De același autor
Intr-un interviu de acum vreo cativa ani, cand Adrian Nastase era proaspat premier, imi spuneati ca, intr-o discutie cu el, i-ati precizat: "Tu poti sa faci reforma". Acum suntem in plina criza cu Uniunea Europeana si, tragand linia, vedem ca reforma nu s-a facut.
Ii spuneam d-lui Adrian Nastase ca poate face reforma, bazandu-ma pe o judecata politica, potrivit careia un guvern dintr-o anumita parte a spectrului politic uneori poate mai usor sa faca reforme sau schimbari sau sa determine dezvoltari pe care, in mod normal, doctrinar, ar fi trebuit sa le faca partea cealalta. Adica, spuneam eu, e mai usor pentru un guvern de centru-stanga sa faca reforme care sa zguduie monopolul neproductiv, ineficient si pagubos al proprietatii economice de stat, care inca ocupa 60% din economie, dand vreo 20% si ceva din venitul national. Un guvern de stanga sau de centru-stanga, avand credentialele unui guvern social-democrat, cu preocupari sociale s.a., nu un adept al pietei "salbatice" si "oarbe", poate de multe ori, daca vrea, sa faca mai usor ceva care sa duca la asanarea sectorului de stat si incurajarea celui privat. In acest fel, s-ar ajunge la diminuarea enormelor datorii care nu vor fi platite niciodata de catre regii autonome, companii nationale, regii locale. Sunt datorii la bugetele de stat, impozit pe profit evident nu platesc, pentru ca nu au profit, au pierderi, dar nu platesc nici macar contributia la asigurari sociale, pe care o retin de la salariati, sau asigurarile de sanatate - este un scandal. Recent, s-a vazut, desi toata lumea stia, ca aceste companii de stat continua sa fie mari importatoare. Mai este importul de grau, de pilda, alt esec al ultimilor 14 ani: o tara care ar putea sa hraneasca 80 de milioane de oameni importa masiv grau! Deci sunt lucruri grave: importurile nesabuite si care nu se regasesc productiv si eficient in serviciile livrate de sectorul economic de stat, arieratele si deficitul cvasi-fiscal foarte mare (deficitul care nu e al bugetului, ci al entitatilor de stat) - se apropie de 5% din PIB. Sunt cifre enorme. Deficitul de cont curent (diferenta dintre importuri si exporturi) a ajuns la vreo 6,5% din produsul intern brut. D-l ministru Tanasescu spune acum ca n-ar fi chiar atat de mare, ar fi 5,8%, dar tot e foarte mare, de la 3,6% deficit de cont curent in 2002. Aceste cifre proaste se datoreaza nerestructurarii, acestei stagnari si protejarii sectorului economic de stat neproductiv. Nimeni nu e absurd sa ceara sa se privatizeze, de exemplu, reteaua de inalta tensiune, pentru ca nu poti sa dai pe mana nu stiu carui SRL reteaua. Nici macar restructurare serioasa nu s-a facut, in sectorul energetic, ca si in toate celelalte utilitati; nu s-a privatizat nimic, nici ceea ce avea sens sa fie demonopolizat urgent.
Dar tocmai s-a privatizat Tutunul Romanesc.
S-a reprivatizat a treia oara intr-o tranzactie atat de scandaloasa si atat de evident corupta, incat nu mai intru in detalii. E realmente dincolo de orice inchipuire cum s-a putut vinde pe un milion si ceva de dolari ceva in care numai stocurile de tigari faceau 8 milioane de dolari, iar terenurile cel putin 10 milioane. Este scandalos. Ce putem face? Nu prea mult. Tocmai asta e dezamagirea mea, pentru ca eu am crezut ca de pe pozitii luminate - si Adrian Nastase este un om luminat - de centru-stanga, se poate face mai bine o reforma ireversibila, se poate face mai bine economie functionala de piata. Nu am putut obtine acest calificativ si nici nu trebuie sa ne miram; am obtinut cea mai chinuita formulare pe care am vazut-o in viata mea, dar ea nu poate ascunde faptul ca suntem inca departe de o economie de piata.
