Evaluările lui Marga. De joi până mai apoi

Într-un interviu dat agenției Agerpres, Andrei Marga este întrebat dacă a existat o evaluare a directorilor ICR propuși spre a fi demiși la Paris, Varșovia, Budapesta (și, din câte se aude, Chișinău). Iată ce răspunde președintele ICR, numit la 11 septembrie (zi fatidică!), fără a fi fost ”evaluat” de Comisia de Cultură a Senatului: ”avem institute care funcţionează, dar nu au nicio legătură cu universităţile ţării respective, nu au nicio legătură cu liderii culturali ai ţărilor respective...Marea problemă, ca să mut puţin discuţia pe alt plan, este impactul acestor institute... Să fim foarte clari: schimbări au fost şi vor mai fi la direcţii, tocmai pentru a aduce în rol personalităţi care asigură un impact real al institutelor... Evaluarea s-a făcut printr-o combinaţie - persoane din centrală şi persoane de la faţa locului, cetăţeni ai acelor ţări şi, sigur, totul s-a bazat pe rapoartele pe care ei le-au publicat. S-au luat rapoartele şi din rapoartele făcute cu toată libertatea de cei care sunt acolo directori s-a văzut bine că activitatea este, în multe locuri, insuficientă”.

Ca multe alte vorbe goale aruncate de dl. Marga procopsit cu o funcție de conducere la o instituție despre care nu știe nimic, și așa numita ”evaluare” este o gogoașă ușor de demontat: dl. Marga s-a prezentat la serviciu (după un sejur în Germania), împreună cu cei doi vicepreședinți, într-o zi de luni, 17 septembrie. La trei zile distanță, în 20 septembrie, a adresat MAE solicitarea de demiterea directoarei și adjunctei de la ICR Paris, iar în 21 septembrie a cerut demiterea conducerilor de la Varșovia și Budapesta. Când a avut timp Marga et Co. să facă vreo evaluare? Numai Raportul anual al ICR pe 2011 are aproape 300 de pagini, iar raportul sintetic 2005-2008 are 700 de pagini. În afară de asta mai sunt sute și sute de pagini pline de referințe din presa țărilor în care funcționează cele 17 institute, mai sunt rapoartele EUNIC și multe alte documente de văzut pentru o imagine, fie și sumară, a ”impactului” sau a ”eșecului cultural”. Dar, ce evaluare se poate aștepta când legislația care guvernează ICR, relația cu MAE, cadrul financiar și administrativ sunt complet ignorate de dl. Marga și cei din jurul său. Inventarea unor ”filiale” prin țară sau de noi institute prin lume este pură ficțiune, în condițiile unor interdicții impuse de FMI bugetarilor de a înființa noi posturi. Mai mult, textele tot mai elucubrante postate pe site în loc de strategie instituțională, conțin unele indicații care pun pe jar consulatele sau chiar serviciile de informații, lăsate fără obiectul muncii dacă angajații ICR din străinătate vor vâna denigratori ai țării în biblioteci sau muzee, dar și pe teren, unde cetățenii români sunt discriminați sau spoliați de drepturile omului.

Un simplu tur făcut cu mijloacele jurnalistului este suficient pentru a se vedea cât de arbitrare sunt deciziile lui Marga, suspecte de a servi clienți politici, deloc evaluați, fie că trebuie plasată secretara unui fost ambasador la Varșovia ajuns consilier al lui Ponta, fie că trebuie răzbunată o angajată MAE,  trimisă pachet acasă din Ungaria în 2007 de ambasadorul de atunci, pentru conduită necorespunzătoare în raport cu colectivul, aroganţă și incompetență, acum socotită aptă ca director la ICR Budapesta. Sau, în spiritul ”primenirii”, pensionari din generația actualului președinte ICR, sunt așezați în funcții fie la Paris (nominalizarea cu dosar de informator e bună de pus pe fugă sensibila diasporă română), fie în filiale, unde oricum nu vine nicio finanțare. În schimb, referințele internaționale pentru directorii ICR vizați de demitere sunt impresionante. S-a văzut deja lista onorantă de susținători ai Sabrei Daici de la Varșovia, în frunte cu Adam Michnik. Numeroși oameni de cultură au cuvinte de laudă pentru tânăra directoare de la Paris, Katia Dănilă. Iată și câteva aprecieri la adresa directoarei Brîndușa Armanca, profesor universitar și a colectivului ICR Budapesta, din partea unor personalități ungare, precum a presei maghiare și române. Fiindcă tot veni vorba de ”impact” și de ”deschidere”:

Szöcs Géza, Ministrul Culturii ungar: ”În ultimii ani, atâtea programe de înalt nivel, de o mare diversitate și culoare s-au organizat încât înșiruirea lor este imposibilă ... Există ceva covârșitor, demn de respect și recunoaștere a harului, atunci când o viziune despre cultură, proiect sau fenomen funcționează. Iar Institutul Cultural Român din Budapesta funcționează din plin”.

