Suspendarea presedintelui: sensuri morale si istorice

Toti suntem “animale politice”  (prefer animale politice in locul traducerii de “animale sociale”, pentru ca si hienele, si furnicile si lupii sunt animale sociale fara a fi animale politice)  dar numai unii dintre noi, in sistemele democratice, dobindesc din ratiuni justificate o imunitate temporara pentru actiuni care aduc pedepsirea omului obisnuit, adica pedepsirea ne-alesului in functie politica.

Presedintii, parlamentarii si multi alti oficiali de pretutindeni dobindeasca o imunitate  temporara pe care muritorul de rind (adica cel fara functie politica) nu o  are. Cu toate acestea in orice sistem democratic se recunoste ca “nimeni nu este deasupra legii”.  Legea fiind inteleasa ca lege juridica, mai ales cea inscrisa in Consitutie, dar si ca lege morala atat de clar exprimata pentru omul modern de Kant, care a  conceput-o ca lege interiorizata.

Idealul democratiei americane cere “justitie egala si impartiala sub lege” pentru fiecare. Ce se intimpla cand un presedinte, o persoana care a fost aleasa intr-o functie care-i confera multa putere si implica o mare responsabilitate comite infractiuni grave (tradare, inselarea sistematica a increderii alegatorilor, acte care degradeaza demnitatea umana, a functiei si a locului de exercitarea a functiei incredintate, etc.)?  In unle tari, precum SUA, raspunsul este de multa vreme limpede. Se numeste “impeachment”.  In principal sensul cuvnatului este de punere sub acuzatie a unui inalt oficial (presedinte) pentru conduita sa grava care anuleaza credibilitatea acestuia. Psihologic, aceasta procedura este un raspuns la o criza puternica si adinca de incredere produsa de comportamentul unui inalt oficial, a presedintelului.

Benjamin. Franklin este cel care a argumentat introducerea acestei inovatii sociale in cadrul Conventiei de la Philadelphia in 1787 ca pe o alternativa incomensurabil preferabila din punct de vedere moral, spiritual si politic asasinatului. Este de amintit ca Franklin, dincolo de contributiile sale din domeniul electricitatii, a elaborat o “algebra morala” si o matrice de educare a caracterului intre alte metode de auto-educare. Se pare ca interesul in cultura Romana pentru aceasta personalitate proteica a fost deosebit de ridicat in secolele 18 si 19 (a se vedea studiul lui A. Marino pe aceasta tema de receptare). Dar in prezent acest interes este, din pacate, in declin iar conceptul de caracter ca atare este marginalizat. In alte contexte si sisteme politice acuzarea, suspendarea, inlocuirea, numirea, demiterea si chiar asasinarea conducatorului (rege, voievod, presedinte, prim secretar) se face(a) prin ghilotina, grup conspirativ, decizia Sultanului, a Kremlinului (Kadar, Husak, Bulat..) etc. Imaginatia sociala a lui Franklin, care a coexistat mereu cu creativitatea sa din stiintele exacte si cu puterea si bunatatea caracterului sau, a fost cu mult inaintea vremurilor sale.

In aceasta vara in Romania dezabterile publice si actiunile politice s-au focalizat pe tema suspendarii, demiterii presedintelului tarii. Este o tema grava care chiar si intr-un context marcat de obiceiuri, mentalitati si comportamente politice pe care Caragiale le-a ironizat in scrierile sale care au in acelasi timp culoare nationala si validitate  universala, ramane grava. Aceasta nu inseamna cu n-au aparut deja si glume pe aceasta tema. Au aparut bancuri chiar a doua zi dupa cutremurul din 1977, aceasta tentatie si tendinta este de nestavilit. Cand am vorbit de valoarea universala a lui Cargiale il rog pe cititor sa se gindeasca la comportamentele, deja intrate in folklorul politic, ale unor presedintii precum Berlusconi, Sarkoszi si Clinton. N-are aici prea mare importanta ca ei se afla pe pozitii diferite pe scala supersimplifacata a spectrului politic care are un capat la stanga si altul la dreapta.

Faptul ca pana azi cele mai multe comentarii politice din Romanina nu i-au putut clarifica pe comnetatorii din Germania, Franta, Italia, Anglia  etc.ca aritcolul 84 din Consitutie include procedura de suspendare este o problema de comunicare si de cultura politica.

