De același autor
Nici unii, nici alţii nu au avut succes. În primul rând, preşedintele a început cu un discurs de prezentare a sacrificiilor femeilor, moment în care toată lumea a putut înţelege că nu va promulga legea. În al doilea rând, i-a mai urecheat pe politicienii care au fost de acord să-şi vândă votul şi pe cei care ar fi fost gata să li-l cumpere.
A fost extrem de diplomat prin motivaţia retrimiterii Legii: şi anume pentru modificarea articolului 53, propunând ca vârsta de pensionare să fie de 63 de ani la femei şi de 65 la bărbaţi. Dar, în acelaşi timp, a dezamorsat o tensiune, pe care liderii partidelor din opoziţie ar fi dorit-o detonată: începerea procedurii de demitere a preşedintelui. Chiar dacă şi ei ştiau că şansele sunt minime. Aşteptăm schimbarea de discurs al acestora, care va veni, cu siguranţă.
Dar tonul discursului preşedintelui s-a schimbat rapid, chemând nominal pe Victor Ponta şi pe Crin Antonescu la decenţă şi pe parlamentarii care uită că prezenţa la lucrările parlamentului fac parte din obligaţiile lor.
Nu a uitat să sublinieze nici cât de gravă este trădarea faţă de cei care i-au votat pe parlamentari, prin reducerea actului votării la un simplu troc sau şantaj. Dar câţi au auzit sau au vrut să audă? Cert este că mesajul nu a făcut părtinire: e la fel de valabil şi pentru partidele din arcul guvernamental, ceea ce a fost evident în discursul preşedintelui.
Oricum, decizia sa a zăpăcit puţin pe cei care ar fi dorit să poată avea un motiv de acuză şi comentarii despre preşedintele care nu ţine cont de nu ştiu ce situaţii în care legea a ajuns să fie votată, uitând toţi că asta nu e treaba lui.
Dar, de data asta, preşedintele nu a scos cu mâinile sale castanele aruncate în foc de parlamentari, chiar dacă este vorba de cei de la putere sau de cei din opoziţie. Le-a trimis legea înapoi pentru a-şi regla conturile, ceea ce este evident că va urma.
Această lege, deşi este necesară, prin retrimiterea ei la parlament, va fi un examen cât se poate de dur pentru parlament, dar şi o ocazie prin care intenţiile de interpretare şi prezentare a gesturilor politicienilor vor putea fi uşor demontate.
Încă o dată, preşedintele a dat dovadă de mare abilitate, evitând să cadă în mijlocul unui adevărat scandal. Problema care rămâne şi pe care a amintit-o şi preşedintele este aceea a rezolvării situaţiei create prin modul în care această lege a fost votată. Şi, aşa cum a spus-o, nu este în puterea lui de a se amesteca în modul în care parlamentul respectă procedurile şi nici în jocurile de culise ale parlamentarilor. Fără a insista, a invitat la decenţă, dar în ce măsură poate să fie decenţă la modul în care politicienii ajung să se dueleze, fără a ţine cont de niciun fel de reguli. Luările de poziţii nu sunt decât adevărate declaraţii de război, soldate doar cu agitaţie, fără soluţii pentru depăşirea situaţiei.
Importantă este de urmărirea luărilor de poziţie ale liderilor politici care cereau, până acum, ca preşedintele să nu promulge legea. Dar pentru o mai bună înţelegere a situaţiei politice de la noi, nu trebui uitate nici cele de dinaintea acestui moment, când preşedintele a anunţat că nu promulgă legea. Este bine să avem această perspectivă unitară, căci, cu siguranţă, politicienii, dar şi aliaţii lor aproape sigur se vor face că nu au fost ei.