Majoritatea lucrurilor care ni se cer de catre UE si FMI sunt bune pentru noi
Dar acum este un moment in care Uniunea Europeana spune: Stop. Faceti ceva! Pe de alta parte, dvs. impartasiti opinia ca procesul de negocieri cu Uniunea Europeana inseamna de fapt modernizarea Romaniei? Si ca trebuie sa facem nu pentru ca asa ni se cere, ci pentru ca este necesar aici?
Majoritatea lucrurilor care ni se cer sunt bune pentru noi - e o teza a mea pe care o tot repet. Trebuie sa facem oricum aceste lucruri, pentru ca, daca lumea va vedea ca vrem sa facem reforma serioasa, privatizare serioasa si vom avea probleme sociale, ne va finanta oricine pentru acompaniamentul social. Dar se vede ca nu suntem seriosi in reforma economica si atunci trebuie sa alocam, din putinii bani de la buget, pomenilor sociale, care sunt foarte periculoase. Ele mentin oamenii acestia (care nu sunt toti delasatori si neinteresati) intr-o stare de dependenta abjecta, de pomana oficiala care ii impiedica sa vada, cum spunea un poet al clasei muncitoare de mult, ca in ei "e si numar, si putere". Dezlegati, ajutati in functie de performanta lor, acesti oameni ar putea sa devina niste adevarati cetateni, nu niste paralitici sociali, cum sunt tinuti acum, nu as spune ca deliberat, desi o minte de dracusor ar zice ca probabil e o schema de a tine acest lumpenproletariat intr-o stare de dependenta si de anomie, de lipsa oricarei vointe de a face ceva. Sigur ca nu tot ce e pe listele Uniunii Europene e bine pentru noi. De exemplu, am ales recent, din cea mai sclerozata legislatie a muncii din lume - am numit legislatia muncii din Germania - multe prevederi pentru Codul nostru al Muncii. La nemti, poate ca mai merge, desi nici la ei nu mai e in regula. E clar ca societatea germana bate pasul pe loc, dintr-o suprasufocare, cu consens social, cu parteneri sociali, cu tot felul de reglementari care limiteaza concurenta, mergand pana la lucruri aproape ridicole: de pilda, in Germania, dupa ora 8 seara, nu mai gasesti nimic deschis, pentru a-i proteja pe micii comercianti care trebuie sa traiasca neaparat.
Revin, majoritatea lucrurilor pe care ni le cere Uniunea Europeana sunt lucruri pe care trebuie sa le facem oricum pentru noi. Nu sunt deloc un om care sa fetisizeze, sa faca exemplar tot ce ne cere Uniunea Europeana, dar ce ne cere, in majoritatea lucrurilor, are sens pentru noi. La fel cu FMI-ul; unele din cerintele FMI nu au nici un sens. Per ansamblu insa, ca doctrina a eliberarii fortelor productive, a descatusarii societatii si economiei de restrictii si de subventii, a eliberarii celor care produc profit, care sunt sufocati de fiscalitate, de abuzivitate in aplicarea fiscalitatii, de tot felul de reguli si de tot felul de lucruri inutile, menite numai sa restranga concurenta, eliberarea acestor oameni care pot sa produca si produc avutii, dar sunt impiedicati practic de tot acest greoi sector economic de stat si de toata birocratia, in fond, anti-business, are sens. De aceea sper ca acum, cand a fost d-l prim-ministru in Irlanda, macar sa fi aflat putin cum a facut Irlanda ca sa devina mai tare decat tigrii asiatici; Irlanda a devenit un tigru european extraordinar, liberalizand "salbatic" economia si scazand impozitele, atat cele personale, cu cota unica - 12%, cat si impozitul pe profitul corporativ, la acelasi nivel.
