Cadoul de Crăciun apasă greu

Nu pentru că ar fi foarte activă în cursul anului, dar se pare că societatea civilă și societatea în general a fost fentată cu brio de către politicieni.

Făcând o simplă scanare a mass-media și a nivelului de audiență, este foarte ușor să ne dăm seama cât de mult scade impactul în perioda 22 decembrie – 3 ianuarie. Iar politicienii au înțeles cel mai bine acest lucru. Ei pot „muncii“ netulburați. Și, când mai peste tot încetinește sau chiar se oprește activitatea, politicienii au trudit cu un zel pe care nu l-am întâlnit niciodată în sesiunile parlamentare sau în activitatea guvernului de pe parcursul anului. Am avut impresia de iureș și de o grabă soră cu panica.

Legi de o importanță majoră au fost asumate sau votate, proiecte esențiale pentru țară au fost îngrămădite pe mese și votate la pachet, fără ca măcar să se gândească cineva ce efecte pot avea pe viitor.

În mod obișnuit, astfel de legi sau proiecte ar trebui supuse unei dezbateri și analize atât în societatea civilă, cât și în rândul politicienilor. Dar asta nu s-a întâmplat.

În timp ce puțin guraliva societate civilă își pregătea bucatele de Crăciun, politicienii, unii aprobau, alții asumau de-a valma legi, unii se făceau că se opun, repede obosiți, alții legiferau pe bandă.

Și fără ca măcar să aibă habar, românii s-au trezit cu tot felul de legi și proiecte care vor reglementa viața lor, începând cu ajustările de accize și finalizând cu un sistem de sănătate care va fi accesibil doar pe măsura buzunarului ficăruia. Nu a mărimii acestuia, ci a conținutului său.

Iar acum, dacă se va trezi din mahmureală, societatea civilă va lătra după căruțele șatrei care de mult au trecut pe uliță. Iar politicienii își iau meritatul repaus, căci acum tac de parcă nici nu ar exista.

Dar problema nu stă în somnolența societății și în hărnicia politicienilor, ci în modalitatea de funcționare a statului. Cert este că nimeni, chiar și azi, în a treia zi de ianuarie, nu a făcut suficient caz de cele întâmplate, pentru ca să merite să fie luat în seamă. Doar obosite glăsuiri, ca la o mahmureală pe măsura unei beții lungi și profunde.

Întrebarea este de ce nimeni din societatea civilă sau din opoziție (dacă tot se dă de ceasul morții că luptă pentru cetățeni) nu a venit niciodată cu ideea măcar, în toți acești 21 de ani de democrație românească, ca în perioadele de acest gen al anului să nu fie trecute decât legi și proiecte de maximă urgență (și acestea imediat anunțate și nu trecute tacit) și nu legi care necesită o îndelungă dezbatere și analiză și care pot avea un impact de lungă durată și de profunzime asupra vieții cetățenilor?

Dacă în cazul opoziției răspunsul este simplu – și ei, la rândul lor, au procedat la fel și vor proceda când se va putea –, în cazul societății civile răspunsul este că aceasta nu este conștientă suficient de rolul ei sau dacă este atunci e iresponsabilă și dezinteresată de o societate și așa mințită și furată cât se poate de mult de guvernanții ei.

E adevărat că și interesul cetățenilor a lăsat mereu de dorit, dar, fiind vorba de o perioadă de vacanță, era de așteptat să se întâmple asta. Cert este că motive de a ne plânge de legile de la noi și de situațiile apoi rezultate avem, dar o facem, mai tot timpul după, când s-ar putea foarte bine ca astfel de situații să fie evitate.

O societate civilă activă este conștientă de posibilitatea creării unor astfel de situații și de aceea ar trebui să facă presiuni în măsură să evite acțiuni „de forță“ legislativă și de inițiativă a politicienilor în perioadele în care sunt prea puțin sub lupa societății, iar presa nu poate avea ecoul dorit pentru a mobiliza o luare de poziție față de acest fel de activitate. Dar se pare că mai trebuie să așteptăm până atunci, iar politicienii noștri ar putea să mai beneficieze de astfel de perioade ca de un fel de mană cerească pentru a-și legifera interesele și propriile proiecte fără ca măcar să avem habar că asta s-a întâmplat. Doar când ne vor apăsa consecințele, ca niște cadouri de Crăciun prea grele pentru noi. Și apoi, tradiționala văicăreală.