De același autor
Un depozit care se afla situat in partea industriala a orasului Ploiesti, zona deservita (sau neservita?) de drumuri distruse, pline cu gropi si denivelari create de sutele de masini grele care isi infig cauciucurile impozante in placile de beton care tin loc de sosea. Praful se ridica cu usurinta precum la trecerea unor coloane mecanizate germane in stepa rusa in vara lui 41. Hale prea putin impozante ridicate din materiale ieftine si usoare, amplasate alandala, vopsite in culori tipatoare, ale caror ziduri sunt acoperite cu paleti din lemn. Unele sunt noi, altele vechi hale comuniste reconditionate, preluate pe nimic. Multe produse finite zac direct in curtea halelor. Ma intreb ce-or face cu ele atunci cand ploua?! E bine ca deocamdata nu a plouat. Ne-ar fi stricat serios socotelile. Alte produse metalice, din aluminiu, zac chiar in fata depozitelor sau a sediilor firmelor, in spatiul verde, plin de mizerii si folosit intens atat ca spatiu ilegal de depozitare, cat si ca parcare. Din cand in cand, mirosuri grele, precum traficul, puturoase, de la canalizarea defecta si defectuoasa. Drumul care duce catre DN1 este marginit de spatii virane, pline de gunoaie, dar si de cateva parcele in care s-au inghesuit cateva vile noi, aproape gata de a fi date in folosinta. Banuiesc ca noii proprietari nu vor fi deranjati prea mult de campul dezolant care le inconjoara proprietatile. Vor stramba, insa, din nas doar vara, cand cadavrele cainilor in putrefactie vor incepe sa emane parfumul lor inconfundabil.
Dar ce caut eu acolo? Cum am ajuns paznic? Astept tiruri, camioane care transporta zeci si zeci de tone de faina europeana. Ajutoare comunitare. Explicatii suplimentare. Programul European pentru Ajutorarea Defavorizatilor (PEAD) consta in distribuirea gratuita catre persoanele defavorizate a unor cantitati de alimente din stocurile de interventie ale Uniunii Europene. Programul este derulat de catre Comisia Europeana anual, Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale trebuind sa aplice din nou pentru participarea Romaniei la acest program aferent anului 2009 pana in luna februarie 2009. Romania ia parte pentru prima oara la acest program, alocandu-i-se 24.258.046 de euro pentru achizitionarea de faina si primind 15.898 tone de zahar din Ungaria. In giudetul meu caragialean vor beneficia de acest program aproximativ 28.000 de persoane, ceea ce, prin comparatie, este destul de putin fata de cifrele din alte zone ale tarii. Probabil din cauza asa-zisei noastre dezvoltari economice. Beneficiarii acestor ajutoare au fost stabiliti de catre Directiile de Munca si Casele de Asigurari Sociale din fiecare judet si sunt: persoanele beneficiare de venit minim garantat; pensionarii agricultori, persoanele ingrijite in centre rezidentiale, administrate de furnizori de servicii sociale publice sau privati nonprofit; persoanele beneficiare de masa la cantinele de ajutor social administrate de primarii sau de furnizorii privati nonprofit. Judetul Prahova a primit sau va primi 588 de tone de faina si 183.840 de tone de zahar. Cantitatile au fost si sunt preluate de catre primarii pentru a fi distribuite beneficiarilor, in acelasi timp - atat faina, cat si zaharul -, in cursul lunilor octombrie-noiembrie. Fiecare persoana beneficiara a programului european a primit 6 kg de zahar si 20 kg de faina, niste cantitati acceptabile. Ma intrebam cate astfel de kilograme vor fi obiectul trocurilor prin comunele patriei, cate kilograme vor ajunge la micii afaceristi locali, care va fi valoarea unui kilogram de faina sau zahar in tuica?!
Principiul ministerial romanesc a fost aplicat si de aceasta data: descurcati-va! Improvizati. Nu au fost alocati bani pentru inchirierea unor depozite performante sau pentru plata manipularii din TIR-uri in depozit sau din depozit in camioanele beneficiarilor. Reprezentantilor primariilor care au cantitati mari de preluat le spunem sa mearga la baiatu’ de la depozit de vis-à -vis si sa vorbeasca cu el, sa-i ajute cu motostivuitorul, sa aseze paletii direct in camion. In general, toti inteleg ce inseamna vagul verb "a vorbi". Unii ne intreaba candid: "si cat sa-i dau?", la care noi raspundem rapid, "acolo, de o bere". Milogeala traditionala a dus la stiri senzationale transmise de catre un post de radio FM, in care se tragea un semnal de alarma tocmai din Timisoara, unde Prefectura nu avea bani pentru a aduce zaharul din depozitul de la Arad, acolo unde-i fusese lasata cantitatea. E drept, distanta uriasa dintre cele doua localitati probabil ca a fost un impediment serios. Oare de ce zaharul maghiar, in loc sa fie transportat la Arad, nu a fost descarcat direct la Timisoara?! Din meandrele administratiei romanesti. Prefectul de Timis a apelat la cheta in randul propriilor angajati pentru a face rost de banii necesari inchirierii de mijloace de transport.