Dar de ce sa ne gandim la d-l Adrian Nastase, cand, legat de cota unica de impozit, neaplicarea ei s-a datorat interventiei d-lui presedinte Iliescu? El nu a fost de acord cu aceasta masura.
Am impresia ca nu i s-a explicat suficient de bine si, de aceea, d-l presedinte Iliescu se face de multe ori promotorul unor teze in care ar trebui sa primeasca mult mai mult sprijin din partea economistilor domniei sale, pentru a se putea fauri o pozitie prezidentiala in consens cu politicile economice moderne.
Nu exista la occidentalii de calitate pacat mai mare decat "sa-i duci cu presul"
Ce credeti ca se mai poate face intr-un an electoral?
Intr-un an electoral, nu mare lucru; e foarte dificil, mai ales ca trebuie sa incheiem negocierile cu UE si trebuie sa le incheiem sub o tensiune puternica, pe niste capitole fundamentale, pentru ca stiti, cum se intampla de obicei, ce e mai greu s-a lasat la urma.
Agricultura, de exemplu.
Agricultura, un capitol ametitor de greu. Sa vedem ce se va putea intampla, cum vom putea sa negociem cat pamant ramane in cultivare, cotele de productie, plafoanele de subventii s.a. Ar trebui, de exemplu, sa existe o situatie clara, pe calculator, a tuturor gospodariilor taranesti din Romania. Cineva imi spunea: "Da, dar s-a facut recensamantul". Si eu nu am putut decat sa izbucnesc in ras. Stiti cum se fac recensamintele, mai ales la tara. Pe langa agricultura, mai e mediul ambiant. Suntem o bomba ecologica si trebuie cheltuite 40 de miliarde de dolari intr-un interval de timp scurt, pentru a ajunge cat de cat la un minimum minimorum de mediu ambiant acceptat. Problema nu e ca ne otravim noi, desi e o mare problema. Problema este ca nu pot veni investitorii mari, pentru ca nu vor mai avea voie sa produca poluant; nici acum nu pot sa produca oricum, pentru ca au acasa o opinie publica, niste cumparatori. Dar la intrarea Romaniei in Uniunea Europeana nu mai au voie sa produca, pentru ca ar beneficia de un avantaj competitiv incorect, daca ar produce fara sa cheltuiasca pentru protectia mediului ambiant cat cheltuiesc competitorii lor din Europa Occidentala. Un alt capitol incendiar este cel privind ajutoarele de stat, cu iertari de impozite, reesalonari etc. pentru intreprinderile de stat, dar si pentru cele private, privatizate clientelar.
Mai este capitolul concurenta: ce concurenta poate fi cand se intampla orice? Societatea de stat isi poate permite sa nu plateasca impozit, dar concurentul lui privat trebuie sa-l plateasca. Am remarcat o chestiune absolut aiuritoare: d-l ministru Puscas, fata de care am stima, negociaza capitolul de concurenta fara sa cunoasca prevederile Legii concurentei din Romania. A demonstrat-o clar, prin faptul ca a aparat niste numiri, in Consiliul Concurentei, ale unor inalti demnitari de stat. De exemplu, vicepresedintele APAPS-ului a acordat toate facilitatile si toate scutirile Tutunului Romanesc, care este intr-o competitie neloiala cu firmele straine, care platesc toate aceste lucruri si tot el, in consiliu, va zice desigur ca totul e in regula. Eu sper ca situatia asta nu e generala, dar iata cum negociem - nestiind nici macar ce scrie acum in legea noastra si nerespectand-o. Una din problemele care ni se imputa - ceea ce si noi, cercurile de afaceri, cercurile bancare imputam la randul nostru stapanirii - este faptul ca adoptam niste legi pe hartie, dupa care nu ne mai preocupam de aplicarea lor. Recent, un director al FMI-ului imi spunea ca a fost absolut fascinata, dar nu neaparat in sensul bun al cuvantului, sa vada ca peste tot, cu demnitarii cu care a discutat, se incepea: "Avem un cadru legislativ bun, avem programe de masuri". Este o americanca foarte isteata si intreba: "Dar ce s-a facut?". I se raspunde invariabil: "Suntem in curs, avem programe bune s.a.m.d.".
