De același autor
Dar în această ecuaţie sunt mai mulţi termeni. În primul rând, mass-media nu au jucat niciodată rolul de catalizator al solidarităţii. În al doilea rând, românul comod, de fiţe, românul oarecare, cocalarul, blonda de la colţ, cocheta de alături, multinaţionalul cu cravată, scuipătorul de seminţe şi mai toate categoriile, dacă au maşină, cum să meargă pe jos? Şi ca să meargă cu ea va trebui să cumpere benzină. Dar pentru asta au nevoie de bani. Deci au bani să o cumpere dacă au cumpărat-o şi ieri, când au fost chemaţi la solidaritate. Aşa că ce boicot vor televiziunile, prin solidaritate în hotărârea de a nu cumpăra benzină o zi?
Al doilea eveniment: aceleşi mass-media deplângeau că „jandarmii erau chiar solidari cu revendicările pensionarilor militari de la Constanţa, dar după aceea, emoţional, nu au mai fost şi au intervenit în forţă“. Înainte de toate, aceleaşi mass-media nu spun că acel pensionar militar poate are o pensie cât salarul a 3 jandarmi care păstrau ordinea, iar acel pensionar avea la el un obiect cu care a vrut să lovească pe acei jandarmi. Şi totuşi aceştia nu au fost violenţi. Şi tot aceleaşi mass-media nu spun că mulţi, foarte mulţi dintre pensionarii militari sunt foştii securişti care au fost integraţi de Iliescu în armată şi apoi trecuţi în rezervă.
Şi încă ceva: aceleaşi mass-media nu îşi dau seama că pun semnul egal între lucrătorul de la Securitate, informatorul şi delegatul DIE sau SIE şi cel care a slujit ţara „în onoare şi cinste“? Dar cine sunt aceştia? Mass-media nu sunt preocupate de asta.
Şi astfel, solidari, dar cine cu cine? Din păcate pentru solidaritate e nevoie de un fundament sănătos. Mass-media chiar vor să demonstreze că nu ştiu asta. Dar cea mai plauzibilă părere este că sunt de rea-credinţă. Şi cam atât. În rest, regizează revoluţii, leşinuri, boicoturi şi sunt dezamăgite că românii „nu se solidarizează“. Lamentabil. Mai degrabă şi-are scoate ochii unii altora, în loc să renunţe la convingerea că „fiecăruia i se cuvine mai mult decât celuilalt“.