Odata deschise dezbaterile publice si actiunea referitoare la suspendarea presedintelui contextul, politic si responsabilitatea fiecarei persoane sunt confruntate cu o alegere existentiala de esenta. Nu ma gindesc la urmarea directa a referendumului, adica demiterea sau revenirea in functie a domnului Traian Basescu. Miza morala si politica este cu mult mai mare decat rezultatul refernsumului. Sigur ca acest rezultat este cel care imparte acum in tabere ireductibile pe cei pro si cei contra.  Dar in acest caz, ne aflam in situatia existentiala a unui “joc adanc” (deep play).  Alegerea este intre urmatoarele doua posibilitati majore: (a) indiferent cine este ales intr-o functie oficiala de mare raspundere trebuie sa stie, sa simta si sa tina seama de faptul ca poate fi supus in orice moment al mandatului la o judecata asupra actelor sale care privesc starea intregii natiuni; (b) indiferent cine este ales (pus) intr-o functie oficiala de mare raspundere stie si simte ca poate sa ignore orice observatie critica si nemultumire in raport cu deciziile sale care afecteaza starea natiunii. Prima varianta introduce in viata politica principiul conform caruia indiferent de inalta functie si de momentul practicarii ei exista posibilitatea, pe baze faptice si legale, si prin vot democratic, suspendarii (revocarii) persoanei aflate la putere. A doua varianta intareste in viata politica principiul impamantenit de mult si in multe parti ale planetei conforma caruia cel care are puterea politica poate sa faca ce vrea oricand, el/ea va supravietui suspendarii, acuzarii si va ramane imun si in functie si dupa functie.

Aceasta alegere nu este doar pentru o zi din acest iulie 2012 ci pentru o lunga serie istorica. Nu conteza atat de mult  rezultatul in sine al referendumului cat mai  ales alegerea interioara pe care o va face  fiecare persoana si fiecare politician.

Spatiul politic public din Romania imi apare ca un labirint  mobil si fragmentat in mod intentionat. A nu se confunda fragmentarea, pulverizarea cu diversificarea.  Dar daca  referndumul este un joc cu miza mare care este relatia dintre alegerea mentionata si rezultatul, castigatorul (castigatorii) acestui joc? Sumar iata rezultatele majore posibile ale acestui referendum in ipoteza ca el va trece examenele de numar, conditii de votare, corectitudine a inregistrarii si contabilizarii voturilor etc. Nu iau in discutie cazul in care conditiile minime de votare nu vor fi indeplinite. Am o experienta directa in primavara nului 1990.

Deci rezultatul final poate sa fie unul dintre urmatoarele plus o conditie a comportamentului  politic post-referendum:

Varianta 1: Traian Basescu revine in functia de presedinte al Romaniei si incepe sa-si corecteze o parte semnificativa a erorilor majore (oneste si celor care nu indeplinsec acest criteriu) pe care le-a facut anterior dezvoltand totodata deciziile  bine facute. Care este rezulatul referendumului: un rezultat politic bun.  In ce masura? Aceasta este o alta discutie. Deci se accepta invatatul din erorile anterioare. Cat de repede? Cat de bine?

Varinata 2: Traian Basescu revine in functie de presedinte si considera ca noul capital politic obtinut la referendum  ii permite sa negliejeze erorile majore facute anterior. Refuza sa invete si mareste doza de cinism si aroganta a comportamentului politic. Sensul politic  al referendumului: rau.

Varianta 3: Traian Basescu este demis din functia de presedinte al Romaniei. Politica care urmeaza face aceleasi erori majore si/sau altele decat fostul presedinte. Rezaultatul politic al referendumului: rau.

Varianta 4: Traian Basescu este demis din functia de presedinte al Romaniei iar politica care urmeaza reuseste sa corecteze cel putin o parte dintre erorile majore ale adminstratiei anterioare fara sa adauge alte erori majore si luand decizii (politice, sociale, financiare, economice, educationale etc.)  benefice. Rezultatul politic al  referendumului: bun. In ce masura? Pe cat timp? Acestea sunt alte intrebari.

Deci, ce anume se va face post-referedum, adica comportamentul politic al clasei politice (inclusiv al presedintelui, cel care vi fi) sunt esentiale pentru evaluarea seunsului istoric, moral si mai ale practice al  referendumului. In plus, este foarte probabil ca acest referendum si rezultatele politice ulterioare facilitate de partea invingatoare vor schimba structural modul in care va juca si va fi reprezentat in viitor pe scena politica a Romaniei majoritatea tacuta dar interesata in destinul ei.