Condamnarea preşedintelui argentinian Carlos Menem

Joi 13 iunie o decizie istoricã a fost luatã de un tribunal din Buenos Aires. Pentru prima datã, un preşedinte ales democratic este condamnat cu executare la închisoare pentru fapte sãvârşite în timpul mandatului prezidențial. Carlos Menem, acum în vârstã de 82 de ani, este senator al Argentinei din 2005 din partea provinciei La Rioja (aliat al guvernului Cristinei Fernandez de Kirchner) dupã ce a fost preşedinte în perioada 1989-1999.

Menem a fost condamnat la închisoare pentru 7 ani pentru trafic de arme (vânzarea a 6.500 de tone de arme în valoare de 76 de milioane de euro) cãtre Ecuador şi Croația între 1991 şi 1995 când ambele țãri erau implicate în rãzboaie. Procesul a durat 18 ani iar condamnarea a fost micşoratã pentru cã s-a purtat bine pe timpul procesului, pentru cã are o vârstã avansatã şi o stare de sãnãtate precarã; de altfel el n-a fost prezent la anunțarea sentinței invocând starea de sãnãtate (hipertensiune arterialã, diabet şi anxietate). Deja condamnat în 2001 pentru acelaşi proces, Menem era arestat la domiciliu timp de 5 luni. Mai târziu, acelaşi tribunal l-a disculpat pe Menem în 2011, dar l-a condamnat acum împreunã cu alți inculpați printre care ministrul apãrãrii din perioada primului sãu mandat.

Pentru a putea fi închis, tribunalul a cerut ca imunitatea senatorului Menem sã fie anulatã. Douã treimi dintre senatori trebuie sã se pronunțe, iar majoritatea kirchneristã este divizatã în ceea ce priveşte ridicarea imunitãții – cei care i-au fost aproape  în timpul guvernãrii amintesc voturile sale în favoarea kirchnerismului, în timp ce opoziția radicalã a cerut imediata punere în aplicare a deciziei de justiție. Dupã anunțarea deciziei, presa argentinianã comenta cã, probabil Menem va face apel la Curtea supremã[1] şi cã va obține arestul la domiciliu din cauza vârstei avansate.

În acelaşi timp, Menem este acuzat în alte procese de corupție, dar prima condamnare este cea de acum. Celelalte procese includ acuzația privind limitarea investigãrii atacului terorist împotriva AMIA (Asociația Mutualã Israelo Argentinianã) din 1994 care a fãcut 85 de morți şi 300 de rãniți la Buenos Aires; un alt proces priveşte explozia fabricii militare din Rio Tercero din 1995 în care au decedat 7 persoane – cauza exploziei fiind tocmai ocultarea lipsei armelor parte ale traficului ilegal cãtre Croația şi Ecuador. Un alt proces care-l incrimineazã pe Menem şi care va începe pe 2 septembrie priveşte omiterea din declarațiile de avere a unei cantitãți de bunuri care includ conturi secrete (inclusiv în Elveția), 2 avioane, acțiuni la companii telefonice, etc.

Regimul menemist neopopulist (1989-99)

Carismatic, playboy (cãsãtorit între 2001 şi 2008 cu fosta miss Chile, Cecilia Bolocco cu care are un fiu de 9 ani), nouveau riche pasionat de maşini de curse, omniprezent în media, Menem este cunoscut drept „el Turco” (aşa cum sunt numiți toți cei din Orientul mijlociu precum Menem care este de origine sirianã).

El este considerat un reprezentant al neopopulismului ce alia hyperprezidențialismul, neoliberalismului dominant la începutul anilor 1990. Modelul neoliberal pe care l-a aplicat Argentinei în anii 1990 a marcat în mod profund țara: privatizãrile sãlbatice ale companillor de stat (gaz, telefonie, televiziune, compania aviaticã, trenuri, etc) au fost impuse de aşa numitul „Consens de la Washington” sub supravegherea FMI şi generalizat la începutul anilor 1990 în întreaga Americã latinã (urmând modelul „de succes” chilian impus încã din timpul dictaturii generalului Pinochet la jumãtatea anilor 1970). Reformele menemiste le-au anulat pe cele peroniste (din anii 1950) şi au fost, în ultimul deceniu kirchnerist eliminate la rândul lor de etatizarea propusã de cei doi soți Kirchner (din 2003). La finalul mandatelor sale[2], datoria externã era imensã (145.000 de milioane de dolari). Pentru unii observatori, existã o legãturã directã între reformele menemiste şi criza profundã din 2001 care a vãzut implozia modelului economic, dar şi a regimului politic argentinian.