De același autor
Coaliţia de guvernare a votat pentru respingerea ridicării imunităţii lui Păsat, iar opoziţia s-a abţinut. Oare sunt unii mai breji ca alţii?
Partidele de la putere nu au încotro şi trebuie să voteze, căci altfel ar fi prea la mintea prostului. Dart a fost cât se poate la nivelul aceleeaşi minţi că, votând păstrarea imunităţii lui Păsat, nu reprezintă decât o adunare în jurul corupţiei şi al corupţilor.
Oamenii aceştia gândesc în termeni extrem de clari şi simpli: acum e rândul lui, mâine poate fi al nostru. Nu e vorba de grija faţă de colegul lor, ci de păzirea propriei spinări.
Opoziţia, cel puţin, a avut o portiţă de scăpare: s-a abţinut de la vot, declarând că e de datoria coaliţiei de guvernare să facă ordine în familie şi să decidă asupra propriilor membri. Oare asta să fie motivaţia?
Iarăşi trebuie că ne cred atât de proşti încât să nu pricepem că ceea ce i-a motivat la asemenea gest a fost aceeaşi teamă că, dacă încep lucrurile să se mişte în direcţia trimiterii în judecată a politicienilor corupţi, ştreangul se apropie de gâtul ficăruia dintre politicienii şi din aceste formaţiuni. E aceeaşi solidaritate, şi nu din etica colegialităţii, ci din solidaritatea hoţului.
Prezent la TVR, marţi seara, preşedintele Traian Băsescu şi-a exprimat dezamăgirea în legătură cu ce s-a întâmplat, declarând că asta ar putea influenţa grav raportul pe justiţie şi că responsabil direct de acest rău este PDL.
Dar un lucru pe care îl ştie şi Traian Băsescu este acela că politicienii nu se înghesuie să demonstreze că îi preocupă binele ţării, ci contrariul.
Până la urmă, politicienii nu fac decât să respecte un cod de onoare al tagmei, aşa cum şi hoţii au unul, iar una dintre regulile de bază ale acestui cod este loialitatea.
