De același autor
La inceputul acestei saptamani, a fost facut public un sondaj Gallup, conform caruia Romania este una dintre cele mai religioase tari din Uniunea Europeana, fiind surclasata doar de Italia, Portugalia si Polonia. E un loc bun intre cele 27 de state, cate are Uniunea Europeana. Acest loc 4 ar putea sa ne aduca motive de mare bucurie, doar pentru o ierarhie de clasament, caci de la cuvinte la realitate exista o mare diferenta, care nu este luata in seama de sondajul amintit.
Diferenta se bazeaza pe ceea ce inseamna cu adevarat faptul credintei, lucru pe care sondajul nu-l cunoaste sau doar nu l-a avut in calcul. si anume, faptul credintei nu e doar sentiment, dar atitudine de viata fata/ in realitatea de zi cu zi. In acest sens, putem oberva usor, bucuria se stinge repede.
Pentru a nuanta, este suficient sa privim doar la realitatea sociala din Romania, care deloc nu denota atata credinta pe cat arata sondajul (78% dintre intervievati au raspuns ca religia este o parte importanta din viata lor). Acest sondaj ar putea doar sa figureze la capitolul "realizari" in catastifele parohiale sau eparhiale, daca incercam sa-l verificam in viata de zi cu zi.
Cu siguranta ca si la acest capitol, ca la multe altele ale societatii noastre, este necesara ceva modestie "spirituala", daca tot vorbim de credinta si de ceva sinceritate, caci minciuna nu ne afecteaza decat pe noi insine, in ultima instanta.
Datul credintei, datul religios nu este doar un aspect marginal al vietii unei societati, dar viata ei este aceea care este cea mai in masura sa arate gradul sau de religiozitate, de practicare a coordonatelor sistemului religios la care a aderat acea societate. Or, in cazul nostru vorbim, in majoritate, de crestinism, cu valorile sale pozitive (acelasi lucru putandu-se spune si despre alte religii - sa nu facem confuzie intre termenul de religie si cel de confesiune, religia fiind, asa cum este cazul crestinismului, profesata de mai multe confesiuni), care ar trebui, in acest sens, sa se verifice in relitatea umana din Romania.
Dar stim cu totii cu ce situatie se confrunta tara noastra. Este tocmai starea sociala creata din cauza raporturilor inadecvate, bazate pe starea de coruptie a modului in care valorile sunt incalcate, indiferent la ce nivel.
Aici, s-ar putea aduce un contraargument: dar raul este la nivelul de sus, la nivelul societatii se practica religia/credinta religioasa, deci valorile ei. Dar acest contraargument, pentru oricine vrea sa fie sincer cu sine, se poate demola usor, folosind un principiu simplu.
Raul sau binele se regaseste la orice nivel si masura corespunde nivelului la care ne raportam si, din punct de vedere moral, este la fel de "bine" sau "rau" la oricare nivel. Iar ceea ce este la un nivel superior, in mediul politic, economic, juridic, bisericesc, administrativ, e exponential ceea ce se afla deja la nivel inferior, la nivel de individ din oricare categorie sociala.
Conform aceluiasi adevar, ca ne place sau nu ne place, ceea ce e sus este reprezntativ pentru ceea ce e jos si reflecta mai mult una sau alta dintre realitati: raul sau binele (principii universale in religie/credinta). Nu neaga binele existent, dar reflecta ceea ce abunda. Si mai stim ca raul "este mereu la "inaintare".
Nu doreste nimeni sa se bucure de contrariul sondajului, dar limbajul, comportamentul, atitudinea, faptele in sine asta arata. Nu poti crede unei spuse daca ea nu se verifica in realitate. E clar ca e o minciuna sau cel putin o exagerare vinovata sau nu.
Nimic de zis, valorile religioase au un rol deosebit in viata sociala, valori pe care le stim cu totii si am dori sa le intalnim. In acest caz, sinceritatea ar putea sa ajute mai mult decat adoptarea unei noi etichete: cei mai religiosi din Europa! Nu ajuta la nimic. E pericol ca eticheta sa expire, daca nu a expirat deja.
Factorii educationali implicati in prezentarea si educarea valorilor religioase ar trebui sa abordeze o atitudine mai degraba practica si sa accepte nivelul la care se afla societatea si efortul pe care trebuie sa-l faca, in mod constant, pentru a schimba lucrurile.
Atitudinea de triumfalism nu este o solutie si este nefondata: suntem mai buni ca altii! O scurta privire in jur arata cu totul altceva. Sau daca suntem, modestia ne apara de mai rau, daca se mai poate in situatia in care a fost adusa Romania.
