chimice n-au avut loc, în care SUA e stat agresor, iar două treimi dintre rachete au fost doborâte de apărarea antiaeriană siriană, care ar fi tras cu arme de pe vremea URSS.
În realitate, în afară de propagandă, Rusia n-a făcut nimic pentru a-l ajuta pe Al-Assad, principalul său aliat din Orientul Apropiat. În ciuda declarațiilor zgomotoase, Moscova și-a trimis oamenii în adăposturi, deși putea să-i dispună pe teren la obiectivele militare de pe întregul teritoriu controlat de Al-Assad, pentru a le proteja.