Am intrat tot mai adanc intr-o logica de superficialitate si de mimetism, in care bifam, sperand ca si "aia" bifeaza. Numai ca "aia" nu bifeaza, pentru ca nu exista la occidentalii de calitate pacat mai mare decat "sa-i duci cu presul". Si asa suntem impovarati de tot felul de prejudecati proaste la adresa Romaniei. Dar cand ne mai si comportam ca atare, cand promitem niste scadente si nu facem nimic, dar aratam programele de pe pereti, atunci oamenii aceia adauga prejudecatilor sentimentul ca li se cere sa primesca in casa la ei niste oameni neseriosi. Care pot lasa gazul deschis, care nu inchid lumina... Si nu doar neseriosi, ci chiar periculosi: gazul lasat deschis poate arunca in aer casa.
E pacat de noi. Pentru ca rar am vazut un popor care, luat individual, pe fiecare palier - oamenii, taranii care scurma cu nuielusa pe sant ca taranii lui Moromete - sa fie atat de talentat, atat de istet si care, impreuna, sa formeze un asemenea abis de sinergie negativa. E asa de pacat! Ganditi-va la oamenii pe care ii stiti, la instalatorii destepti, la taximetristi. Ce pacat!
La noi s-a dezvoltat un capitalism parazitar
Care sunt obstacolele de netrecut, de nu se face si nu se face reforma asta?
Capitalismul de la noi este un capitalism care s-a dezvoltat pe niste structuri, as zice, de tip mafiot, in mare masura. Adica sunt niste structuri care au beneficiat de o favoare, de o privatizare, de un contract de stat masluit si care continua in acest fel. S-a creat un fel de simbioza intre interese economice nu dintre cele avansate, ci parazitare, cu o serie intreaga de segmente ale puterii - in toti cei 14 ani - care a facut ca la noi sa existe un capitalism, in general parazitar, cum il numesc eu. Ii cunosc pe multi dintre cei 300 din lista din Capital si pot sa va spun ca averile trecute acolo nu au nici o semnificatie. Ar avea valoare daca bunurile, terenurile, cladirile, fabricile lor ar produce. Dar ele produc numai din cand in cand, atunci cand mai obtin un contract necurat cu statul. Daca maine, de exemplu, prin absurd, as vorbi cu unul dintre ei si i-as spune: "Domnul cutare, hai sa facem o afacere, o gogoserie. Vii si d-ta cu 20.000 de dolari, vin si eu cu 20.000 de dolari", ar avea dificultati sa vina cu cei 20.000 de dolari "cash". Asta e: avem, in buna masura, un capitalism stagnant, parazitar care reprezinta o lume. Dar este si lumea cealalta, care creste cinstit si profitabil, dar creste greu, fiindca este strangulata, impovarata de biruri, de birocratie, de coruptia care ii ajuta pe ceilalti sa nu moara cat de repede ar trebui sa moara, dupa lipsa lor de productivitate. Exista o Romanie care merge - clientii mei, marea majoritate merg, sunt clienti buni, sunt societati comerciale romanesti, sau romanesti cu straini, care merg bine, dar greu. Si ei platesc, prin fiscalitatea asta barbara si prin toate modalitatile de a li se extrage avutie, ei platesc pentru ca cealalta parte sa traiasca si pentru ca milioane de oameni sa fie tinuti in dependenta mizera, in ignorarea potentialului extraordinar care e in fiecare dintre ei.
Vedeti vreo solutie?
