De același autor
Cu mesajul ”Întruchipez o monarhie reînnoită pentru vremuri noi”, regele Felipe al VI-lea accepta proclamarea sa ca monarh constituțional al Spaniei în data de 19 iunie după ce regele Juan Carlos I de Bourbon abdicase pe 2 iunie. Felipe nu va avea neapărat putere ci mai degrabă influență, iar rolul său constituțional este în special cel de arbitru, de moderator și de simbol al unității statului.
De la o monarhie în criză la o monarhie reînnoită și apropiată de spanioli
Sfârșitul regimului regelui Juan Carlos după 39 de ani nu a fost unul ușor, de la tranziția la democrație după franchism la un final marcat de scandaluri de corupție și boală. Scandalurile privind familia regală au delegitimat în ochii spaniolilor monarhia în ultimii ani. În 2012 opinia publică spaniolă a descoperit că regele Juan Carlos făcuse o călătorie de vânătoare în Botswana în urma căreia se rănise și un avion trebuise să-l transporte acasă. Într-o Spanie în criză, știrea că un șef de stat merge să ucidă elefanți într-o aventură evaluată la 60.000 de dolari, adică dublul salariului mediu anual al unui spaniol, nu a fost foarte bine primită și o petiție pentru abdicarea sa era atunci lansată. O altă problemă o reprezintă relația fostului rege Juan Carlos cu Corinna zu Sayn-Witgenstein despre care se spune că i-ar fi fost amantă și care s-a dovedit a avea o mare influență asupra acțiunilor regelui. Scandalul cel mai important este însă cel ce o privește pe sora regelui Felipe, infanta Cristina. Începând din 2011, soțul acesteia, Inaki Urdangarin a fost acuzat de deturnarea a 6 milioane de euro din fonduri publice în favoarea fundației sale sportive, Institutul Noos. Acuzațiile de corupție au avut efectele lor, infanta Cristina nu a participat la proclamarea acestuia de joia trecută după ce relațiile dintre cei doi au fost întrerupte la aflarea trimiterii în judecată a soțului acesteia; ea însăși fiind chemată să depună mărturie.
Felipe, în vârstă de 46 de ani s-a pregătit toată viața pentru acest nou rol. Este un rege educat: avocat, soldat, pilot și olimpic la yachting e și expert în relații internaționale și Uniunea Europeană; pe lângă toate acestea cunoaște foarte bine și America latină. Nu a respectat întocmai canon-ul atunci când, în 2004 s-a căsătorit cu Letizia, o fostă jurnalistă din clasa mijlocie. Noul rege și regina Letizia mizează pe naturalețe, pe apropierea de popor și pe o imagine de ”familie normală”. De altfel, această strategie de imagine pare să prindă la publicul internațional căci media europene relatau în acești termeni ceremonia de transmitere a puterii dintre Juan Carlos și Felipe. Doña Letizia este de altfel considerată ca fiind apropiată de popor și aducând un suflu nou, tineresc atât noului rege cât și monarhiei. Fiica lor cea mare, Leonor, infanta de 8 ani a devenit moștenitoarea tronului. Un prim semn a fost dat de ceremonia de succesiune care a fost foarte discretă pentru că Spania este foarte afectată de criza economică. Successiunea înseamnă și înlocuirea simbolurilor regale – tablourile, numele străzilor, manualele școlare trebuie schimbate și portretul regelui Juan Carlos înlocuit cu cel al noului rege Felipe; străzile ce poartă numele principelui trebuie modificate cu noul său statut, etc.
Problemele regatului: economia, independența și republica
Pe lângă dificultățile familiei regale, Spania suferă de probleme mult mai grave printre care: criza instituțională, efectele crizei economice, chestiunea independenței Cataluniei și schimbarea formei de guvernământ.
În primul rînd, economia spaniolă este încă extrem de afectată de criză. Spania numără aproape 6 milioane de șomeri adică peste 25% din populația țării. În plus, eșecul partidelor tradiționale care au obținut sub 50% la ultimul scrutin european este marcat de apariția unor noi actori precum noul partid Podemos creat ca urmare a protestelor din anii trecuți și a mișcării occupy locale. Apoi, există dorința de independență în Catalunia și Țara bascilor. Președintele guvernului Cataluniei, Artur Mas a participat la proclamarea regelui, dar a avut rezervele sale în ceea ce privește discursul acestuia și declara că și-ar fi dorit ca Felipe VI să fi vorbit de un stat plurinațional. În ziua abdicării lui Juan Carlos, pe 2 iunie mii de madrileni s-au adunat în Plaza del Sol pentru a cere tranziția republicană. În ciuda interdicției de a organiza manifestații pe 19 iunie, adunări spontane au fost văzute în Madrid în favoare republicii și imagini cu protestatari care fluturau steagul republican pentru a fi apoi arestați au circulat în o parte a presei spaniole, mai ales în cea online. Actualmente, există un curent de opinie destul de puternic care cere organizarea unui referendum pentru deciderea formei de guvernare: continuarea monarhiei sau adoptarea unei forme republicane[1].