Robert Alföldi, directorul Teatrului Național din Budapesta: ”Ceea ce îmi vine în minte când vorbesc despre ICR, este cuvântul prietenie. Cred că s-a născut o relație cu totul specială între cele două instituții, am trăit împreună a adevărată aventură intelectuală și culturală în ultimii ani... În calitatea mea de conducător al unie instituții ungare, mulțumesc ICR Budapesta pentru ajutor, pentru spectacolele românești fantastice, pentru prietenie...”

Bakos Edit, directoarea teatrului-cinema Urania: ”Când în 2007 ICR Budapesta a pornit programul ”România pe val”, a adus pe val și filmul românesc. Cred că succesul Săptămânii Filmului Românesc la Budapesta se datorează și exigenței, spiritului neobosit, puterii de convingere a directoarei Dr.Brîndușa Armanca și nu în ultimul rând bunul ei gust care se ilustrează în programul celor mai proaspete, premiate, mai bune filme românești”.  

Mária Schmidt, directoarea Muzeului Terorii: ”Muzeul Terorii își exprimă mândria de a fi găzduit, cu sprijinul prietenesc al ICR, seria de film românesc sub genericul ”România cu ochii românilor”, din care putem avea o imagine cuprinzătoare despre noul val de film, dar și despre societatea românească, reflectând totodată și la trecutrul și prezentul Ungariei”.

Péter Esterházy, scriitor:” Ne place să spunem, cu o vorbă devenită clișeu, că arta este un pod între culturi, între țări. Metafora este un pic mai frumoasă decât este de obicei realitatea, dar șansa cunoașterii reciproce o dă totuși cultura, iar în această privință Institutul Cultural Român din Budapesta joacă un rol crucial”.

Gabriela Elekes, corespondent Foaia românească și Magyar Radio: ”În ultimii ani s-a putut observa o schimbare mare în ceea ce priveşte ritmul şi ţinuta organizării evenimentelor culturale ICR. Se simte deopotrivă aerul proaspăt, tineresc, modern şi în acelaşi timp de un înalt profesionalism. Ca român din Ungaria am avut posibilitatea să iau parte la evenimente de marcă din actualitatea culturală românească... Institutul a adus cultura românească în cele mai de seamă locaţii şi instituţii ale culturii ungare: Galeriile de artă modernă, Muzeul artelor decorative, Palatul Dunărea, cinematograful Urania, Palatul Artelor şi Teatrul Naţional. Au fost tot atâtea prilejuri de a mă simţi mândră că aparţin acestei culturi şi de mă convinge  că prin ochii culturii vecinii noştri maghiari ne privesc şi ne văd altfel, despovăraţi de asperităţile istoriei. Nu numai pentru noi sunt importante aceste evenimente culturale, ci şi pentru copiii noştri care au astfel prilejul să facă cunoştinţă cu tradiţiile şi cultura românească”.

Varsányi Gyula, jurnalist, Népszabadság: ”Cultura e adesea mai deșteaptă decât politica. Acest bon-mot l-a rostit recent directoarea ICR Budapesta, Brîndușa Armanca,când a fost întrebată ce părere are că tocmai România este în 2009 invitata de onoare a celei de-a XVI-a ediții a Festivalului Internațional de Carte budapestan. Cunoscută pentru amabilitatea, simțul umorului și nu în ultimul rând pentru excelenta cunoaștere a limbii maghiare, această doamnă manager a mărturisit că înțelege despre ce e vorba în general în Europa Centrală și de Est și concret ce înseamnă relația dintre cele două țări. Ce fel de noduri există și cum trebuie desfăcute. Fiindcă, relația organică și cea mai puternică dintre români și maghiari rămâne până în zilele noastre relația prin cultură”.   

Pavel Șușară, critic de artă: ”Ca întotdeauna, în prezența Brândușei Armanca, simți că nu ai suficiente resurse pentru a fi prezent pe cât ți-ai dori. Aici, la ICR Budapesta, ea a creat un spațiu al întâlnirilor majore în care sunt implicate artele, ideile, diverse limbaje, timpi diferiți și, mai ales, sunt implicați oameni. La ICR Budapesta, ori de câte ori ai veni, ești pentru prima oară și, mai ales, ești acasă, ești în Ungaria și ești în lume”.