Unde sunt şi cine sunt socialiştii români?

Se spun cuvinte mari! Naţiunea suverană.

Poporul român este suveran. Nimeni nu pune şi nu a pus vreodată sub semnul întrebării acest aspect. A fi un popor suveran nu împiedică însă respectarea tratatelor semnate: este o chestiune de demnitate.

România este membră a Uniunii Europene. Această voinţă de integrare a fost anunţată în 1993 şi dusă la îndeplinire în 2007. Un lung parcurs de adaptare la un set de norme acceptate pe care nici un partid nu le-a pus la îndoială. Această integrare presupune beneficii, dar şi norme constrângătoare pe care se presupune că membrii UE le respectă în ansamblu. Dacă nu, sunt chemaţi la ordine. A fost cazul Austriei, al Ungariei şi al Franţei pentru comportamentul său în dosarul romilor. România n-are cum să facă excepţie de la regulă.

Ea a primit în ultima vreme mai multe mesaje de alarmă, o listă de măsuri de luat şi o conduită de revăzut, în legătură, în special, cu obstacolele în calea independenţei justiţiei. Partidul Popular European s-a arătat foarte ferm, pe 10 august, prin vocea preşedintelui său, Wilfried Martens: „Criza politică întreţinută de Uniunea Social-Liberală (USL) a afectat serios credibilitatea politică şi economică a României. Fac apel la guvern să pună fără întârziere în practică cerinţele Comisiei Europene şi ale Comisiei de la Veneţia, pentru a pune capăt crizei politice. În plus, orice politician care a acţionat împotriva legii trebuie să răspundă pentru aceasta, oricare i-ar fi afiliaţia politică“.

Mesajele care pornesc de la Bruxelles nu sunt auzite, în numele suveranităţii poporului român. Să ne reamintim: integrarea României în UE a fost opţiunea Bucureştiului.

Invectivele premierului Ponta la adresa Bruxellesului  - unde el s-a dus totuşi pe 12 iulie, jucând rolul elevului bun, deşi încă stângaci şi novice în materie de comunicare – sunt cvasi-cotidiene. Angela Merkel şi Viviane Reding au devenit reprezentantele Înaltei Porţi, în acelaşi mod fiind atacată Monica Macovei, europarlamentar al ţării sale la Bruxelles, membră a Partidului Democrat-Liberal al lui Traian Băsescu. La rândul său, preşedintele interimar Crin Antonescu nu încetează, în discursurile televizate şi în conferinţele de presă, să evoce voinţa poporului român de a decide singur asupra angajamentelor şi opţiunilor sale.

Cuvinte: complotul din străinătate

Pentru o ţară suverană şi considerată democratică, a flutura ameninţarea complotului orchestrat şi finanţat din străinătate ar putea surprinde. Preşedintele interimar a informat din nou populaţia asupra acestui lucru, făcând cunoscut faptul că a cerut Serviciului de Informaţii Externe să depisteze aceşti răufăcători. Oare românii pot fi atât de dezinformaţi, până la a crede că presa internaţională, de la Der Speigel şi Libération la Le Monde, trecând prin Wall Street Journal, au semnat un pact în privinţa... în privinţa a ce? Acest limbaj aminteşte, pur şi simplu, de o cultură comunistă a războiului rece prin prisma unei lumi în alb şi negru fondate pe lupta împotriva duşmanului capitalist din străinătate. Să ne amintim că în numele complotului occidental au fost arestate primele victime la instalarea comunismului, în 1947.

Cuvinte sau mai mult: ameninţarea cu violenţa

Vara, canicula nu sunt favorabile mulţimilor şi manifestaţiilor. Dar guvernanţii se mobilizează: Crin Antonescu nu ezită să anunţe viitoare violenţe dacă referendumul de pe 29 iulie este invalidat. Purtat de ardoarea oratorică, el lansează la televiziune declaraţia conform căreia Băsescu ar trebui să-l omoare dacă vrea să scape de el. Vocaţia martiriului? Doar dacă trauma executării lui Ceauşescu în decembrie 1989 apasă încă asupra spiritelor... Fiindcă evocarea eliminării fizice într-o democraţie nu este un fapt obişnuit.

LEGEA

De pe 29 iulie, când referendumul s-a derulat pe fundamentul acceptat al cvorumului de 50% plus 1 necesar validării, plecând de la listele electorale existente la acea dată, discursul puterii se învârte în jurul noţiunilor de legitimitate şi legalitate.

Ciudată obsesie a Legii din partea unui guvern care, încă de la instalarea sa în luna mai, a multiplicat febril neregulile... Stranie evocare din partea unui guvern care nu ezită să ceară a posteriori o reactualizare a listelor electorale. Rezultatul referendumului - participarea de 46,26% - nu este conformă aşteptării guvernului. Manevrele pentru a obţine modificarea acestei rate de participare printr-o reviziuie a listelor sunt de aşa natură încât atrag demisia ministrului de Interne, Ioan Rus, un om cu un lung trecut politic în partidul Social-Democrat căruia îi aparţine premierul Ponta!

Discursul suveranităţii înfloreşte pentru a masca vidul proiectului politic – inexistent, cu excepţia debarasării de Băsescu.

Contradicţiile se înmulţesc. Pe 8 august, Crin Antonescu face cunoscut, în urma unei întâlniri cu FMI, că totul merge bine şi România îşi va respecta angajamentele. După o zi, anunţă creşterea pensiilor şi diminuarea impozitelor – ceea ce nu corespunde liniei urmate de FMI din 2009 încoace. Sigur, putem dezbate separat pertinenţa directivelor FMI. Dar să afişezi un limbaj dublu înseamnă să înşeli, pe termen foarte scurt, şi FMI-ul, şi populaţia României.

Faptul că Partidul Naţional Liberal al lui Crin Antonescu nu este prea sigur asupra viziunii sale politice nu trebuie să uimească: alianţa cu PSD relevă doar o tactică politică pentru a reveni la putere.

Dar faptul că PSD se agaţă de un limbaj uzat, promiţând totul şi contrariul său în funcţie de cui i se adresează, ridică adevărata întrebare: Unde sunt şi cine sunt socialiştii români? Întrebare cu atât mai stringentă cu cât Partidul Socialist European îşi va ţine viitorul congres în septembrie, la Bucureşti!!!