Colegii mei sunt de la Directia Agricola, numit si responsabilul depozitului, si de la celebra Agentie pentru Plati si Interventii in Agricultura. Fluxul lor verbal devine agasant pentru ca subiectele dezbatute sunt cele din Click! si Libertatea, nu din Romania literara sau macar Romania libera. Constatare amara: dezvoltarea aceasta fara precedent a mass-media din intreaga lume, dar si din Romania a dus la o imbecilizare, iarasi fara precedent, a populatiei. De ce?, ma intrebam, ocolind masinile parcate pe firavul si ingustul trotuar al strazii. Un raspuns care mi-a venit in minte: usurinta mass-media de a transmite informatii unei mase uriase de oameni este fara precedent in istoria umanitatii, iar cum mass-media sunt profund capitaliste, salbatice in goana dupa profit, care, in acest domeniu, inseamna audienta cat mai insemnata, informatia trebuie sa-l atinga si pe ultimul imbecil, dar sa nu-l indeparteze pe omul cu inteligenta normala. Prostia circula foarte rapid si poate ajunge intr-o fractiune de secunda pana in ultimul cotlon. Deunazi, am asistat la discutii despre prabusirea capitalismului si neaparata infiintare a unei noi religii care sa duca mai departe omenirea, care se afla, in momentul de fata, la sapa de lemn din cauza acelor americani bezmetici. Dar nu avem crestinismulul? Ba il avem, dar noi nu stim din el nici macar a zecea parte, pentru ca restul e tinut ascuns. S-ar prabusi lumea daca ar afla tot, iar Papa asta nou, Ben al nu stiu catelea, este putin cam rasist, va spun eu, a fost si hitlerist, era mai simpatic alalalt, Ioan Paul al II-lea, era d-al nostru, din Est. Pai voi credeti ca nu s-au inventat niste chestii de-ti sta mintea in loc, dar americanii astia le tin ascunse. Sunt sigur ca sunt inventate si farfuriile zburatoare, pai ce, credeti ca ce vad astia pe cer ce sunt?! Le fac la ei, acolo, in Arizona si Nevada, stiu io, si dupa aia le testeaza. Dar lumea nu stie.
Raportarea la trecutul comunisto-securist se face cu nostalgie si placere masochista. De la stio io ca pe Florin Piersic l-au batut securistii pentru Nadia Comaneci la pareri de rau in privinta faptului ca l-au impuscat pe ala care avea 40 de case, dar care case dom’le, ca nu era ale lui, ci ale Protocolului de Stat, cel care avea conturi la Zürich si care a zis el ca vom fi blestemati, pana la exclamatii pline de ardoare patriotica: A pacalit el pe toata lumea?! A umplut el Africa de arme facute la Zarnesti si Cugir?! Vom reusi noi vreodata sa zugravim ceea ce a construit el? Le-am raspuns distrat: sper ca macar sa reusim sa reparam. In ceea ce priveste viata politica actuala, omul simplu nu cere atat de mult de la clasa politica, precum segmente ale societatii civile (adica cum civile?! Adica o societate d-asta care vinde ceva si care nu e a militarilor?!). In astfel de momente, in care intelepciunea umana atinge apogeul, iti lipsesc camioanele murdare si vechi ale primariilor si posibilitatea de a te dezmorti, observand sau ajutand la incarcarea lor cu cinci-sase paleti de faina.
Vin sa ridice cantitatea de faina sau zahar delegatii primariilor, cantinelor sociale sau fundatiilor. De prea putine ori chiar primarul in persoana se prezinta in fruntea delegatiei. Intreaba: "Aicea se da faina?". La raspunsul nostru afirmativ comenteaza: "Uf, dar greu v-am mai gasit, de ce nu puneti o pancarta in fata, sa stie si lumea asta." Se intoarce in sosea si isi ghideaza camionul. Un altul m-a intrebat daca aceasta faina este pomana electorala. I-am raspuns: "nu, dom’le, e pomana de la Uniunea Europeana, sa zicem bogdaproste, ce era sa faca guvernu’, s-o tina in magazii doua-trei luni pana terminam noi certurile s-o termine sobolanii!?". La nivelul mijloacelor de transport, am observat o distinctie intre cei care aveau idee ce reprezinta 5 tone de faina (sau, in general, cantitatea care le revenea) si cei care pareau parasutati si care se prezentau cu o Dacie papuc pentru a ridica aceeasi cantitate de faina. Insa romanul improvizeaza si rezolva cele mai inedite situatii. "Nu-i nimic, mai venim o data (sau de doua ori, sau de trei ori)." Dupa cum era lesne de asteptat, in mediul rural distribuirea acestor ajutoare a provocat scandaluri, denunturi ale unor vecini fata de alti vecini, scotand din nou la suprafata fondul rau al poporului roman. Cum poate beneficia de faina unul care are calculator si Internet?! Sau masina, sau caruta, sau livada de pruni si, evident, cazanul aferent. Evident, listele intocmite cu beneficiarii finali nu au fost infailibile, dar este o distanta destul de mare pana la a-i da in cap vecinului pentru un ajutor in valoare de 20-25 de euro. Din pacate, saracia in mediul rural este, in continuare, atat de mare, prapastia care separa mediul rural de cel urban atat de accentuata, incat se pot petrece si astfel de situatii neplacute.
Se pare ca anul viitor cantitatile care vor reveni Romaniei vor fi si mai mari, ceea ce ar permite ajutorarea unui numar si mai mare de oameni saraci. In plus, experienta organizatorica acumulata in acest an poate va fi valorificata, pentru a elimina carentele organizatorice inerente lumii romanesti. Din pacate, pentru multi romani, primul si singurul contact direct cu Uniunea Europeana (nu numai din 1 ianuarie 2007, ci dintotdeauna) a luat forma unor pungi cu faina si zahar.