Pe termen scurt nu vad nici o solutie. Decat ca, asa cum am spus de atatea ori, fiecare dintre noi, la locul nostru de munca sa ne vedem de treaba bine si sa luptam cu ambientul neprietenos. Spun francezii "Cultivons notre jardin!". Nu exista alta solutie ca sa ne pastram sanatatea mintala decat sa ne ocupam bine de treburile noastre, sa fim curajosi si, la inceputul fiecarei zile, sa reluam lupta. Sa stiti ca uneori se obtin rezultate. Noi, in cadrul Asociatiei Romane a Bancilor, am mai obtinut cate ceva. E adevarat ca am obtinut multe din rezultate pe principiul acela celebru cu rabinul si cu capra. Adica intai ni se baga capra in casa, ni se propune o reglementare absolut dementiala, dupa care, dupa lupte seculare, demersuri s.a.m.d., se rezolva ceva. Si atunci noi trebuie sa fim fericiti, cand trebuia sa nu ni se bage capra in casa; e absurd. E locul in care trebuie sa spun ca Mihai Tanasescu este un om care incearca sa lupte atat cu avalansa asta de idei anti-business, cat si cu un aparat din Ministerul de Finante care nu il ajuta prea mult, in sensul reformist. Daca nu ar fi el, am ramane cu capra in casa. Deci sa lucram, sa ne cultivam gradina. De fiecare data cand ma intalnesc cu oficiali de la UE sau FMI, cand merg la simpozioane internationale, prezint tara ca o tara potentiala, dinamica. Pentru ca altfel nu vin. Este exact ca atunci cand faci o poza unui caine deprimat, stand asa colac, sau ii faci poza sarind... E acelasi caine. Eu incerc s-o livrez pe asta cu cainele in salt. Sigur ca da, are rupturi in blana, dar sare. Cu un tratament bun, isi curata blanita. Solutia pe termen mediu si lung este integrarea. Cand ma intalnesc cu oficiali ai UE sau din alte tari occidentale, le spun: "Domne, primiti-ne inauntru!". Sigur ca ei pot spune: "Cum? Daca lasi apa sa curga si nu stii sa te stergi pe picioare, cum sa te primesc?". Dar asta mi se pare singura speranta, intrarea inauntru. Cred intens in faptul ca aceste incinte - NATO mai putin, dar UE mai mult - pot sa ne ajute "sa ne adunam", pentru ca este clar, imi pare rau sa o spun (sunt un patriot aproape delirant), dar e clar ca noi, colectiv, nu suntem in stare sau, uneori, nici nu vrem sa ne adunam in jurul a ceea ce ar insemna un minimum de modernitate, un minimum de functionalitate a economiei, a justitiei, a administratiei s.a.m.d.
Explicatia problemelor iscate pe tema creditelor de consum si ipotecare
De ce v-a impus BNR niste norme in ceea ce priveste creditele de consum si ipotecare?
Noi am tot scris BNR-ului, prin ARB, dar si direct, bancile mari, cum e BRD-ul, cand se coceau aceste norme, atragand atentia asupra faptului ca nu este apanajul nici unei banci centrale din lume sa emita astfel de norme detaliate. Aplicarea unor norme de creditare este apanajul exclusiv al bancilor comerciale. Aceste norme au aparut din considerente, daca vreti, oportuniste si diversioniste. De ce? V-am mai spus ca avem un deficit de cont curent mare, adica traim mai bine decat ne permite munca noastra, importam mai mult decat exportam. Nu ne intindem cat ne e plapuma, scoatem picioarele afara, ne e frig, dar ne intindem. Acest deficit de cont curent este cea mai ingrijoratoare evolutie macro-economica din ultima perioada. Am atins, cu exporturile, limita de resurse naturale si de forta de munca ieftina; nevenind investitii straine de calitate, purtatoare de progres tehnic, nu prea mai avem ce exporta cu valoare adaugata mare. Orice analiza serioasa a compozitiei deficitului de cont curent arata ca jumatate din el inseamna importuri de grau, pentru ca agricultura e in dezastru. Dupa aceea, inca 30% si ceva sunt importuri intermediare fara sens sau importuri de materii prime, titei s.a.m.d., care nu se regasesc economic in productia termocentralelor si pentru care populatia nici nu prea plateste. Abia 5% din acest deficit de cont curent se datoreaza bunurilor de consum. FMI lucreaza dupa comanda politica, adica sa nu se dea in inima structurii de putere, ca este utila: Afganistan, Osama Bin Laden, Kosovo, baze SUA la Kogalniceanu. De aceea, oportunist, FMI s-a pus cu bataia pe creditul asta de consum, a carui influenta este derizorie. Asa se face ca Banca Centrala a invocat un pericol la adresa bancilor comerciale. Nu-i adevarat, noi controlam riscul la creditul de consum si ipotecar exceptional de bine, cum il controlam si in general. Creditele neperformante din cadrul creditelor de consum sunt sub 1%.
Euro si dolar
Ce se intampla cu euro? Imi spuneati anul trecut ca este un baietandru, dar vad ca a sarit casa.
A sarit casa, intr-adevar. Ce nu stiam acum un an era cat de hotarate sunt Casa Alba si guvernul american in general sa devalorizeze dolarul in interesul lor economic. Mai ales in acest an electoral. Eu facusem calculele mele pornind de la productivitatea net superioara a economiei americane si de la randamentul mare pe care investitiile in hartii de valoare americane il aveau si il au - actiunile companiilor americane sunt cumparate ca painea calda. Ce nu am inclus in ecuatie era faptul ca americanii insisi si oficialitatile americane au interes in acest derapaj al dolarului, pentru ca ii ajuta sa isi faca exporturile mai competitive si ajuta o serie intreaga de state din SUA, cruciale din punct de vedere electoral, sa-si creasca exporturile, locurile de munca s.a. Ceea ce intr-un an electoral este important. Peste tot in lume anii electorali miros urat. Dupa parerea mea, dolarul va mai scadea, inainte de a se echilibra si a creste.
Nu este periculoasa pentru euro aceasta apreciere?
Ba da. Si revenirea recenta de la 1,29 la 1,24 o arata. Faptul se datoreaza, se zice, interventiei Bancii Centrale Europene, dar nu direct, ci prin doua mari banci nemtesti, care au cumparat dolari. Cand cumperi dolari, creste cursul dolarului. Si asa economia europeana, mai les cea germana, este intr-o stare de stagnare pronuntata. Acest euro puternic face ca produsele europene sa fie foarte scumpe. La ora actuala, s-a ajuns la situatia in care un Porsche in America costa cu 15% mai putin decat in Europa, pentru ca Porsche tine pretul scazut, aproape ca pierde, dar nu vrea sa piarda piata. Dar cat poti sa-ti permiti sa subventionezi consumatorul american cu 15-20% din pretul produsului tau? E absurd. Europa in general nu o duce prea bine economic, din cauza propriilor ei inflexibilitati si a faptului ca tarile nu se inteleg pe foarte multe chestiuni, fiecare tragand in cate o parte. Dar Banca Central-Europeana va trebui la un moment dat sa se mobilizeze, pentru ca nu merge prea mult timp cu aceasta apreciere a euro in raport cu dolarul.
Ce sa faca romanul cu banii lui?
Eu nu spun niciodata ce sa faca romanul. Ce trebuie sa faca banca mea, asta ma priveste pe mine si pe colaboratorii mei. Jucam, si nu jucam deloc rau, pentru a ne pastra integritatea portofoliului nostru. Va spun insa cum am eu banii mei, fara sa spun nimanui sa faca la fel. Am 60% lei, 30% euro si 10% dolari. Acum doi ani, aveam 60% lei, 30% dolari si 10% euro. Dupa ce am cantarit lucrurile, am ales acest cocktail: 60% lei, 30% euro, 10% dolari. Pentru moment.
Interviu realizat de Rodica Palade
